26,366 matches
-
cu pas grăbit spre punte. M-am uitat la Fidorous. — Eu ce să fac? — Udă mulineta. Găleata de acolo; aruncă niște apă peste fir sau o să se supraîncălzească. Trase și vârful undiței se îndoi, firul desenând meandre în apă. Am apucat găleata și-am udat cablul și mulineta. — Asta-i, se forță doctorul să vorbească în timp ce se lupta cu undița. O să-l obosim și-o să-l aducem la suprafață. Sulița. Unde-i sulița? O lăsasem lângă laptopul lui Nimeni. — Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ceva, când butoiul prinse brusc viață, aruncând în aer o trâmbă neașteptată de apă și luând-o la goană pe mare. Doctorul tresări, pierzând cârligul și aproape pierzându-și și echilibrul. Eu am aruncat sulița și am sărit să-l apuc și să-l trag în spate de la marginea navei. — Aia a fost..., am zis. Iisuse, se prefăcea mort? Fidorous se desprinse din brațele mele și se întoarse să vadă butoiul gonind pe marea liniștită. — Scout, coboară și mai leagă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încercare, și din corpul navei a ieșit o pară de fum negru. Nava porni înainte și eu am cârmit-o spre butoiul ce gonea pe apă. Fidorous apăru pe punte cu arma lui, luând un harpon de la Scout, care se apucă apoi să lege cu frânghie un alt butoi. Bătrânul urcă pe trambulina de la prora, se întoarse și-mi făcu din mână. — Mai repede, Omule de Tinichea. Haide, trebuie să ne apropiem de el. Înaintând viforos, aerul mă lovi, cămașa pălmuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la asta - luăm apă la bord sau nu? — Nu-i decât o spărtură mică. Bucla conceptuală are curățători de date care acționează ca niște pompe și o mențin în stare de funcționare. Doctorul dădu să părăsească puntea, dar Scout îl apucă de mânecă. — Stai așa. Ieri barca asta era de nescufundat și acum avem pompe care ne țin pe linia de plutire? — Bine, dacă totul trebuie să fie în alb și negru pentru tine, procedăm așa. Ideea e că bucla asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
i-am văzut capul mare și lat și botul, înotătoarele ca niște aripi, coada musculoasă, mare și plată, propulsându-l către noi, totul uriaș și cenușiu și de nestăvilit. — Vine drept spre noi, m-am auzit strigând. Atacă barca. Scout, apucă-te de ceva. Eu m-am prins de marginea punții de control. — Dumnezeule, strigă doctorul. Țineți-vă bine. Vup. Harponul nimeri rechinul în înotătoare, dar ludovicianul nu încetini deloc, înaintă mai repede, ajunse mai aproape, tot mai aproape... Zgomotul sfâșietor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sus. Sulița deasupra capului rechinului și lovind doar apa albă din spate și scufundându-se. Cablul negru derulându-se de pe punte. Barca pârâind. Fidorous tăind frânghiile și cușca diformă și eu sărind după cablul care se derula de pe punte și apucându-l, trăgându-l. Trăgându-l în spate, trăgând sulița înapoi. Spumă și stropi și cortine de apă. Vinciul smulgându-se din peretele bărcii și prăbușindu-se greoi, prăbușindu-se greoi peste doctorul Fidorous și atât el, cât și vinciul căzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
te ascunzi de ploaie și sé rupi vergi cu care sé te bați. Șasa a primit odaté vreo doué vergi din astea peste cap și nu i-a venit sé plîngé. Dar dacé o sé creascé mare, Șasa o sé-i apuce de piept și o sé-i trînteascé pe toți sub gard, pîné o sé le rupé oasele. Soarele Începu sé ardé și Șasa Își scoase jachetă, rémînÎnd În cémașé. VÎntul bétu puțin și colțurile cravatei se mișcaré. Unul chiar Îi trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
odihneascé, sé se uite bine la nucul acela. Se așezé pe sac și cézu pe gînduri. Nici n-ar fi avut ce face cu un nuc că acela mic și subțire, l-ar fi putut smulge cu o mîné, sé-l apuce și sé-l scoaté afaré! A și vézut cum se desface pémîntul În jurul nucului cînd trage el și-i smulge rédécinile. Soarele Îl bétea În cap și simțea cum Îi dé putere. Coaja verzuie a copacului era crépaté În cîteva locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și-l ținea sus de tot. Deasupra lui Șasa fluturi o pînzé care era legaté de doué bețe Învelite În hîrtie. Katereva dédu un béț că sé-l mai ținé și Jeoltîi pentru cé o dureau mîinile. Șasa a vrut sé apuce și el un béț dar cineva Îi dédu peste mîné și-i spuse „sé-ți faci și pe urmé sé-ți bagi labele!” și tot atunci se auzi un balon cé se sparge și Șasa se uité În sus și vézu ață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
umble prin copaci. Dar pentru asta a fost nevoie de multe milioane de ani. Pe urmé, maimuțele au Început sé munceascé și sé-și dobîndeascé singure hrană. Ele erau cele mai deștepte animale. Iar de la muncé, mîinile lor au Început sé apuce tot mai bine și sé fabrice unelte. Iar dupé asta a apérut omul, pentru cé la maimuțe le-a cézut pérul și noi cunoaștem azi omul așa cum este el. Desigur, au trebuit foarte mulți ani pentru asta și chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cé fuge, nu stie ce le face. Pentru cé pe urmé toaté lumea se Intoarce de mînuțé Înapoi la școalé, cé trebuie sé le spuné ceva. În spate se auzea Parascovia Fomovna. Amîndoué strigau și mergeau printre rînduri și te apucau de umeri pe la spate și te scuturau. Apéru pe un perete un porumbel foarte mare, care ținea În brațe un glob albastru. În jurul lui scria În toate limbile cuvîntul pace. Pe urmé a Început sé se audé vocea. Și totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
nu stai pe pémîntul rece cé récești. Nu te uita cé-i cald afaré. Aista-i timpul cel mai bun pentru récealé. Șasa se ridicé de jos și era prea tîrziu sé mai fugé. Dar tata nu-i spunea și se apucase iar de sépat, În timp ce vorbea. Șasa știa cé pémîntul este rece. Dar el putea sé stea și-n apé, și-n gheațé, pentru cé totuna, se va omorî. Deodaté, tata a ridicat capul și s-a sprijinit iaréși În hîrleț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
fi ultima săptămînă, ultima zi, ultima oră. E un exercițiu. Mai scriu cîte-un pamflet... Cunoști bărbatul după pamflet. Vreți să corijați spusa asta sau vreți să vă bateți cuie-n tălpi? Nu, mă simt bine în pantofii mei. Dumneavoastră? Nu apucă să-mi răspundă, că se intră cu știrile locale. Pentru că a trecut pe proprietatea vecinului ca să scurteze drumul spre casă, un bătrîn a fost omorît cu parul, de un băiat de 12 ani. Ca de obicei, știri rele, urîte, negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Noica "o structură stalinistă", Sadoveanu un criminal, Eugen Barbu un ticălos, Preda un corupt, Sorescu un oportunist. Și-s numai cîteva dintre "pierderile colaterale" ale revizuirilor. Ce Sfîntu Petrache Țuțea! Buzura? E nepotul lui Gogu Rădulescu, nu știați? Dacă mai apuc, o să scriu o carte cu titlul ăsta: Războiul scriitorului român contra scriitorului român: Călinescu versus Lovinescu, Crainic versus Rebreanu, Ion Barbu versus Arghezi, Zaharia Stancu versus Radu Gyr, Ion Barbu, Rebreanu; Iorgu Iordan versus Noica și Papu; Wald versus "filosoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
năclă... Reportera îmi prinde brațul, în felul apropiat al tinerelor: Aveți o poveste. Și ceva de spus. Grav. Tare-aș vrea să beneficiez de un interviu lung-lung. Să profit de tot ce știți. Cunoașteți din interior coșmarul. Eu n-am apucat să fiu decît "șoim al patriei". Și pionieră, atîta. Direct, habar n-am cum a fost, aveam zece ani la revoluție. Haideți, Iordana Marievici, acceptați o carte de convorbiri. Fata asta știe ce vrea. Modalitatea dialogului e din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
N-am ureche și pace. Cînt prost, numai după note. N-aș vrea să observe Ghiordezul trecut, sofaua trecută, pick-up-ul trecut și el. Îi place vitraliul, mă întreabă cine l-a pictat ("Da? E chiar de Rusalin Pop?") și abia apuc să-i răspund la altă întrebare: Locuiți singură? Nici vorbă. Trăiesc în mijlocul unui popor de cărți‡, că Tano face noc-noc cu coada în ușa de la intrare. Își cere drepturile. Musafirele lui, Gipsy și Dunguța, au rămas, ca țărăncile, în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
am căsătorit, aș avea curaj să-i răspund că prețiosul meu nume a fost cauza? Că n-am vrut să mi-l schimb? Că trebuia să-i port, măcar așa, numele? Iordan Marievici și, simetric, Iordana Marievici. Nu l-am apucat, dar mi-l pot imagina pe bunicul patern, cu mustața lui ca un ghidon de bicicletă. Miha Marievici a venit din Serbia pe la sfîrșit de veac XIX, împreună cu fratele lui, Hristea, să deschidă magazin de muzică pe strada Lăpușneanu. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-i așa, coane Victorache?" persifla el, în acord cu tata. Puteam să joc iarăși la loterie. Înainte să plece m-a întrebat, uitîndu-se la mine pătrunzător: "Ce faci?" "Never better. You?" Nu-i mai puteam spune "tătișor". "Măcar te-ai apucat serios de învățat? Măcar citești?" Înregistrase eșecul la examen. Se simțea vinovat? Prea bine: un sentiment e mai bogat, mai cuprinzător cînd e însoțit (complementar) de un altul: de vină, de vinovăție. Am picat cu media opt și șap..." "Pricepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aerul cu palmele și s-a dus la fund. Pălăria i-a rămas deasupra; a fost înghițit ca un bolovan. Nu mă opream din rîs. Călcătura aceea în ridicol îmi stîrnise hohote nemiloase. "Mă rîzi". Cînd a spus asta, am apucat să văd că mai ținea în gură frunza retezată. A scos-o și mi-a lipit-o de umăr. Cred că pot intra acuma în pielea lui de băiețandru, nicidecum bărbat. Pot intra într-un vis, pus bine sub lacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
istorie?). Cu pixul favorit, cel galben, inscripționat live free or die. Cine spunea că o carte bună se scrie cu un pix ieftin? Altfel, după cum se poartă moartea asta (prea des șterg din agendă numele prietenilor muriți), n-o să mai apuc să-l termin. În loc să fac ce trebuie, urc scara incomodă a mansardei, repetînd treaptă de treaptă versul lui Blaga: "(...) păduri ce ar putea să fie, și niciodată nu vor fi; (...) păduri ce ar putea să fie, și niciodată nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cînd e necăjită. În fond, umorul se sprijină pe tragic: "Am trecut prin destule ca să-mi pot bate joc de propriile necazuri, spune ea și știe ce spune. Dezavantajele comunismului le cunoaștem amîndouă, Iordana; avantajele capitalismului n-o să le mai apucăm. Las' că-i bine așa sau și așa, mă încurajează buna mea prietenă. Se vindeau copite și noroi cu cartofi, asta era "grija părintească" a tovarășului Ceau; după marea schimbare-n modificare, mîncăm pipote de... vacă și bem ceai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
disociată de reușita literară), unde un erou comunist făcea opt vagoane de cărămizi în două ore. Seara, cu mîini impecabile de violonist, cînta Ciocîrlia. "Poate-n struna lui Leonte Răutu, magicianul!" hohotea Iordan, aflat într-o dispoziție infernală. Tata a apucat reîntemeierea Conservatorului ieșean, dar invitația a venit cu poșta de-a doua zi. Ca un ultim scuipat pe speranțele lui, pe o viață de artist, trimis cotidian pe cruce în Epoca Marii Scîrbe. Sărbătorirea (25 de ani de activitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a venit cu poșta de-a doua zi. Ca un ultim scuipat pe speranțele lui, pe o viață de artist, trimis cotidian pe cruce în Epoca Marii Scîrbe. Sărbătorirea (25 de ani de activitate a Filarmonicii), din '67, n-a apucat-o. Murise de doi ani (tata le-a supraviețuit: și lui Mihai Codreanu, mort în '57, și lui Păstorel, care s-a stins la 5 dimineața, în 15 martie, '64). Invitația a venit, de astă-dată, în preziua festivalului, dar tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
noapte. Și totul arată confuz, cum arată totul după o noapte de nesomn, cînd privirile plutesc aiurea. Un adolescent buimac, așa cum sînt adolescenții, un tînăr (după voce) zăpăcit m-a sunat să-mi spună te iubesc. A închis, pînă să apuc să-i zic: ai greșit, băiete. Nonconformismul acestui te iubesc, strigat în pîlnia telefonului la doo de noapte, m-a trezit cu desăvîrșire. Am deschis fereastra, ca să constat că era frig. Frigul venea în valuri: de afară, dar și dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ochii îi sînt obosiți. Unul pare a avea în mijloc ceva ca o floare de gheață, cum se fac pe fereastră. Uzezi de soluția bătrînilor: refugiul în trecutul îndepărtat, Rusalin, vreau să-i spun, dar nu-i spun. N-am apucat să mă bărbieresc. Dispar două-trei minute. Nu știu de ce, rătăcesc cu gîndul la tant' Eugénie. Pierduse la naționalizare o avere uriașă, o jumătate de Ialomiță și ajunsese să fure zahăr din zaharnița Lisellei. Îl strecura într-un buzunar cusut special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]