5,949 matches
-
o să mai vin! Când? Mâine! Mă ridic și eu neștiind prea bine ce să fac când rochia albă cu buline roz, Seara, în camera lui Theo, mă roagă să-i citesc din nou din caietul cu coperți albastre, am lăsat aprinsă doar lumina lămpii cu picior în stânga fotoliului meu, Theo întins pe pat, neglijent, Aproape gol, e cald încă, așteptând ca eu să încep lectura, Citește! De afară glasuri neobosite de greieri compun fundalul sonor al nopții, nu mai știu exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cuvânt până la capăt! se mișcă nervos sub pătură, ce frig mi-e! Du-te, Daniel, și cere ceva de băut pentru mine, să mă încălzesc puțin, Speriat, eu: De unde? De la mama... E aproape de miezul nopții, eu încă treaz, cu veioza aprinsă deasupra acestui caiet de care mi-e tot mai greu să mă despart, caiet pe care mi-l cumpărasem cu intenția de a-mi face în el conspecte din Sfinții Părinți, Doamne, iartă-mă! Mi-e dor în aceste clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
între doi brazi, deasupra creștetului meu, pe masa lungă întinsă înaintea podiumului cu preoți stau în soare bucatele aduse la sfințire de creștini evlavioși, pungi cu făină, sticle cu apă și vin, haine ale celor suferinzi rămași acasă, neputincioși, lumânări aprinse, pungi cu grâu, cu porumb, chiar și sticle de ulei, începe predica, rumoare prin popor, la microfon Preasfinția Sa Episcopul de, îndemnul la dragoste și înțelegere, unde dragoste nu e, întoarcerea la Dumnezeu, nu intrarea în Europa e mai importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aerul sărat al mării și-am auzit valul lovindu-se de stânci, soarele stătea de-acum să apună incandescent în oglinda mării, am coborât să mă așez pe o stâncă rotunjită de vânturi, privirea mi-era țintuită pe discul roșu aprins al soarelui, când în spatele meu o voce, Te așteptam de mult! mi se adresează în bulgară după cum mi-am putut da seama, și nu m-am întors, Hai, ispitește-mă! îmi vorbește din nou, și-am rămas așezat pe stânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mii de dolari, accepți sau nu? încă n-am spus da, eu mi-aș fi dorit din tot sufletul să-l primească Andrea, Sunt un rus dat dracului, numai Boris vorbește, îmi miroase de la o poștă un om cu flacăra aprinsă, a ta e ascunsă încă, Theo, dar într-o zi va arde! Boris! Uiți că eu te ispitesc?! Misiunea mea e să ispitesc cu credință! Crezi în geniul tău, Theo! asta e ispita mea, te ispitesc cu geniu, vinde-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în biserica goală, apoi Pantocratorul va dispărea cu totul de pe boltă și dimineață nu voi mai fi uimit de absența lui, mișcare sus pe schelă, piciorul drept ivindu-se pe scară, apoi și restul trupului cu pâlnia de lumină jucând aprinsă pe pereții întunecați ai bisericii, în spinare într-o pânză de sac strânsă peste umăr Pantocratorul fărâmițat, îmi dau seama că e Theo și, totuși, întors cu spatele la mine, cu umbra alungindu-i-se mult pe pereți, nu-l recunosc, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din colțul odăii și se așază cu mișcări încete, e cald în încăpere, nu îndrăznisem să deschid fereastra din pricina gângăniilor atrase de lumina becului meu, îi propun părintelui să las ușa deschisă și să stingem lumina din odaie, să las aprins numai becul de afară agățat la unul din stâlpii din pridvor, e de acord părintele și aerul nopții pătrunde în încăpere în valuri de răcoare, prin ferestrele joase și înguste ce dau în pridvor, lumina palidă a becului de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
or fi taximetriștii ăștia?! Lasă că-ți aduc eu unul, intru din nou în cafenea și-l rog pe Octavian, vino cu mine! știu că încă nu și-a golit ceașca de cafea și nu și-a terminat țigara abia aprinsă, Te rog! Genul de client foarte grăbit, râde el spre ceilalți, nu-și lasă țigara și mă urmează, ne urcăm în mercedes-ul lui Octavian, până unde? întreabă el, îi dau adresa Aidei și abia acum îmi dau seama că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un automat îi sunt gesturile îngreunate de mersul târâit al piciorului său, îmi pregătesc o nouă coală de hârtie, din păcate blocul de desen e cam mic, Laura mă privește cu două mărgele negre de ochi, strălucind ca niște cărbuni aprinși, Povestiți-mi, doamnă, o rog pe femeia din fotoliu ce se contemplă încântată în desenul meu, dintr-o dată mă sperie parcă atâta liniște, și glasul ei sonor readuce viața zgomotoasă în lume, Ce cauți la Paris? întrebarea a fost pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spate, își ținea degetul rănit în față, zgâindu-se la el. Nu îi venea să creadă că îl mușcase. Din nou. Și doar promisese ultima dată... Apăsă mai tare pe bucata de hârtie igienică înfășurată în jurul rănii și sângele roșu aprins trecu prin stratul subțire. —Spune-mi care sunt atuurile și slăbiciunile tale, o invită Calvin pe Ashling. Va trebui să fiu sinceră și să recunosc că cel mai slab punct al meu este munca de editorialist. Deși mă descurc excelent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
zor în buzunare. Se auzea foșnet de hârtie, clinchet de brichetă și se simțea miros de nicotină. —Pot să iau și eu una? spuse ea, ridicând pentru o clipă fața murdară de machiaj. —Pentru tine este. I-a întins țigara aprinsă, pe care ea acceptat-o calm și din care a tras, ca și cum viața îi depindea de ea. A fumat-o din șase fumuri flămânde. Jack continua să caute. Pasiv și dezinteresat, ea îl vedea cum scotea un talon dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a se întreba ce se întâmplă cu ea. —Alta? întrebă Jack, în timp ce ea stingea țigara. Ea dădu din cap. Știi că te-au ales pe tine pentru slujba asta pentru că ești cea mai bună, spuse Jack, întinzându-i o țigară aprinsă, apoi aprinzându-și și el una. Nimeni altcineva nu ar fi în stare să pună pe picioare o revistă de la zero. — Ce mod ciudat de a mă răsplăti, spuse ea, șuierând din nou. —Ești uimitoare, spuse Jack sincer. Energia, viziunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că ne aflăm într-o altă lume. Totul era învăluit într-o pulbere de lumină argintie. Lucrurile, care la lumina zilei îmi erau atât de cunoscute, aveau acum o înfățișare nouă. Privind cerul, am remarcat cât de frumos sclipeau steluțele aprinse, asemeni unui policandru imens, menit să dea farmec întregii naturi. Era fascinant! Nu știu cât timp am întarziat pe dig, cu părinții, dar știu că emoția trăită atunci m-a marcat destul de puternic. Îmi doresc să mai trăiesc asemenea momente, căci ele
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
luăm o pauză, tu și cu Johnnie mergeți împreună în celulă și reînnodați prietenia. Ce zici? — Johnnie la jumătate? Nu, fratele lui mai mare, Johnnie la trei sferturi. Francezul apucă pachetul de țigări și scoase una. Russ îi întinse bricheta aprinsă. Dulange inhală adânc, apoi expiră un puhoi de cuvinte împreună cu fumul. — După ce mi-am tras tatuajul, eu și cu Johnnie am mers cu un taxi în centru și ne-am luat o cameră la hotelul Havana, de pe 9th, colț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
chiar lângă drumul de coastă, într-o râpă abruptă deasupra oceanului. Locul era marcat de o cruce mare în flăcări. Dolphine trase pe dreapta lângă ea și opri motorul. — Să nu-ți închipui cine știe ce. Localnicii păstrează nenorocita aia de cruce aprinsă tot timpul, fiindcă nu știu cine-i îngropat acolo și mulți dintre ei au în familie dispăruți fără urmă. E un soi de ritual. Dau foc la cruci, iar jandarmii tolerează situația. O consideră un soi de panaceu care ține mulțimea nespălată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spre ușă, ne vedem mai târziu. Afară era Încă Întuneric. La ora asta, nu o să se vadă soarele pentru următoarele cinci luni cel puțin. Orașul abia se trezea, În timp ce el parcurgea Marischal Street către Castlegate. Luminile de pe stradă erau Încă aprinse, la fel și luminile de Crăciun. Cele douăsprezece zile ale Crăciunului: favoritele Aberdeenului, Întinzându-se de aici până la capătul cel mai Îndepărtat al Union Street. Logan se opri pentru o clipă, respirând aerul tare al dimineții. Ploaia torențială se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu mai erau mari și grele, ci se transformaseră Într-o burniță Înghețată care Îi alungă toată căldura din mâini și din obraji Înainte să ajungă la ușa din față. Cei doi agenți dispărură după casă. Înăuntru erau câteva lumini aprinse, iar sunetul televizorului răzbătea din sufragerie. Logan auzi cum se trage apa de la toaletă, și apăsă pe sonerie. Telefonul Îi țârâi În buzunar. Înjură În gând și răspunse. — Logan. — Ce pui la cale? Era Insch. — Pot să vă sun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din țigară, până când vârful străluci Într-un portocaliu fierbinte. Fumul i se strecura afară din nas În vreme ce Îl examina tăcută pe Logan. Camera se micșoră, pereții fiind Învăluiți În fumul gros de tutun, până când nu se mai zări decât capătul aprins al țigării. — Inschy mi-a zis că tu conduci cazul copilului din punga de gunoi. — Da, doamnă. — Îmi spune că nu ești de lepădat. — Vă mulțumesc, doamnă. Numai că nu era sigur că fusese realmente un compliment. — Nu-mi mulțumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În dimineața Înghețată. Zăpada Îl izbi asemenea unor lame reci, repezite asupra feței și mâinilor expuse, șfichiuindu-i obrajii și urechile. Ziua era la fel de Întunecată ca sufletul unui avocat. Mașina lui Miller Îl aștepta la cotitură, cu luminile din interior aprinse, cu ceva clasic răzbind prin geamuri, pe când reporterul se cocoșase peste un ziar cu format mare. Logan trânti ușa apartamentului, fără să-i pese dacă trezea vecinii. De ce naiba să fie doar el treaz Într-o dimineață de doi bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan, dădu din cap și se duse să arunce o privire. Peter Lumley nu mai trăia. Logan știu imediat ce deschise ușa vopsită În negru a cabinei. Copilul zăcea pe podea, Încolăcit În jurul toaletei, de parcă o Îmbrățișa tandru. Părul său roșu aprins părea șters și palid În lumina rece, cu pistruii aproape imposibil de văzut pe pielea lucioasă, alb-albăstruie. Tricoul băiețelului era ridicat, acoperindu-i fața și brațele, lăsând expusă pielea cea palidă a spatelui și stomacului. Nu mai purta nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
moară, mi-nchipui. Se opri, ca și cum și-ar fi dat brusc seama de ceva. Ai confirmat cu doctorul lui, nu? Chiar e pe moarte, nu? Nu face mișto? — Am verificat. Chiar e pe moarte. Aprobă din cap, cu vârful țigării aprinse mișcându-i-se În sus și-n jos În semiîntuneric. — Bietul Doug. Dintr-un motiv oarecare, lui Logan i se părea greu să-i pară prea rău pentru individ, dar Își ținu gura Închisă. În camera pentru interogatorii, Logan dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
demnă și inspirând un farmec aparte, o magie înălțătoare, sublimă, a imensei prezențe. Pe măsură ce barca se apropia de malurile insulei, în legănarea valurilor, coroana de raze a statuii vii se distingea din ce în ce mai impunătoare, gigantică, ținând o carte și o făclie aprinsă îndreptată spre cer, ca o zeiță ce împrăștia în jur o lumină prietenoasă, entuziastă și încrezătoare. Se înălța din ce în ce mai mult, în ritm amețitor, încât atunci când am pus piciorul pe mal, aproape dacă se mai zărea figura ei de raze undeva
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
oprit în fața primei ferestre, privind în geamul transparent... numai că geamul nu era transparent. Rama subțire și aurie încadra ieșirea spre o imagine din altă lume, din alt timp, din alt înțeles... însă eu am recunoscut coroana Libertății și făclia aprinsă, pâlpâind ca din depărtare. M-am bucurat pe moment, apoi mi-am dat seama că imaginea Libertății nu era exact la fel, nu era întocmai cu ceea ce știam eu. Semăna, însă ceva era altfel. Am trecut la alt stâlp și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
aripi, dar am uitat să le folosesc demult. Nu-mi mai amintesc dacă alergasem sau zburasem... ce importanță mai are acum?... Iar luna pe care ai văzut-o n-avea cumva și o coadă?... Nu era de fapt o făclie aprinsă? Asta nu știu sigur..., a ridicat el din umeri. Poate să fi fost orice. Impresia poate fi materia și conturul, sau imaginea poate fi mai mult, poate însemna ceea ce este dincolo de aparențe... ce este de fapt ceea ce vedem? Esența sau
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
fusese în Aegyptus, fusese primit în templul din Sais și, pe lacul umplut de revărsarea Nilus-ului, asistase la ritul corăbiilor sacre: rugăciunea către Marea Mamă Isis, zeița cu numele asemenea unei adieri de vânt. Herodotus numise acel rit „Noaptea Făcliilor aprinse“, și spunea în încheiere: „Egiptenii definesc toate acestea drept «mistere». Și, cu toate că am învățat multe despre aceste ceremonii, voința mea este să nu scriu nimic și să păstrez taina“. Fratele mai mare În tot acest timp, nimeni nu-i pomeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]