25,860 matches
-
sigur asta este ceea ce voi scrie în raportul meu, domnule. Sună telefonul. Martin răspunse și apoi îmi dădu receptorul: — De la Berlin, zise el. Pentru dumneavoastră. Era Deubel: — A mai dispărut o fată, zise el. — Când? — Aseară, pe la 9. Blondă, ochi albaștri, de aceeași vârstă ca și celelalte. Nu sunt martori? — Deocamdată nu. — O să luăm trenul de după-amiază. I-am dat receptorul lui Martin. — Se pare că azi-noapte criminalul nostru a fost din nou ocupat, i-am explicat. O altă fată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că nu era încă nici urmă de ea. Am așteptat până la 9:30 și am sunat la poliție. Sorbi din cafeaua pe care o ținea cu o mână fermă, dar nu era greu de văzut că e supărată. Ochii ei albaștri erau umezi și în mâneca de la rochia din crep albastru se putea zări o batistă din dantelă care părea udă fleașcă. — Povestiți-mi despre fiica dumneavoastră. E un copil fericit? — Atât de fericită cât poate fi orice fată care de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
până la 9:30 și am sunat la poliție. Sorbi din cafeaua pe care o ținea cu o mână fermă, dar nu era greu de văzut că e supărată. Ochii ei albaștri erau umezi și în mâneca de la rochia din crep albastru se putea zări o batistă din dantelă care părea udă fleașcă. — Povestiți-mi despre fiica dumneavoastră. E un copil fericit? — Atât de fericită cât poate fi orice fată care de curând și-a pierdut tatăl. Își dădu la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
E posibil să poată să descrie un bărbat, un criminal. Revenindu-i un pic însuflețirea, Herr Hirsch se dădu la o parte și mă pofti în tăcere într-un hol care era plin cu vaze chinezești, bronzuri, farfurii cu model albastru și sculpturi din lemn de plută în vitrine de sticlă. Am admirat astea în timp ce a închis și a încuiat ușa de la intrare, iar el menționă că în tinerețe fusese în marina germană și călătorise mult în Orientul Îndepărtat. Conștient acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ea: — Sarah, o mustră ea, de ce nu ne-ai spus că una dintre prietenele tale a dispărut? Sarah, o adolescentă supraponderală, dar sănătoasă și atrăgătoare, care nu se conforma deloc stereotipului rasist al lui Streicher despre evrei, căci avea ochi albaștri și părul blond, își smuci nerăbdătoare capul ca un ponei încăpățânat: — A fugit de acasă, asta-i tot. Vorbea întotdeauna despre asta. Nu că mi-ar păsa prea mult ce-a pățit. Emmeline Steininger nu e prietenă cu mine. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
În mod sigur nu pare, am zis. Becker, vreau să-mi găsești o fată. El rânji și își privi vârful pantofilor. — N-ar trebui să fie prea greu pentru tine. — Vreun anumit gen de fată, domnule? — 15-16 ani, blondă, ochi albaștri, membră BdM și... l-am lăsat un pic să aștepte, preferabil virgină. — Partea asta ultimă s-ar putea să fie cam dificilă, domnule. — Trebuie să aibă mult curaj. Vă gândiți s-o folosiți ca momeală, domnule? — Cred că ăsta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
asta însemna că, cel puțin pentru un timp, gura lui urât-mirositoare, afișând dezolare, rămânea din fericire închisă. Bărbatul care-l însoțea era cu un cap mai scund decât Vogelmann și avea în jur de 35 de ani, păr blond, ochi albaștri și un aer academic. Vogelmann așteptă până ce ne așezarăm cu toții înainte de a-l prezenta pe celălalt bărbat drept dr. Otto Rahn și promise să spună mai multe despre el curând. Apoi oftă zgomotos și clătină din cap: — Din păcate, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
i le-aș fi spus dacă aș fi fost tatăl lui, dar când am fost aproape de el am zâmbit. Aș fi vrut mai degrabă să-i dau o lovitură zdravănă peste bot cu dosul palmei. — Bună, Heinrich. Frumoșii lui ochi albaștri mă priviră ursuzi: Presupun că dumneata crezi că mă poți face să încetez, zise el, doar pentru că ai fost prieten cu tatăl meu. — Eu? Nu-mi pasă deloc ce faci. — Zău? Atunci ce vrei? Am ridicat din umeri și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
circumstanțele ultimei noastre întâlniri. După o vreme am auzit pași și ușa fu deschisă de un tânăr maior SS. Ar fi putut să fie luat direct dintr-unul din cursurile de teorie rasială ale Irmei Hanke: păr blond deschis, ochi albaștri și un maxilar care părea că fusese turnat în beton. Tunica lui era descheiată, cravata era slăbită și nu arăta ca și cum s-ar fi aflat acolo pentru a vinde un exemplar din revista SS. — Cine e, dragule? am auzit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și ideilor arhitecturale ale lui Palladio pe parcursul secolelor XVII și XVIII. . Rasă de câini originară din China, ale cărei caracteristici sunt cutele multiple ale pielii, care pe măsură ce câinele crește se restrâng în jurul capului, gâtului și labelor, precum și limba de culoare albastră. . Produs oferit spre vânzare la costul de achiziție/de fabricație (sau chiar în pierdere) în scopul sporirii traficului unui magazin. Numele unei religii rasiste ale cărei baze au fost puse de către David Lane, al cărei accent era pus pe supremația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
el pe principiul întrebărilor și răspunsurilor: să te amesteci cu plebea, cu te miri cine, cu oamenii de jos, cu cei lipsiți de orice rang, să lucrezi sub cerul liber!, iată tot atâtea păcate de moarte pentru filosoful cu sânge albastru. Versiunea platoniciană cu privire la sofiști a triumfat și multă vreme acestor filosofi li s-a contestat până și dreptul la titlul generic - ca și în cazul lui Democrit. Clasificarea convențională i-a transformat în presocratici - gânditori care anunță și pregătesc, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe care amatorii de sublim - cu Longin în frunte - o pot considera un exemplu: partenerii asistă la spectacolul imensității Mării Mediterane, care se întinde cât vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau, dimpotrivă, viziunile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de pe cap globul de sticlă în care se adunase o băltoacă de lacrimi și-l întrebă dacă vrea o bomboană. — Ce bomboană? întrebă băiatul. — „Cibo”, răspunse Stejeran 1. — Vreau, zise băiețelul. Îl priviră mai cu atenție. Era frumușel, avea ochii albaștri, părea să fie cam prin clasa a II-a. — Cum se face că știi limba noastră? întrebă Dromiket 4. — Am implantat aici un traducător simultan, răspunse puștiul, ciocănîndu-se cu degetul la tâmplă. — Cum, ești robot? se miră Felix S 23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o cheamă? — Betta. Da’ cum arată mama ta? Băiatului i se umeziră din nou ochii. — Nu știu cum arată, răspunse el în șoaptă. — De ce? A murit? — N-a murit, dar în galaxia Alpha toate sunt la fel: înalte, blonde și cu ochi albaștri. Și taică-tău cum le deosebește? — Nici el nu le mai deosebește, le confundă - zise suspinând micul Benga - și din cauza asta am vreo șapte sute de frați mai mici. Nu mai suport să am atâția frați mai mici. De mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vocea. De când sunt așa, n-am pus geană pe geană. — Nu vă supărați - zise Getta 2, aprinzând o țigară -, când sunteți vizibil, cum arătați? — N-arăt rău, scumpă doamnă, răspunse vocea. Sunt înalt, brunet, puțin încărunțit la tâmple, am ochi albaștri și-am terminat A.S.E.-ul. Sunt căsătorit și am doi copii. Vinerea viitoare trebuia să ne cumpărăm boiler. — Fumați? întrebă Getta 2. — Numai în locuri special amenajate. Am fost toată viața un om corect, mi-am văzut de treabă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Elena Marin Alexe Din dragoste s-a ridicat la culme Căci a-nviat pentru întreaga lume Azi îL adoră sufletele noastre Cu ochii prinși de zările albastre , îi cântă universul A ispășit și-a încheiat demersul Din moarte s-a nălțat stârnind fiorul În veci traiește El Mântuitorul Isus e viu și n-am de ce mă teme Lumina Lui străbate peste vreme Și bucuria lui mă înflorește
Isus e viu by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83347_a_84672]
-
tainița văzduhului alb. Câteva dâre răzlețe și timide promit zile senine, descărcate din desagii încăpători, țesuți la stative străvechi, în tinda înflorită a primăverii. Cine știe, dacă vor rămane doar promisiuni.. Poate că lacrimile fierbinți ale rugăciunilor au escaladat zidurile albastre și au depus solia în anticamera Creatorului.
F?urar by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83353_a_84678]
-
meu, cu iubire... - Ajută-mă să regăsesc culorile! Mi-am trecut palmele prin deschizătura inimii ca un hoț, am atins sufletul cu o mișcare abilă și am cules tot ce mi-a venit în cale. Rând pe rând flori roșii, albastre, galbene, albe și turcoaz, au fost ademenite în palma mea, adulmecând aroma iubirii. M-am prins cu timpul ca într-un carusel, o alergare nebună, risipind frumusețea petalelor până la ultima, într-o disperare de neînțeles. M-ai privit cu genele
S.O.S. culorile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83365_a_84690]
-
ca un ochean! Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean, Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice, Din care alte ramuri, armate-n șerpi lemnoși, Bat apele, din baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. ORBITE Colo, dimineața mea, Viu altar îți miruia: Ca Islande caste, norii În, dorită, harta orii, Ageri, șerpii ce purtai, Șerpii roșii, scurși din rai, Și, cules, albastrul benții De pe jerbele Juvenții
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
curcani. POARTĂ Suflete-n pătratul zilei se conjugă, Pașii lor sunt muzici, imnurile - rugă. Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare, Vindecă de noapte steaua-n tremurare. Pe slujite vinuri frimitură-i astru'. Munții-n Spirit, lucruri într-un Pod albastru. Raiuri divulgate! Îngerii trimeși Fulgeră Sodomei fructul de măceș. LEMN SFÎNT În văile Ierusalimului, la unul, Păios de raze, pământiu la piele: Un spic de-argint, în stânga lui, Crăciunul, Rusalii ard în dreapta-i cu inele. Pe acest lemn ce-aș
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
acest fapt de seară, uitîndu-mă spre Nord, În ceasul când penumbra la orizont descrește, Iar seara întîrzie un somnolent acord, Mi s-a părut că domul de gheață se topește. ÎNFRÎNGERE Ca fruntea mea să poarte diademul Ce fulgeră-n albastrele palate Am ridicat oștiri nenumărate Și-ncrezător, dezlănțuii blestemul. Dezlănțuii mulțimile-ntrunite Și năpădită fu întreaga zare Iar vremea prinse-ncet să desfășoare Fuiorul ei de ore nesfârșite... Mult timp, în pragul porții opaline, Am stat s-aștept heraldul biruinții, Am
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aștept heraldul biruinții, Am stat să-ntreb cuprinderile minții De crainicul trimis, ce nu mai vine. Nu vine, căci spre culmile-nghețate Oștirile n-au vrut să se îndrume, N-au mai dorit podoaba fără nume Și n-au găsit albastrele palate. Încât, sub vântul aprig de ispite S-au răzlețit din țară-n altă țară... Și-acum se-ntorc în turme istovite Hlamida să-mi sărute și să moară. Oștirile se-ntorc. În juru-mi zborul Și umbra morții darnic se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
întrezărit prin geam. Părea trudit și vârstnic... Un noduros mărgean Încununat cu alge, un trup răpus de muncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi ce stau să pice Din care ramuri hâde - năprasnici șerpi lemnoși Zbucnesc, ca sus în baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. III Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită. Mă tolănii în voie pe caldul gliei sân Și îmi lipii obrazul și tâmpla obosită De scorojita coajă a trunchiului bătrân. L-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fir de perle" (Dor Dur) e o poetică măruntă și manufacturieră, cu care sunetul adânc eminescian n-are nimic de-a face. Eminescu domina naiva lui contemporaneitate, altfel decât Arghezi, pe a domniei-sale. Ochii lui întîrziaseră pe floarea lui Novalis, albastră. Întrebările cunoașterii, înțelegerea muzicală a lumii dădeau perspective nesfârșite versurilor lui, bătute: ca niște punți peste primejdii. Ce înseamnă Eminescu pentru noi, se măsoară numai opunând nobilului său romantism, formele depreciate ale celui francez. Valul romantic germanic, derivat și rotunjit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ultim mereving. Poezie leneșă, iarăși: jalnica, cerșetoarea cantilenă a nomazilor ultimi-simboliști. Palidă ca un altoi neprins; oribilă, tremurătoare ca un plămân expectorat - fie buretele răcoritor pentru fruntea (enormă) a vreunui critic, congestionat până la urmă, nedumerit, nefericit de viforul și săbiile albastre și adâncul de rai în care vrea să fie văzut Spiritul. Poezie leneșă: poezia sinceră, inepta insistență de a scrie versuri cum vorbești, banalul reabilitat, curcit cu sensibilitatea; sărăcia poeților provinciali de a prefera o predică protestantă unui text august
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]