11,096 matches
-
găsim evidente semne ale nesiguranței de sine camuflate, ce-i drept, sub forma afirmării unor adevăruri irefutabile -, în timp ce la Dithey întîlnim doar conștiința faptului că până și marile certitudini, dincolo de momentul lor de autenticitate pe scena istoriei, sunt relative. Așa cum anticipam, aici este unul dintre punctele în care Dilthey se apropie de pozitiviști. F) Relația cu pozitiviștii Arătam că refuzul (cel puțin parțial) al apriorismului de tip kantian și al metafizicii transcendente îl apropie pe Dilthey de pozitivism. Într-un subcapitol
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
una dintre atâtea altele posibile; ba poate naște chiar controverse în legătură cu plasarea lui Dilthey într-o descendență kantiană, mai ales dacă avem în vedere alt punct de divergență al lui cu pozitiviștii, sugerat de Metzger. În limbajul său obscur, el anticipează (în 1933) disocierea dintre tradiția hermeneutică și cea pozitivistă, distincție pe care von Wright o va clarifica ulterior în mod riguros. Anume, Metzger observă că pozitivismul nu are pentru Dilthey "semnificația unui factum brutum (ca în kantianism sau în conceptul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Naturwissenschaften, care "nu este în primul rând o deosebire de domenii", ci una de abordare 163, ceea ce ne determină să afirmăm că ar trebui mai curând să numim "științele spiritului" științe hermeneutice 164, iar "științele naturii" științe explicative. Deocamdată doar anticipăm analiza anunțată, spunând că perspectiva pozitivistă asupra științelor acoperă la Dilthey numai domeniul științelor naturii, în timp ce științelor spiritului li se rezervă "o relativă autonomie"165 din momentul în care ele ies de sub incidența "regularităților procesului natural"166. Aceasta înseamnă că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pentru că trimite la Erlebnis. 134 W. Dilthey, Einleitung..., p. 10. 135 Id., Construcția..., pp. 82-83. Cuvintele pe care le-am subliniat sugerează prin ele însele combinarea de către Dilthey a metodelor pozitiviste (descrierea, comparația) cu cele romantice (intuiția). Prin această subliniere anticipăm, totodată, discuția privitoare la absența unui "monism metodologic" în cazul lui Dilthey (vezi nota 155 din capitolul de față). 136 M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 373. 137 Id., Îndrumare în filozofie, p. 420. 138 Apud V. Drăghici, Prefață la op. cit
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Prin urmare, Historizismus semnifică supralicitarea faptelor istorice în plan diacronic, importanța exagerată ce li se atribuie acestora, și mizează pe legi ce ar determina cursul istoriei, menite să pună în lumină faptul că evoluția istorică ar avea un sens prestabilit. Anticipând termenii discuției din acest capitol, am putea spune că istorismul se axează pe ideea discontinuității, în timp ce istoricismul mizează pe continuitate. În fine, Geschichtswissenschaft este istoria ca știință; ea studiază dinamica vieții sociale fie în ansamblu, fie în diferite segmente sau
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
II, 1Ba). Acum, individul, nu omul în general, apare integrat într-un "proces istoric". Am zice mai mult: nu numai că este integrat, dar chiar contribuie decisiv la făurirea istoriei. Redescoperim aici ceea ce am numit vocația demiurgică a romanticilor. Am anticipat care sunt consecințele acestor istoricizări. O dată cu "istoricizarea istoriei" sunt puse sub semnul întrebării "modelele supraistorice capabile să garanteze a priori raționalitatea sau măcar inteligibilitatea procesului istoric". Pe de cealaltă parte, "competența reflecției filozofice sistematice nu mai e suficientă pentru a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în faptă aceste sarcini" (s.n.)48. S-a ajuns astfel la o criză de identitate a conștiinței istorice și, implicit, la criza istorismului. Ceea ce a urmat a fost o evoluție spre Lebensphilosophie, spre axiologie și ontologie. Dar și adăugăm noi, anticipând discuția ce va urma spre "critica rațiunii istorice". O asemenea evoluție, credem noi, ar fi greu, dacă nu chiar imposibil de conceput în absența deschiderilor promovate de istorism. Ținem să adăugăm această concluzie într-un dublu scop: pe de o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sau a cunoașterii despre ele? Sau în alți termeni: Există un sens real și, eventual, un progres al istoriei ca Geschichte, sau doar un sens conceptual, pe care noi îl atribuim istoriei ca Historik? Răspunsul la această întrebare l-am anticipat deja când am arătat că Droysen pornește de la "cunoașterea obiectului", iar nu de la "obiectul cunoașterii", ceea ce îl plasează pe acest reprezentant al istorismului în apropierea transcendentalismului kantian. (De altfel, către finalul capitolului după ce vom fi luat în dezbatere și alte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de "continuitate" și de a discuta în ce măsură și sub ce formă apare aceasta în filozofie, se cuvine să analizăm și alte opinii ale lui Dilthey în domeniul istoriei filozofiei, spre a contura astfel contextul dezvoltării unor asemenea considerații. Cu toate că am anticipat un răspuns, deocamdată ne aflăm ca să spunem așa în faza strângerii de argumente în favoarea unei anumite idei de "continuitate" și, implicit, de "progres". Pentru a înțelege mai bine atitudinea lui Dilthey față de tema noastră, pornim de la exemplele unor caracterizări pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sensul aplicării ei în raport cu maniera în care procedează Dilthey: un sens transcendent în cazul lui Hegel și unul imanent în cazul lui Dilthey. Susținând ideea lui Schnädelbach, potrivit căreia există similitudini între premisele lui Hegel și cele ale școlii istoriste, anticipam la începutul acestui capitol că Dilthey se înscrie și el pe aceeași linie, fapt ce dovedește, dincolo de apropierea sa de Hegel, originea istoristă a viziunii lui Dilthey. Mai mult decât atât, această filiație: Hegel școala istoristă Dilthey ne trimite cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
are dubii în privința soluționării marii enigme, el este determinat de acest trecut să adopte propria sa poziție. Astfel, toate atitudinile conștiinței filozofice, toate determinațiile conceptuale care exprimă aceste atitudini filozofice alcătuiesc o corelație istorică" (s.n.)144. De altfel, noi am anticipat acest punct de vedere asupra continuității atunci când am discutat despre așa-zisa evoluție a epocii (vezi I, 3A) și despre rolul conștiinței istorice în depășirea istorismului (vezi II, 2Bb). După ce a delimitat cadrul teoretic în care se desfășoară filozofia, Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
conduce la ideea de continuitate, cu multiplele ei fațete. Dar sistemul ca atare nu se subordonează unei formule generale, unui concept totalizator, capabil să dicteze evoluția globală a tuturor sistemelor culturii la scara istoriei. Mai mult decât atât: neputând fi anticipată dintr-o perspectivă transcendentă, dezvoltarea lui este oarecum imprevizibilă; ea se derulează conform logicii lui interne și în raport cu evoluția unor procese psihice, așadar fără a fi constrânsă de o realitate istorică exclusiv obiectivă. În acest sens am vorbit mai devreme
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
par ambigui, distincția operată cu ajutorul lor este de reținut. 9 Ibid., p. 54. 10 Ibid., pp. 51-52. 11 Ibid., p. 54. 12 Reamintim că Dilthey pune evoluțiile istorice tocmai pe seama proceselor și mutațiilor psihologice. De altfel, interdependența pe care o anticipam și o propuneam în locul ideii de "conștiință istorică", văzută ca simplu rezultat al istorismului, este recunoscută ulterior chiar Schnädelbach: "Comprehensiunea istoriei (Geschichte) este întotdeauna și o comprehensiune de sine, și invers" (ibid., p. 73). În sensul celor arătate, suntem tentați
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
perspectivă asupra temei logice privitoare la reducerea formelor gândirii discursive la modurile de exprimare a raporturilor conținute în dat, așa cum au fost puse în evidență prin operațiile elementare ale gândirii" (s.n.). Cu alte cuvinte, structura corelațiilor descoperite la nivel empiric anticipă și-și găsește un corespondent în modul nostru de a conceptualiza, ori cu vorba deja citată a lui Noica, în "logicitatea" conștiinței individuale (vezi III, 1B). Constatăm și aici încercarea lui Dilthey de a acredita ideea unei identității între conștiință
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ce se autointerpretează. Citându-l pe Dilthey, în subcapitolul anterior am văzut deja că ele se structurează altfel decât cele ale naturii. Vom reface acum traseul celor două categorii de științe, plecând de la acea zonă de interferență pe care am anticipat-o în capitolul I (3F). Înainte de aceasta, mai notăm că zona lor de interferență a fost conceptualizată ulterior sub raport metodologic de către von Wright. El avansează termenul de cvasicauzalitate, prin care este desemnată "interacțiunea specifică dintre conexiunile legice și acțiunile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unitatea trăirii. După cum vom arăta imediat, aceasta reprezintă în fond noutatea lui Dilthey în domeniul epistemologiei și ne ajută să-l înțelegem pe filozof în spiritul lui. De asemenea, am mai spus că demonstrația este deocamdată neconvingătoare. Făcând această afirmație, anticipăm faptul că lucrurile se vor lămuri totuși ulterior, când autorul va trece la "legimimarea" conceptului de psihic. Așa cum vom vedea de îndată, Dilthey va renunța la expunerea situației sub aspect logico-formal și se va referi explicit la fenomenul abstractizării ca
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
numai la doi factori (faptele investigate și construcția teoretică), pentru că se ignoră în mod deliberat condițiile apriorice, fie ele și relativizate, așa cum apar la Dilthey (vezi II, 2Ba, 2Bd și 2Bf). Odată făcută această diferențiere între cele două abordări, putem anticipa discuția privitoare la dualismul funciar care caracterizează filozofia ca Weltanschauung. Totodată, prin aceasta evidențiem și natura filozofiei ca viziune despre lume în raport cu o cunoaștere obiectivă, de tip științific. O metafizică ce recurge deopotrivă la presupoziție și inducție își vădește o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sarcini speciale, ci în sensul a ceea ce are de întrebat în general, pentru a corespunde conceptului de <<filozofie>>."7 Făcând distincția între "aria" problemei și "zarea interioară" a acesteia, Blaga apreciază și el că "totdeauna în punerea unei probleme se anticipează întrucâtva asupra soluției ce se va da" (vezi I, 3F). În aceste condiții, categoriile apar sub forma unor "anticipații extrem de abstracte", "aproape imponderabile", care propulsează problematica filozofică (de la datele obiective spre soluție)8. Am apelat la această distincție nu numai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o adoptă filozofia modernă de orientare "istoricistă", o formă ce ar trebui însă abandonată dacă se dorește ca filozofia să fie "științifică". Cu toate că de cele mai multe ori vorbește despre știință în ansamblu, Husserl caută în fond să diferențieze așa cum am și anticipat filozofia ca știință ("știința filozofică", cum îi zice el34) de filozofia ca Weltanschauung. Pentru aceasta, el apelează chiar la termenii lui Dilthey: dacă omului de știință i se solicită "înzestrare teoretică" fiindcă "distincția conceptuală și claritatea" sunt "o chestiune de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unui conducător de unitate școlară este aceea de a fi, pentru toți, garantul respectării eticii educaționale. Răspunzător de tot, capabil să valorizeze tot ceea ce se face în unitatea sa școlară și să impulsioneze ceea ce trebuie să se facă, învățând să anticipeze evoluțiile și cunoscând mizele sociale și economice ale vremii, ocupantul acestei poziții este, înainte de toate, purtătorul schimbării. Valorizarea individului și a capacităților sale constituie obiectivul major al managementului educațional. De aceea, directorul școlii trebuie să nu fie doar manager administrator
Necesitatea dezvoltării resursei umane în educaţie by Cozma Paraschiva () [Corola-publishinghouse/Science/1845_a_92275]
-
acestuia; apreciem că, deși în cvasimajoritatea situațiilor se întâmplă așa, nu înseamnă că în mod exclusiv obiectul obligație de a repara prejudiciul constă în plata unei sume de bani. Ca argument poate fi invocată situația în care părțile au evaluat anticipat prejudiciul printr-o clauză penală, care potrivit art. 1538 alin. 1. C.civ. constă în stipulația prin care "debitorul se obligă a executa o anumită prestație în caz de neexecutare a obligației principale" ceea ce înseamnă că obiectul clauzei penale poate
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
În prezent, pornind de la această reglementare, natura juridică a clauzei penale constituie subiect de controversă doctrinară. Potrivit unei opinii, clauza penală are natură reparatorie, adică reprezintă o compensare a prejudiciului suferit de creditor prin neexecutarea obligației, o simplă evaluare convențională anticipată a daunelor-interese datorate de debitor 264. Ea nu diferă cu nimic de reparația de drept comun, fiind menită să acopere paguba suferită de creditor. Prin executarea clauzei penale se urmărește să se procure victimei neexecutării o situație echivalentă celei de
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
a nu face nimic din ceea ce ar putea stînjeni pe Gorbaciov amin-tesc de atitudinea rezervată a Internaționalei Socialiste de la începutul anilor '50. Aceasta nu înseamnă însă că orientarea actuală a Țărilor Baltice are vreo legătură cu socialismul! Dar să nu anticipăm... În definitiv, rațiunile diplomatice și cele ale unei "Realpolitik" sînt cele care determină alegerile politice ale Internaționalei față de socialismul de emigrare din Europa Orientală. Dacă anticomunismul continuă să se erijeze în principiu de bază, în schimb el nu poate să
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de Dante lumii văzute în propria în ascensiune. Căci Dante se îndreaptă constant spre Dumnezeu, spre izvorul și originea lumii, spre lumina neasfințită a creștinisumului tuturor începuturilor. Universul pe care Dante îl conturează în opera sa fundamentală "Divina Commedia" a anticipat lumea lui Einstein: o sferă cu patru dimensiuni o hipersferă a cărei suprafață ar fi un spațiu tridimensional. Aceasta este interpretarea lui H.-R. P., susținută cu argumente interdisciplinare. Mai mult decât sigur, Dante nu a anticipat nici geometria neeuclidiană
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Divina Commedia" a anticipat lumea lui Einstein: o sferă cu patru dimensiuni o hipersferă a cărei suprafață ar fi un spațiu tridimensional. Aceasta este interpretarea lui H.-R. P., susținută cu argumente interdisciplinare. Mai mult decât sigur, Dante nu a anticipat nici geometria neeuclidiană a lui Riemann, apărută în 1854, și nici relativitatea generală a lui Einstein, descoperire datând din 1916. Lumea cvadridimensională a lui Dante este rodul instinctiv al tentativei de a concilia cosmologia aristotelică cu viziunea creștină: văzutul și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]