13,069 matches
-
avea, risipite ici colo, indiciile unui timp mai prosper : o frumoasă farfurie japoneză cloisonnée, atârnată pe un perete, un frumos ceas vechi pe marmora sobei de teracotă albă. Cât timp au stat amândoi de vorbă în salonaș, pe canapeluța cu arcuri foarte uzate ? Memoria n-a înregistrat decât scena următoare, aceasta, însă, miraculos de bine păstrată, ca și când un ochi din afară, atoateștiutor și străin, ar fi privit-o : el, înaintând cu pași mari și înceți spre pat, călcând țeapăn, ca un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un an de zile ? Un an și patru luni!!! Dar ce dracu’ mă fac după ce plec de aici? Presupunînd că totuși am să mai plec vreodată... Măcar În infirmerie paturile nu sînt suprapuse, ba chiar au și un sistem de arcuri, ca orice pat de spital, iar saltelele sînt mult mai bune ca În dormitoare. Și nu sînt nevoit să stau toată ziua cu uniforma aia ca un șmirghel pe mine - atîrnă În cuierul de lîngă fereastră ca o piele abandonată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aduce Înapoi În cadru. Dar cum ar fi să mi se scoale tocmai acum? CÎnd sună din nou telefonul, armele noastre devin extraordinar de interesante. Deci există aceste siguranțe și o țeavă cu ghinturi și niște tije lungi și un arc, și iată și trăgaciul... Nu sînt singurul foarte absorbit de țintele imaginare pe care le văd la capătul țevii. Îl surprind cu coada ochiului pe Vlad, la 2 metri de mine: are o expresie de gropar, nu pare să vrea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îl văd pe țăran cum se zbate sub pătură, nu-mi dau seama dacă vrea să se ridice sau să se ascundă mai tare sub ea. În schimb, Moise e deja În capul oaselor, de parcă l-ar fi Împins un arc. Din difuzor continuă să se reverse voci agitate care anunță ceva ce nimeni nu credea că e posibil. A fugit Dictatorul! SÎntem Liberi! Oameni care vorbesc ciudat, emoția lor străbate eterul și ne umple deodată mințile și inimile, ne umple
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și de viermi) Între ostașii care fac de serviciu la bucătărie. În ușa infirmeriei, un ciorchine de halate albe fumează și gesticulează, rîsetele izbucnesc sonor la fiecare a treia replică. De după colț, apare un Aro cîntînd din toate pistoanele și arcurile lui o muzică tonică - claxonează melodios nu se știe exact pe cine, pentru că de văzut, tot nu se vede nimic, deși ceasul arată ora 12. Toată treaba asta ar putea fi ceva ca un bal al fantomelor, dacă fantomele ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pare un copil. Strigăm la asistentă din ușa salonului În timp ce el tremură și se curbează violent, gura i s-a umplut de spumă, pare să se liniștească, dar Întoarce spre noi o privire albă, fără iris, e străbătut de un arc electric și, cînd asistenta ajunge trăgînd Într-o seringă conținutul unei fiole, i se aud măselele scrîșnind Înfiorător. I-a legat mîinile de rama de fier a patului cu două curele tocite și i-a strecurat Între dinți o spatulă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ochi frumoși, foarte distanțați, care se îngustau brusc, dar „privirea lui de pisică“, spre deosebire de cea a lui Alex, era amuzată și ironică. Fața îi era rotundă, cu un nas scurt, iar dinții pătrați, ușor separați între ei, plantați într-un arc larg, îi dădeau un aer franc, băiețesc, când zâmbea. Purta costume cadrilate, gri-deschis, cu vestă, și putea fi deseori văzut (ca în momentul de față) fără haină, numai în vesta cu spate din satin lucios. Acest obicei îi făcuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zbârlită, nepieptănată. Prin contrast, încăperea era întunecată, îngustă, cu tavanul jos, iar șemineul strâmt părea o crăpătură în zid. John Robert spuse: — Te rog, ia loc. Te rog - ia - loc. Tom se uită la cele două fotolii dezolante, joase, cu arcurile prăbușite și, cum trebuia să se supună prompt ordinului, întinse mâna și trase din spatele lui John Robert un scaun cu speteaza dreaptă, dar foarte șubred, pe care-l plasă pe o scoarță neagră, deșirată, din fața căminului, și se așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce se petreceau în grădină, nu o mai interesa cine erau cei care o invadaseră. Spera să se întâmple o catastrofă, un omor, sau să ia foc Papucul. Când străbătuse camera, cu sticla în mână, își zărise imaginea reflectată în arcul aurit al oglinzii mari de peste consola căminului. Fața îi era roșie și buhăită, ochii încercuiți de riduri decolorate, părul îi atârna în lațe. Își spuse: „E cu putință să nu mai fiu frumoasă?“. Ochii i se umpluseră de lacrimi: — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
repeziciune, fără să mai stea să cugete sau să inspecteze elementele scenei, își înălță brațul drept și se prinse cu mâna de mânerul cuțitului, ridică piciorul drept și-l rezemă de clanța ușii, își apăsă mâna stângă, ca pe un arc, pe balustradă și se opinti în sus, ridicându-se în poziție verticală, pe porțiunea uscată a balustradei; își desprinse în același timp mâna stângă și-o înălță ca să se apuce de ultima treaptă a scării de sus apoi, mișcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Am răsfoit-o apoi și nu am întâlnit niciun român care să-și lase impresiile în ea. Este o bisericuță frumoasă, curată și liniștită, unde vezi obișnuitele statui ale sf. Tereza de Lisieux, sf. Ioan Vianney și sf. Ioana d’Arc. Las în urmă bisericuța cu o oarecare strângere de inimă, căci m-am simțit tare bine în ea, și-mi continui drumul. La multe intersecții vezi scoica și crucea sf. Iacob de Compostela, simbolurile universale ale acestui drum prin atâtea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mulțimea pelerinilor pe care îi vezi de la intrarea în oraș, persoane de toate vârstele, dar prevalează adulții și bătrânii. Ajung repede în centru, trec pe sub calea ferată și mă îndrept spre sanctuar pe bulevardul grotei de la Masabielle, piața Jeanne d'Arc, și apoi pe stradă înainte, direct spre sanctuar, pe care deja îl văd, trecând peste râul Gave. Alături de pelerini, orașul este plin de magazine cu obiecte religioase, mai ales statui ale fecioarei Maria. In stânga văd castelul Fort, și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
vizibilă forța invizibilă a comunității. De la mitul platonician al "bărbatului-copil" la "copilul-dumnezeu" creștin, fără a uita "juvenilismul" ambiant contemporan, regăsim, asemenea unei centralități subterane, reîntoarcerea ciclică spre izvorul tuturor lucrurilor. Fiind înțeles că această reîntoarcere este cea care, asemenea unui arc, prefigurează ceea ce va putea fi o înaintare ulterioară. Paradoxul obișnuinței lui, Heraclit anunță concis: Nimic nu-i este mai scump înfloririi ca retragerea" (Fragmente 123). În acest dialogism se găsește rezistența, etosul legăturii sociale contemporane. Ea nu mai datorează nimic
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
clipă când ataca rampa, și era deja în aer când trecea prin cercul de foc. Se ridicau un cor de strigăte de entuziasm din tribuna acoperită, în timp ce roata din spate atingea în cădere gazonul și Datcu se cutremura tot pe arcurile motocicletei, victorios și teafăr, ridicându-și mâinile de pe ghidon. ...Venea din nou val-vârtej, în creștetul capului c-un pătrat de metal prins peste mască și ochelari, pe gazon, în trombă. Panoul de sticlă îi stătea în față, la capătul trambulinei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sau mobilier sportiv (baschet, bob, curling, fotbal, handbal, hochei pe gheață, oină, polo pe apă, volei), 8.jocul se depărtează de corpul gol/gimnast spre un trup nou, prelungit și ajutat de 9.elemente exterioare: unelte, instrumente, obiecte (suliță, haltere, arc, disc, pușcă), 10.vestimentație (mănuși de înot, labe de înot, costum de înot profesionist), 11.vestimentație de diferențiere între sportivi (culori, numere, insigne, măști). Trupul sportivului este studiat din antichitate de anatomie sub raport natural, corpul sportivului depășește limitele naturale
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
devine altceva. Ar trebui discutată pe larg, nevoia de MASCĂ, nevoie a sportivului manifestă DE A DESEMNA GRANIȚA SIMBOLICĂ A CORPULUI SĂU FAȚĂ DE ALTE TRUPURI, fie DREPT altă ființă, fie: -fie marcă a prelungirii ființei umane prin instrumente: sabia, pușca, arcul, sulița, discul, patinele, schiurile, labele de înot, mașina, bicicleta, carul, caii, mănușa, coarda elastică, avionul, parașuta, deltaplanul, planorul, caiac-canoe, yaht; -fie marcă a evidențierii efortului ființei umane: inele, cal cu mânere, saltea, bară fixă, paralele, ladă suedeză, trambulină; -fie marcă
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
de tipul de public (la antrenament, la probe din cantonament, la meciuri amicale, la concursuri regionale și concursuri continentale, la olimpiade). Inițierea sportivilor începe cu jurământul: orice sportiv, care privește soarele strălucind pe cer și după o ploaie poate percepe arcul culorilor translucide pâlpâitoare, se simte fericit; el este acela, căruia, îi arată Dumnezeu curcubeul, precum lui Noe; curcubeul, drept semn al legământului dintre om și Divinitate: “Pun curcubeul meu în nori, ca să fie semn al legământului dintre mine și pământ
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
zodiacului, în sfera care figurează drept eul lumii. Simbol al timpului și al mișcări, cercul sau elipsa stadionului este alăturată figurii pătrate ca o imagine dinamică a unei dialectici între cer și pământ. Schema pătratului peste care este așezat un arc/ fragment de cerc, exprimă dialectica imperfectului și a perfectului, a terestrului și a cerescului într-o formă ce provoacă o ruptură de ritm, simbolizând aspirația spre o lume superioară. Sportivul stă sub semnul simbolului centrul, al cerului și al aștrilor
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
ori aceea juridică a celui care stabilește regulamentele organizării sportive, fie elementelor de joc, ori a celor estetice, sportul rămâne un fenomen cultural, raporta la natural, o formă a acțiunii și ierarhizării puterii sociale și politice prin intermediul motricității competitive. permanența arcului și a spadei, a discului sau a suliței și a întrecerilor cu care. La acest nivel, noțiunea de societate sportivă este copios exploatată de mecanismele societății de consum care, prin intermediul elitelor sportive mondene, stimulează și orientează în folosul propriu orientările
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Cine-i! - a răsunat glasul unui soldat din patrulă. În același timp, s-a auzit și mișcarea armelor. 46 Sergentul a pornit să răspundă cum au stabilit. În acea clipă, Toaibă și Trestie, ca și cum ar fi fost împinși de un arc, au făcut un salt de panteră și țeava autometelor lor s-au sprijinit cu nădejde în coastele patrulei. În același timp, buzele lor au șoptit: „Dacă mișcați, sunteți morți!” Soldații din patrulă nici n-au apucat să întoarcă capul, fiindcă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca un rug se apropie din ce în ce mai mult... Calul nu mai are unde să alerge... Cuprins de groază, se ridică în două picioare nechezând și sforăind cumplit!... Se zbate ca în fața unei fiare. Lanțul nu cedează! Dedodată se încordează ca un arc și cu toată puterea zvâcnește înainte... Căpăstrul îi zdrobește carnea de pe bot. O pocnitură scurtă și... se rostogolește în afara cercului de foc... se ridică fulgerător și țâșnește ca nebun galopând în neștire... Cu sângele șiroind din rana largă făcută de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
brațele la piept. A rămas așa o bucată de vreme. În cele din urmă, a ațipit... Te-ai întors, Toadere? A tresărit ca mușcat de șarpe... Trecuse prin atâtea în ultimii ani încât toată ființa lui devenise încordată ca un arc gata oricând să-și dea drumul... A clipit des neînțelegând unde se află și cine-i ființa din fața lui... Toadere! Toadere! Te-ai întors? - a vorbit din nou Maranda, întinzând brațele spre el. În cele din urmă s-a dezmeticit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care s-au născut ei și înaintașii lor - este accentuată prin prezența a numeroase pasaje de un lirism pronunțat: noaptea înfige sulițe negre în pleoape, / luna curge cu clinchet în baltă, / păsările se leagănă la capătul zborului...; sălciile își dezdoaie arcurile strunite de ger, / gheața se topește somnambulă / către răsărit și parcă / se văd pașii Domnului curgând către mare, / iar apele ard de bucurie...; Marea s-a retras speriată spre larg, / Dunărea își înfige ghearele / în carnea-i... Universul deltaic se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și legendă. Trianon Versailles nu înseamnă doar un castel, un parc, fântâni arteziene și câteva anexe. Versailles este un complex de obiective istorice și de artă, nu numai arhitecturală. Istoria și arta, însoțite de mirabile legende, alcătuiesc un fel de arc de triumf pentru Franța, cu o amplă deschidere către universalitate. Spiritul creativ al poporului francez se găsește aici în stare pură și sublimată. Acest mic domeniu - Trianon - este inclus perimetrului Micului Parc și a fost, la începuturi, rezervat repaosului și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
Ecaterina. Un nume care avea să intre în cartea de istorie a neamului românilor, aureolat de faptele glorioase pe care purtătoarea lui le-a săvârșit. Un nume de erou național. La fel ca și acela al eroinei franceze Jeanne d’Arc. Visul s-a frânt la înmugurire în clasele primare, pe Ecaterina Teodoroiu nu o întrecea nimeni la învățătură. Dar și la cumințenie. Era un copil sociabil, bună prietenă cu toți școlarii, ascultătoare și gata oricând să sară în ajutorul celor
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]