5,016 matches
-
disperat, se repezi și, cu amândouă mâinile, cuprinse picioarele spânzuratului, zguduite încă de spasmuri nătânge. ― Dă-i drumul! strigă pretorul speriat. La o parte!... Ce faci? Doctorul, lângă Apostol Bologa, stătea cu ceasornicul în mână, numărând vremea. Perdelele negre ale amurgului se lăsau acuma tot mai grăbite. Vântul se oprise brusc, ca un alergător sosit în fața unei prăpăstii. Apoi, prin pânza tăcerii ce se urzea, străpunse deodată un oftat prelung, ca o chemare... Dar numai Bologa se întoarse și văzu un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în clipa când îi răsări întrebarea aceasta în creier, privirea lui întîlni iarăși ochii spânzuratului, în care acuma strălucirea de adineaori, mândră și încrezătoare, se zbuciuma gâtuită de întuneric. Trecură astfel câteva minute. Corpul spânzuratului nu mai mișca de mult. Amurgul acoperea întreg pământul, ca un lințoliu negru... ― Ce facem, doctore? izbucni deodată generalul, ursuz. Nu vezi că s-a întunecat? ― Datoria, excelență, răspunse medicul liniștit, cu ochii la ceas. ― Ce datorie?... Constată! Asta-i datoria dumitale! zise generalul mai îndîrjit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îndemna să răspundă mînios: ― I-ascultă, fetițo, altă treabă n-ai decât să te ții de capul meu? 6 Apostol socotise să intre în cancelarie, să vază ce-au lucrat oamenii toată ziua, dar se pomeni deschizând ușa odăii sale. Amurgul cenușiu bătea în geamurile împodobite cu mușcată. În tulburarea de lumină pereții parcă se îndoiau și lucrurile din casă tremurau foarte straniu. Bologa închise pleoapele și se prăvăli pe un scaun ca o grămadă de carne. Legănarea amețitoare îi bâjbâia
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
razele scânteietoare, cu zgomotul ploii, cu verdeața câmpurilor, cu albastrul care părea un ochi al infinitului, cu infinitul însuși, într-o armonie fierbinte. Simțea în sufletul său pe Dumnezeu, precum sufletul său se simțea în Dumnezeu... 11 Ploaia încetă în amurg, văzduhul înghiți nourii și noaptea toate stelele se aprinseră pe cer ca în ajunul unei sărbători mari. A doua zi orășelul se trezi înveșmîntat numai în flori albe și trandafirii, care îmbălsămau întreg pământul... Apostol, ieșind în cerdac și văzând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
În același moment vraja din odaie se stinse ca un vis. Apostol se uită împrejur cu frică și i se păru că s-a trezit într-o casă străină. Pânza de soare rămăsese pe loc, dar avea o melancolie de amurg în sclipirile-i tremurate. Pe urmă toată odaia se umpluse parcă numai cu gândurile lui, ca un stol de păsărele scăpate dintr-o colivie. " Ce înseamnă romantismele astea caraghioase de licean amorezat? își zise cu o revoltă pe care o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în care Ilona întruchipa toată lumea. Și el se lăsă în brațele acestei bucurii cu sfială și uitare de sine, ca o fecioară în brațele primului iubit. Avea impresia că inima i se topește încet-încet, răspândind în jurul lui fiori de dragoste. Amurgul cenușiu ploua pe geamuri, printre mușcatele somnoroase, învăluindu-l într-o rețea de fericire... Într-un târziu se smulse din ispita visărilor, își puse chipiul și ieși. În ușa tinzii, infanteristul murdar stătea mereu de vorbă cu un artilerist în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în capul gol, iar Bologa, văzîndu-i, se bucură. În tindă se mai gândi la Ilona, dar nu se opri și nici n-o căută din ochi. În ogradă de asemenea se gândi la ea și totuși nu întoarse capul. Răcoarea amurgului parcă-l dezmeticea dintr-o beție. Ajunse în uliță și nu coti spre mijlocul satului, ci tocmai dimpotrivă, ca și când ar fi avut să fugă de o primejdie. Merse vreo cinci minute, și ulicioara se împărți brusc în două pe malul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trimis o vorbă bună pentru Ilona, dar se mângâia că poate în curând îi va spune el însuși mai multe. " Cine știe? îngînă cu bucurie. Numai Dumnezeu știe ce poate aduce ceasul..." Se uită încrezător pe fereastra cu cruce cafenie. Amurgul trăgea pe furiș obloanele întunericului. 8 După miezul nopții, Apostol Bologa, istovit, se întinse pe pat. O tăcere imensă îl împresură, parcă toată lumea ar fi încremenit într-un somn de mormânt. Liniștea galbenă din tavan îi picura în ochi și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
devreme parcă să împlinească datini nedorite.Un lucru îmi devenise clar: o invidiam pe moartă și mi-aș fi schimbat imediat destinul cu al ei. Prețul integral al vieții, cum bine zicea Eliade, îl dă numai moartea. Adieri dulci de amurg de vară se scuturau printre plopii din curtea bisericii, cărora începuse să le tremure frunza, dublậnd siluetele lor cu nuanțe violete. Totul se poate reduce la cenușă sau la praf, dar lumina dragostei adevărate se ridică chiar și din mormậnt
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
sclipitoare de pe firavele petale și fiecare apus în care păsări umblau rătăcite prin visuri, începeau pentru mine cu Frența. Templul adevărat al cuvintelor mele rostite sau nerostite încă se afla acolo. Fiecare dimineață îmi transforma lacrimile în mărgăritare și fiecare amurg îmi șoptea că m-am născut din zări crepusculare, ca o lacrimă în plus în Univers. Acolo, alergam desculță prin ploaia de spini, prin nisipul fierbinte sau prin otava deasă și de aceea, acolo, în fiecare fir de iarbă stă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
din tậmple. Fiecare cuvậnt al tău, greoi și apăsat, mă doare, fiecare gest al tău vibrează în mine, iar depărtarea devine și mai lungă și despărțirea devine și mai grea. Tu îmi aduci cu tine blậnda lumină a dimineții, licăririle amurgului, curcubeul singuratic în clipa albastră a ploii de vară; aș vrea să fii al meu, numai al meu, dar privirea se mută în stele, în nori plậngậnd cu lacrimi mari și reci și zadarnic te caut prin foșnete de frunze
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
acestor ape, încep să prindă contur legendele cu apă vie și apă moartă. Punct de reper al vremurilor de mult apuse, fậntậna Frenței poartă în sufletul ei generații întregi. O știe bătrậna cumpănă scậrtậind din zorii dimineții și pậnă în amurg. O știu bătrậnele răchite scorburoase care își apleacă istovite crengile, în scorburile cărora găseam în fiecare primăvară oaspeți noi, în cuiburi greoi meșteșugite. O știe bătrậna teucă, răchita seculară doborậtă de vậnt, din care s-au adăpat cu nesaț Florica
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
a naturii sfântă limbă. {EminescuOpIV 376} În viața mea - un rai în asfințire - Se scuturau flori albe de migdal; Un vis purtam în fiece gândire Cum lacul poartă-o stea pe orice val; [A zorilor suavă înflorire Se prelungea până-n amurgul pal], În văi de vis, în codri plini de cânturi, Atârnau arfe îngerești pe vânturi. Și tot ce codrul a gândit cu jale În umbra sa pătată de lumini, Ce spun: isvorul lunecând la vale, Ce spune culmea, lunca de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la nimica, căci nu mai cred nimic. În manta nepăsării mă-nfășor dar și tac Și zilele vieți-mi în șiruri le desfac, Iar visurilor mele le poruncesc să treacă. Iar ele ochii-albaștri asupra mea și-i pleacă, Cuprinse de amurgul cel fin al aurorii: Văpaia-n ochi unită-i cu farmecul palorii. Trec, pier în adâncimea iubirii ș-a genunii, Icoanele frumoase și dulci a slăbiciunii Ca flori cu veștejite și triste frumuseți: Uitarea le usucă sărmanele vieți... Ș-apoi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nimica, căci nu mai cred nimic. În mantia răcelii mă-nfășur dar și tac - A mele zile toate în șiruri le desfac Și visurilor mele le zic încet să treacă, Iar ele ochi-albaștri și luminoși îi pleacă Asupra mea, atinse de-amurgul aurorii. Văpaia-n ochi unită-i cu farmecul palorii. Treceți în adâncimea uitării ș-a genunii Icoane visătoare și dulci a slăbiciunii. Ca flori, cu vestejite și triste frumuseți, Uitarea vă usucă sărmanele vieți. Ș-apoi? Ce-mi pasă? Fost
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de naștere a soției, dar uită câți ani are. Când vom stăpâni cauzalitatea și raportul dintre bine și rău, ne vom învecina cu Dumnezeu. Arta ar putea scoate multe reziduuri din noi. O femeie frumoasă e ca un lac în amurg. Pragmaticii mișcă lumea, dar pe drumurile intuite de visători. Încrucișările de specii, ca și cele de idei, sporesc vitalitatea. Nu lumea trebuie schimbată, ci esența relațiilor dintre indivizi. Talentul devine viabil când este racordat la context. Moraliștii se reped precum
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
spre nemurire. Râvnim eternitatea, dar ne ospătăm copios din bucatele efemerului. Eternitatea este curtată insistent și de conchistadorii clipei. Dinamica spiritului vascularizează apetitul gloriei. Intră în eternitate îndeosebi viețile cu justificare estetică. Groaza de efemer impulsionează creația. Geniile au îngemănat amurgurile cu zorii. Geniul se luptă cu morile de vânt, dar și cu clepsidrele. Geniile au în priviri fâlfâiri de vultur. Geniile sunt tulburătoare și prin zonele lor de fragilitate. Salutăm la statui chinul de până la cățărarea pe soclu. La început
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
trecutul viitorului. Tinerețea știe să învingă. Dar nu are timp să-și savureze victoriile. În unele zone, timpul trece atât de greu, că îți ajunge un calendar pentru doi ani. Nostalgia este filonul unei obsedante restaurații. Amintirile erotice colorează feeric amurgul vieții. Știindu-se victorios, timpul nu poate evita aroganța. Văzut de aproape, prezentul pare o pădure de socluri goale. Copilăria revine, dar ca produs al senilității. Vârsta transformă dorințele în regrete. La bătrânețe, grijile se transformă în groază. Bătrânețea este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu și alienarea. Clonarea ar însemna dispariția unicității misterului uman și reîntoarcerea în turmă. Să fie Pământul cazanul de smoală al altor planete. S-ar putea întâmpla ca efectele secundare ale civilizației să le depășească pe cele principale. Trăim indescifrabile amurguri. Tehnica își spune cuvântul. Ciobanul de astăzi are telefon mobil și ascultă casete cu manele. Internetul este o sculă genială. Să-i strunim însă la timp efectele secundare! Stresul - acest copil-problemă al lumii moderne. Degetele cu care facem cruce declanșează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sadici cu fanii lor. Unii artiști se străduiesc să mai pieptene haosul, alții doar îl ciufulesc. Arta rămâne generoasa zonă a tuturor morilor de vânt. Hoții de literatură suferă de amnezia ghilimelelor. Omul contemporan se îndepărtează de artă. Dar nici amurgul soarelui nu mai are spectatori. Excesul de subtilitate poate duce la decalcifierea mesajului artistic. Cultura dă prospețime spiritului. Arta e ca trilurile privighetorii. E meschin să le cauți justificări. Fără artă, comunicarea noastră este bâlbâită, rudimentară și autistă. Coexistența valurilor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu mai fie numărată între luni! 7. Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea! 8. Blestemată să fie de cei ce bleastămă zilele, de cei ce știu să întărîte Leviatanul. 9. Să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aștepte lumina și să nu mai vadă genele zorilor zilei! 10. Căci n-a închis pîntecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferința dinaintea ochilor mei. 11. De ce n-am murit în pîntecele mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ia seama la aceste mișelii! 13. Alții sunt vrăjmași ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei. 14. Ucigașul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac și lipsit, și noaptea fură. 15. Ochiul preacurvarului pîndește amurgul: Nimeni nu mă va vedea", zice el; 16. Noaptea sparg casele, ziua stau închiși; se tem de lumină. 17. Pentru ei, dimineața este umbra morții și cînd o văd, simt toate spaimele morții. 18. Dar nelegiuitul alunecă ușor pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
HOMERISMUL 2276A Homerismul consistă în atribute. A homeriza va să zică a atribui unui substantiv un atribut care să-l izoleze de toate celelalte în toată frumusețea lui. luna răsăritoare din valuri " stăpânitoare de ape 143 {EminescuOpXV 144} zorii prevestitori de ziuă amurgul " de noapte verbul e activ corăbii străbătătoare de ape " lunecătoare pe ape " împingătoare de valuri luceafăr răsăritor din noapte soare măsurător de vremuri ["CEL CE CÎNTĂ... "] 2261 Cel ce cântă se dezmiardă și pe el și pe ceilalți. ["SINGURUL LUX
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
asta? Se întrebau nedumerite până i-au recunoscut, - Nicio grijă... sunt din tabăra adversă, a mecanizatorilor ! Și-au spus încet calmându-se. Liniștea pusese stăpânire pe țărm, nu erau valuri, zgomotele de pe șosea se pierdeau în imensitatea spațiului, iar lumina amurgului se cernea estompată după un norișor și fiecare avea impresia că acel colț de lume numai pentru el fusese special creat. Păreau singurii oameni de la începuturile pământului, timpul blocase acele ceasornicului iar apa le ajunsese deja la piept. Soarele aproape
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lucru pe care l-am făcut după trezirea aceea bruscă a fost să zâmbesc. Totul în jurul meu era diferit, pentru că eu eram altul. Povestirea lui Camus n-avea mai multă legătură cu ceea ce mi se întîmplase decât fânul, păianjenii, plopii, amurgul. Totuși, "Căderea" a fost primul text pe care l-am înțeles cu adevărat vreodată. Nu am recitit cartea asta, pe care o am și acum în bibliotecă, iar restul operei lui Camus mai curând m-a dezamăgit. "Exilul și împărăția
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]