26,529 matches
-
călugări asistaseră la această Înfruntare de la Început până la sfârșit, În tăcere, cu expresia lor perplexă ascunsă sub gluga trasă peste chip. Grupul se strecură pe lângă peretele lateral al Baptisteriului, intrând pe străduța Îngustă care Îl despărțea de construcțiile cele mai apropiate, Îngrămădite pe lângă forma lui perfectă ca niște cerșetori zdrențăroși. - Împingeți carul și apoi lăsați-ne. O să am eu grijă să duc trupul neînsuflețit, ordonă poetul, deschizând drumul cu opaițul În biserică. Întoarceți-vă la locul bătăliei și Îngropați rămășițele Fecioarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Așa cum făcuseră, de altfel, strămoșii tuturor, dar nimeni nu-și mai aduce aminte și oricum puțin le pasă. Am văzut un portret al fetei, din vremea căsătoriei, agățat în vestibulul Castelului. Pictorul venise de la Paris. Surprinsese pe chipul ei sfârșitul apropiat. Erau izbitoare paloarea aceea de viitoare moartă și resemnarea din trăsăturile feței. Prenumele ei era Clălis. Nu-i un nume banal, și e foarte frumos gravat în marmura roz a mormântului său. În parcul Castelului, un întreg regiment ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
peste cap, fără să aștepte ca zahărul să se dizolve, cum făcuse la cele dinainte, ca să-și revină cât de cât după ce dăduse ochii cu întunericul ce zace în fiecare dintre noi, și toate astea la cafeneaua Thăriex, cea mai apropiată, în vreme ce noi, ceilalți, ne gândeam încă la caligramele nebunului, la universul său de confetti și de murdării, scuturând din cap, fluierând tare, ridicând din umeri și uitându-se pe fereastră spre răsărit care devenea întunecat ca un lapte de tuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și-a băgat și el nasul. Jandarmii au adulmecat totul de departe, dar mai ales a fost un colonel care a pus stăpânire pe operațiuni. A apărut a doua zi după crimă, folosind ca pretext starea de război și frontul apropiat ca să ne spună că fusese autorizat să ne dea ordine. Matziev, fiindcă așa-l chema, un nume cu sonoritate rusească, avea alura unui dansator napolitan, o voce mieroasă și părul dat cu briantină, o mustață subțire, picioare suple și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ars cu un fier roșu, înainte de a se arunca la pământ și de a izbucni în plâns. Mi-am recăpătat suflul. Eram ud leoarcă. L-am ridicat pe Bourrache, apoi l-am ajutat să se așeze la masa cea mai apropiată. Se lăsa pe mâna mea fără să se împotrivească în vreun fel. Plângea și își trăgea nasul. Știam unde erau puse sticlele de tărie. Am mers să iau una, împreună cu două pahare, pe care le-am umplut cu vârf. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
apă pe gât În jos, colegule de sminteală, a zis ea În cele din urmă. - Răspunde la Întrebările mele. - Ei bine... numele mi-e Savage Eleanor; locuiesc În casa cea mare și veche de la doi kilometri de aici; cea mai apropiată rudă În viață demnă de luat În seamă e bunicul, Ramilly Savage; Înălțime - un metru șaizeci și cinci; numărul gravat pe ceas - 3077 W; nasul - ușor acvilin; temperamentul - neliniștitor... - Dar pe mine, a oprit-o Amory, pe mine când m-ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe iarbă, lăsând o adiere leneșă să-i răsfire părul scurt, și vocea Îi răgușea când citea poezie, alergând pe tot globul, din Grantchester până În Waikiki. Lectura cu voce tare a lui Eleanor avea pasiune În ea. Parcă erau mai apropiați - nu numai mental, ci și psihic - atunci când citeau poezie decât când se Îmbrățișau, ceea ce se petrecea des, fiindcă s-au Îndrăgostit aproape de la prima vedere. Și totuși mai era Amory capabil de iubire? Putea, ca Întotdeauna, să parcurgă Întreaga gamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
degetele înroșite, cu pielița zdrențuită. Mișu respira sacadat, profesionist, cu privirea țintită fix în ochii lui Zelea, acum lipsiți de apărarea sticlei. Își jurase să reziste cel puțin două zile. Așa îi găsi domnul Popa. - Mișule, care e cea mai apropiată secție de poliție? - Ne-au furat? Mișu se cam întrecuse cu împrumuturile din casa de bani. Și Mariana purta desuurile roșii care sclipeau nerușinat în contrast cu scaunele albe de plastic din MaxiBar. O să spună că a furat bețivu ăla cu halterele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ora de religie. Sincer să fie, pe Rainer încă îl mai frământă problema credinței și nu exclude existența lui Dumnezeu, cu toate că atât el cât și Camus l‑au înlocuit cu neantul. Totuși Dumnezeu n‑a dispărut încă, iar printre prietenii apropiați ai familiei lui Rainer se numără mulți preoți. Veniți la masă, copii, și îndată familia se așează și așteaptă momentul plăcut al cinei. Ca de obicei, Rainer vorbește cu mama când are să‑i spună ceva tatei. Spune‑i că‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se simțea mirosul de spermă de pe degetele mele și de pe fermoarul pantalonilor. Îmi venea să-mi frâng degetele de rușine, dar știam că oricare ar fi fost dovezile rușinii, nu le puteam ascunde față de Keiko Kataoka. — Aveam câteva prietene foarte apropiate, fiecare diferită de cealaltă, dar aveau În comun ceea ce eu numeam lipsă de energie. Ați avut ocazia să cunoașteți fete care frecventează cluburile sado-maso? Am clătinat din cap În semn că nu. Din fericire sau din nefericire, nu-mi descoperisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În Sicilia... pe așternuturi de mătase... Reiko vorbea fără a-și lua privirea de la mine. Însă nu mie mi se adresa. Vorbea cu sine Însăși. — Am mers la Taormina cu ocazia unui festival de muzică, la care unul din prietenii apropiați ai Maestrului obținuse premiul Întâi. Sub pretextul că voiam să gustăm vinul delicios din Sicilia, am plecat toți trei Într-acolo. Cu câteva zile Înainte tocmai avusese loc un atentat armat prin care un judecător sau un primar, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
20 de minute. Când a ajuns la studio, Christiane nu era nicăieri, și presupunând că plecase acasă singură, s-a întors în Spandau. Când la 9:30 ea tot nu apăruse încă, după ce i-a contactat pe toți prietenii ei apropiați, a sunat la poliție. Korsch privi în sus la Illmann și apoi la mine. Își netezi mustăcioara șmecheră și dădu pagina următoare din dosarul care stătea desfăcut în fața lui. — Zarah Lischka, citi el. 16 ani, părinți germani. A dispărut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Ce-aveți de gând să faceți? Asta depinde în totalitate de faptul dacă încă mai are sau nu arma aia. Dacă tu i-ai fi făcut lui Bautz găuri în urechi, ce-ai face cu ea? — Aș găsi cea mai apropiată topitorie. — Exact. Așa că, dacă nu-mi poate prezenta arma aia pentru examinare, s-a zis cu el, nu mai are ce căuta în această anchetă. S-ar putea ca asta să nu fie suficient pentru instanță, dar pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
peste 30 de ani, dar cu înfățișarea unei fete având jumătate din vârsta ei. Nu prea avea piept și fund. Nasul era poate un pic prea lat, buzele un pic prea subțiri, iar ochii ca albăstrelele erau un pic prea apropiați; cu posibila excepție a temperamentului ei, nu era în mod sigur nimic delicat la ea. Dar, fără îndoială, frumusețea longilină a membrelor ei avea ceva în comun cu cele mai rapide iepșoare de la Hoppegarten. Probabil că era la fel de greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lui - astfel că, în afară de Herr Vogelmann și de mine însumi, unul dintre ceilalți oaspeți aflați aici în această seară vă va fi probabil familiar. Hildegard rămase cu gura căscată: — Doar nu Führer-ul! Rahn zâmbi: Nu, nu el. Dar cineva foarte apropiat lui. A cerut să fie tratat la fel ca toți ceilalți pentru a facilita o atmosferă favorabilă pentru contactul din această seară. Așa că am să vă spun eu acum, ca să nu fiți prea surprinși, că personajul la care mă refer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ca să te ajute să dormi. Fără a mai aștepta un răspuns, scoase o sticluță și o seringă dintro trusă medicală și se apucă să pregătească acul, adăugând: — La urma urmei, nu-i așa, nu vrem să te simți obosit la apropiata Curte de Onoare? — O să te vreau acolo, desigur, Lanz, zise Weisthor, suflecându-și mâneca pentru a scoate la iveală un antebraț care avea atât de multe vânătăi și urme de înțepături încât părea tatuat. Nu voi fi în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lui Weisthor, dar nu ne va ierta dacă-l facem pe el de râs. — Sunt de acord, zise Heydrich. Se gândi o clipă: Aceasta este secția 6 din Sipo, nu-i așa? Nebe dădu din cap. — Unde este cea mai apropiată secție provincială SD față de Wewelsburg? — Bielefeld, răspunse Nebe. — Așa. Vreau să le dai telefon imediat. Să trimită aici o companie întreagă până în zori. Zâmbi fără sinceritate: Asta așa, în caz că Weisthor reușește să-și facă acuzația asta de evreu împotriva mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pune laolaltă în mod artificial pe niște indivizi ce au ca unic punct comun faptul că s-au născut la Cirene - azi o regiune din Libia - decât la a califica niște filosofi al căror corpus însumează viziuni despre lume asemănătoare, apropiate, deosebindu-se doar datorită câtorva evoluții sau transformări. Unii tremură deja la ideea că Aristip din Cirene tatăl, din care s-a născut Aristip Metrodidactul într-o a doua generație - și Arete îVirtutea!), fiica sa -, ar putea să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
directorul general al Centrului cu tovarășa Camelia, de la registratură... Așa că acum, fără să se miște, deschise cu precauție ochii și-l văzu pe Stejeran l ținând-o pe Getta 2 pe după cabluri, într-un mod intimist. Șușoteau amândoi ceva, foarte apropiați, cu antenele drepte și cu luminile de poziție stinse. Cu și mai mare uimire, Dromiket 4 văzu că, deși Stejeran 1 era scos din priză, avea destulă forță să dea din cap, aprobând ce-i sugera, probabil, Getta 2. „Extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Aș vrea mult... recunoscu înduioșat Felix S 23. Păi vezi? făcu prima femeiușcă. Noi, omuleții verzi, care n-avem planeta și irebuie să trăim din ceva, ce ne-am gândit? Ia să fișăm noi orizonturile de așteptare ale celor mai apropiați din galaxie și să construim în consecință. Am făcut de toate: apă, calorifere, fracții, femeiuști, nave, mărgele, roata, legi, focul, blugi, antigravitația, hreanul, laserul, penicilina și le vindem cui are nevoie. Și să știi că numai dumitale, ca pământean, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
eșecurile lor, le-am cunoscut prietenele, planurile, am fost și noi entuziaști, timizi, vigilenți, am luat și noi Cuvântul și l-am transformat în substantiv comun. Și chiar dacă, din motivele cunoscute (diametru mic, aspirație mare), orizontul Planetei Mediocrilor este mai apropiat, mai îngust decât cel pământean, nu o dată ne-am imaginat, împreună cu personajele noastre, că el este la nivelul întregii Terra. Considerația arătată lumii pe care o părăsim din motive tehnice se răsfrânge implicit și asupra celuia care ne-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Litigiul între logicieni și intuiționiști revine în definitiv la chestiunea dacă săgeata de mai sus, dintre matematică și metamatematică nu e inversabilă, dacă cumva cele două sisteme sunt izomorfe sau numai homomorfe. Încercările lui Hilbert și a câtorva din elevii apropiați de a aplica teoria demonstrației la tranșarea celei de a doua probleme din Paris: lipsa de contrazicere a axiomelor aritmeticei, pentru care în definitiv fusese creată, s-a soldat multă vreme cu un eșec. Totuși în 1936 Gerhard Gentzen parvine
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dovadă a acelui fel de religiozitate care merge până la canonizare, ce Gauss a știut să o inspire ucenicilor. " În seara de 25 februarie Gauss odihni pentru ultima noapte în odaia sa. După ce un sicriu negru, simplu, fu pregătit, numai prietenii apropiați (nici o mână laică n-a ajuns să-l atingă) săvârșiră ultima datorie pioasă. Așternurăm racla sa liniștită, îl așezarăm cu multe griji într-însa și încoronarăm cu merișor verde și florile primăverii, capul său foarte nobil și nemișcata-i statură
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
i-au fost transmise de tatăl său, Nicolas Gabriel, ale cărui predici antiregaliste trebuie să se fi întipărit adânc în spiritul adolescentului. Toate mărturiile din acea vreme concordă în a-l înfățișa pe Evariste ca pe un copil iubitor și apropiat, în aparență cel puțin. Cum a fost posibilă răsturnarea complectă, a naturei acesteia, ce avea să vină? Desigur, în parte, datorită latențelor revoluționare ale lui Galois; în parte, însă, datorită epocii turburi, favorabilă formării caracterelor violente, care înseamnă domnia lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la 30 mai 1832, străpuns de un glonte pe terenul lacului La Glacière, lângă Gentilly. Martori și adversari se evaporează, între timp, ca prin minune. Rănitul e transportat de un țăran care trecea la târg, cu căruța, până la cel mai apropiat spital. O peritonită se declară în următoarele 12 ore și Galois moare a doua zi, 31 mai, asistat de fratele lui mai mic Alfred. Multe lucruri nelămurite, din acel duel, au făcut să se acrediteze legenda că provocatorii lui Galois
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]