9,933 matches
-
pe care o va absolvi în 1970. Lucrează în redacțiile revistelor „Albina” și „Drumul belșugului” (1954-1957). Din 1963 este corector, apoi redactor la revista „Luceafărul”. Funcționar, din 1992, în Ministerul Culturii, între 1994 și 1996 a fost atașat cultural la Ambasada României din Beijing. A debutat cu versuri în gazeta „Viața Buzăului” (1951). Poetul reprezintă un adevărat „caz” al literaturii române postbelice, fiind lăudat și negat cu încrâncenare egală; eventualul adevăr trebuie căutat, ca întotdeauna, la mijloc. G. ilustrează tipul bardului
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
secretar de legație. Obține un concediu și pleacă într-o călătorie în jurul lumii. Cariera diplomatică a lui G. va continua până în 1940, când demisionează. Atașat militar, atașat de presă, consilier de legație, apoi ministru plenipotențiar, va trece prin consulatele și ambasadele române din Statele Unite ale Americii, Austria, Franța, Italia, Suedia, Marea Britanie, Polonia. La Viena funcționează ca membru al Comisiei Europene a Dunării. După 1940 va fi vicepreședinte al Comitetului Național Român, organizat la Londra, care nu recunoaște legitimitatea dictaturii antonesciene. Din
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
în colaborare cu Vasile Drăguț), București, 1990; Introducere în literatura comparată, vol. I: Teoria, București, 1992; Neliniștile istoriei culturii, București, 1992; Între cucută și coca-cola, București, 1993; Călătoriile domnului Rubens, București, 1994; Columb și insulele zburătoare, București, 1994; Necunoscutul de la Ambasada Franței. Un episod al biografiei lui Giordano Bruno, București, 1995; Dicționar alfabetic al literaturii americane, București, 1996; Pietrele de la Stonehenge tac, București, 1997; Brâncuși și arta secolului XX, București, 1998; Romanul american al secolului XX, București, 1999; Jocul cu oglinzile
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
Svejk în războiul mondial și a început să se familiarizeze cu literatura cehă. A fost secretar de redacție la „Contemporanul” (1946-1953), apoi ca redactor la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, între 1953 și 1963 a lucrat la secția culturală a Ambasadei Cehoslovaciei la București. Debutează publicistic în „Contemporanul” și colaborează la „Tânărul scriitor”, „Teatrul”, „Gazeta literară”, „Secolul 20”, „Tribuna”, „Magazin”, „Urzica”, „Almanahul literar”, „Viața românească”, „Magazin istoric”. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traduceri (de patru ori), Premiul Uniunii
GROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
În numele unei «judecați interne» și al priorității «operei». Addenda Situația scriitorului în țările europei centrale și orientale La sfârșitul unei anchete realizate prin chestionar pe langă asociațiile scriitorilor și ministerele culturii dintr-o duzină de țări est-europene, ca și prin intermediul ambasadelor, misiunilor și delegațiilor din CE, un raport privind „Scriitorul salariat și scriitorul independent În țările Europei Centrale, Țările Baltice și din Europa Orientala”. Conform acestui raport, scriitorul salariat era cel care se angaja prin contract să redacteze cărți; scriitorul independent
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de limba și literatura italiană a Facultății de Filologie din București, unde funcționează până în 1987. Din 1991 este profesor la Catedra de limbi străine a Academiei de Arte Plastice din București. În 1964 și 1965 a fost atașat cultural la Ambasada României din Roma, oraș în care se va întoarce în 1968 ca bursier. Cercetările de arhivă îi vor împlini teza de doctorat, Raporturi româno-italiene de-a lungul secolelor, susținută în 1969. Între 1970 și 1978 este detașat ca profesor la
LAZARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
În timpul războiului lucrează în Ministerul de Externe și al Propagandei, conducând activitatea culturală în Comitetul Românilor Timoceni, al cărui președinte va fi între 1942 și august 1944. În 1945 se află tot în Ministerul de Externe, iar din 1946 la Ambasada României din Belgrad. În 1948, în urma numirii Anei Pauker ca ministru de externe, își dă demisia. Este, un timp, cercetător la Institutul de Studii și Cercetări Balcanice, condus de Victor Papacostea, iar din 1949 funcționează ca profesor la Liceul Zootehnic
SANDU-TIMOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289465_a_290794]
-
efectul boule-de neige, îmbucurător pentru trupă. Domenic MicO, directorul executiv și artistic al festivalului a implicat în organizare comunitatea diplomatică existentă în capitala Australiei. Un lucru pe care nu l-am mai întîlnit, dar care a funcționat perfect, motivînd activitatea ambasadelor și spre spațiul cultural. În locurile pe unde am umblat alături de trupe românești, cu prezențe deosebit de importante, rarisim am zărit cîte o prezență oficială. Și atunci extrem de palidă și văicăreață. Am avut șansa să descopăr și un diplomat de carieră
Din inima Australiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17147_a_18472]
-
agreat și apreciat de corpul diplomatic și care a reușit să aibă legături adevărate cu diaspora din Australia. Felul în care trupa teatrului Nottara a fost primită, succesul real pe care l-a avut i se datorează și Manuelei Vulpe, Ambasadei României, unor diplomați care au înțeles cu adevărat care le este rostul și misiunea. M-am bucurat și m-am simțit chiar mîndră de această alegere datorată lui Andrei Pleșu. Și nu mă reține nimic să-i mulțumesc acum, în
Din inima Australiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17147_a_18472]
-
nu o aștepta pînă în ziua judecății lui Dumnezeu, făgăduită mîngîierii celor ce au gemut scrîșnit în deșert. Ea e mai apropiată și seninătatea ta va fi de față". Arghezi precizează, în caietul său, că acest articol a provocat intervenția ambasadei Germaniei împotriva ziarului, suspendat de guvern pentru o lună de zile. La intervenția directorului (Grigore Melciu), inclusiv o telegramă către Mihai Antonescu, suspendarea a fost diminuată la numai cinci zile. Sau iată articolul (proza) Voinicul din 28 mai 1943, pentru
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
de la Periprava, Stoenești și Salcia. După închisoare este trimis cu domiciliu forțat în Bărăgan, la Rubla-Călmățui, unde se împrietenește cu N. Carandino și Corneliu Coposu. Revenit în București, se angajează la început ca operator chimist, după care intră funcționar la Ambasada Statelor Unite ale Americii. În 1968- 1969 beneficiază de o bursă a Universității din Iowa-City (SUA) și conferențiază despre literatura română la câteva universități din SUA și Marea Britanie. Din 1970 până în 1974 trece prin funcțiile de redactor-șef al Editurii Cartea Românească, secretar
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
în 1954; devine doctor în filologie în 1972. Lucrează mai întâi ca reporter la „Scânteia”, din 1961 fiind cadru didactic la Facultatea de Filologie a Universității bucureștene, cu excepția perioadei 1963-1967, când este diplomat UNESCO la Paris și atașat cultural la Ambasada României în Franța, și a perioadei 1982-1986, când este profesor în Finlanda, la universitățile din Turku și Helsinki. Debutează cu versuri în 1953, la „Tânărul scriitor”, iar editorial în 1957, cu volumul de reportaje Pentru izbânda noului, scris în colaborare
STAVARUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289889_a_291218]
-
Caracușeni-Hotin), prozator, poet, autor dramatic și publicist. Este fiul Ecaterinei (fata căminarului Tudorache Ciurea) și al poetului Costache Stamati. Și-a făcut studiile liceale și universitare la Paris, urmând cursuri de drept, filosofie și științele naturii. A fost secretar al ambasadelor rusești din Paris, Berlin, Londra. După 1854 va trăi retras la moșia sa, Caracușeni, unde dădea îngrijiri medicale țăranilor, se ocupa de pictură și fotografie, făcea studii de botanică și istorie, era interesat de agricultură și de astronomie (instalase chiar
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
bucureșteană. A fost bursier, în Italia, la Fundația Ciri (Veneția, 1969) și la Universitatea pentru Străini (Perugia, 1971). Din 1990 va fi, scurtă vreme, secretar executiv la Fundația Culturală Română, devine apoi angajat al Ministerului de Externe: consilier cultural la Ambasada României de la Roma (1991-1997), consilier al ministrului și director general pentru relații culturale (1997- 1999), ambasador al României la Roma (1999-2003). Debutează la „Revista română”, în 1964, fiind prezent cu eseuri, studii, articole, comentarii critice, cronici, articole etc. mai cu
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
într-adevăr, istoricii vorbesc despre interesul lui Despot-Vodă pentru o alianță cu țara Românească („Schimburi de solii și cu Petru cel Tânăr însoțite și de proiecte de căsătorie ale domnului Moldovei cu o domniță munteană”277, se vorbește chiar despre o „ambasadă” de pețitori în 1562, compusă din boierii moldoveni Avram, Banilovski, pârcălab de Hotin, și Ion Moțoc, despre portretul („icone sponse”) pornit spre Moldova 278. N-a reușit nimic (Despot fixase și nunta, în ziua de Sfânta Maria Mică și îi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Von Rußland über die Mongolei nach China. Berichte aus dem frühen 19. Jahrhundert, Orientalistik Bibliographien und Dokumentationen Band 16, Harrassowitz Verlag, Wiesbaden, 2002, pp. xix-xx și pp. 82-88 și 142-163 (reeditarea unui fragment din jurnalul de călătorie pe traseul vechii ambasade a lui Nicolae Milescu). 195. Atașamentul pentru Brașov nu numai că nu se va deteriora, dar va fi prelungit de descendenții săi. Rudolf Honigberger Își va publica unele amintiri, „Auf der Brassoviaburg”, În Jahrbuch des deutschen Volksbildungsvereins in Rumänien. Haus-Kalendar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
-lea, păstrează caracteristicile istoriei sale medievale, În care predomină funcția lui Avalokiteïvara și a dublului său activ, vizibil și nu mai puțin suprem, care e un (nou) Dalai-Lama. Să amintim numai că Împăratul chinez Kangxi, care a primit, foarte tânăr, ambasada semiasiatică, politică și laică a Spătarului Milescu 5 În 1676, scria În 1681 și 1692 că regentul tibetan Sangs-rgyas-rgya-mtsho este inferior lui Dalai-Lama, că nu Îl poate consulta În orice chestiune a guvernării (deoarece Îl va deranja din meditație) și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Babeș-Bolyai” din Cluj, absolvind în 1968. Specializat în defectologie, după facultate lucrează ca profesor la Școala Specială din Arad. E redactor-șef adjunct la revista „Arc” (1990-1992), consilier-șef la Inspectoratul pentru Cultură al Județului Arad (1990-1994), consilier cultural al Ambasadei României la Bonn (1992-1993), redactor-șef, apoi director al Institutului de Televiziune Intersat 1 din Arad (1994-1996), dar și cadru didactic, din 1990, la Facultatea de Științe Umaniste și Sociale a Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, unde în 2003 va
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
secretar de redacție la „România liberă”, redactor-șef adjunct la „Scânteia” (1946-1950, 1956-1957), redactor-șef la revista „Teatrul” (1959-1969), redactor principal și cronicar teatral la „Informația Bucureștiului” (1969-1979). A mai fost secretar al Uniunii Scriitorilor (1951-1956) și consilier cultural la Ambasada României de la Moscova (1957-1959). Confruntat cu ascensiunea hitlerismului și cu pericolul purificării etnice, Ș. este un om de stânga, dar mai târziu, după război, va îmbrățișa ideologia comunistă, alegere care îl transformă în instrument al noii puteri. Că nu e
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
acestuia, Maria, o nepoată a poetului Pușkin <ref id="109">109 Emanoil Hagi-Mosco, op. cit., p. 50. </ref>. Născut la 3 iulie 1863, diplomatul rus a intrat În diplomație Începând cu 1895, ocupând diferite funcții: secretar clasa a II-a la ambasada rusă din Viena (1897-1899), secretar clasa Întâi la ambasada rusă de la Copenhaga (1899-1904) și Paris (1904-1906). Din 1906 a fost reprezentant al Ministerului de externe În Dumă, iar din 1909 a revenit În diplomație În funcția de consilier de ambasadă
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
109">109 Emanoil Hagi-Mosco, op. cit., p. 50. </ref>. Născut la 3 iulie 1863, diplomatul rus a intrat În diplomație Începând cu 1895, ocupând diferite funcții: secretar clasa a II-a la ambasada rusă din Viena (1897-1899), secretar clasa Întâi la ambasada rusă de la Copenhaga (1899-1904) și Paris (1904-1906). Din 1906 a fost reprezentant al Ministerului de externe În Dumă, iar din 1909 a revenit În diplomație În funcția de consilier de ambasadă la Berlin, funcție În care a stat până la numirea
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
ambasada rusă din Viena (1897-1899), secretar clasa Întâi la ambasada rusă de la Copenhaga (1899-1904) și Paris (1904-1906). Din 1906 a fost reprezentant al Ministerului de externe În Dumă, iar din 1909 a revenit În diplomație În funcția de consilier de ambasadă la Berlin, funcție În care a stat până la numirea de la București. După experiența din capitala României a fost numit ambasador la Viena, iar după 1920 a trăit În Franța. A murit la 21 februarie 1953 <ref id="110">110 http
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
socialism științific de la Institutul de Studii Economice (1946-1953), director de cabinet în Ministerul Cultelor (1948-1950), secretar, apoi consilier în probleme de presă și relații culturale la Ministerul Afacerilor Externe (1950-1953). Ulterior va avea o carieră diplomatică: atașat cultural, secretar de ambasadă în Republica Populară Democrată Coreeană (1953-1955) și în Elveția (1956-1959), consilier cultural în Franța (1961-1963), ambasador în Argentina, Uruguay și Chile (1968-1973). Va mai fi director adjunct în Direcția Relațiilor Culturale (1960-1961) și la Direcția Presei (1963-1968, 1973-1982) din Ministerul
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
Facultatea de Limbi Străine a Universității din București (1975-1979), secția franceză-română. Va urma cursuri postuniversitare la Sorbona-Paris (1991-1992). În 1995 devine redactor la revista „22” unde va lucra până în 1997. Din 1998 funcționează în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, în calitate de consilier la Ambasada României de la Vatican și referent, apoi director-adjunct în Direcția Relații Culturale. În 1985 publică prima schiță în „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, cu o prezentare semnată de Florin Mugur. Mai colaborează la „Dilema”, „România literară”, „Arc”, „Creanga de aur” ș.a.
TURCONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290308_a_291637]
-
Parisul, se refugiază în zona liberă din sudul Franței, de unde, deși aproape octogenară, continuă să protesteze împotriva cotropitorilor „celor două patrii” ale sale. După întoarcerea în Parisul eliberat i se încredințează noi misiuni: în 1945 este numită consilier cultural pe lângă Ambasada României, iar în august 1946 face parte din delegația română la Conferința de Pace. În plină putere creatoare încă, după o scurtă și aparent neînsemnată boală, ultima descendentă a Văcăreștilor încetează din viață. Testamentul exprimă devotamentul față de țara natală: „Toată
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]