4,412 matches
-
Catedrala primațială Adormirea Maicii Domnului din Rouen (în ), colocvial cunoscută și sub numele de Catedrala din Rouen, este monumentul cel mai prestigios al orașului. Este sediul arhidiecezei din Rouen, centrul administrativ al provinciei ecleziastice a Normandiei. Arhiepiscopul de Rouen purtând titlul de primat al Normandiei, catedrala sa are astfel rangul de primațială. Este o construcție cu arhitectură gotică ale cărei prime pietre de fundație datează din Evul Mediu. Are particularitatea, rară în Franța, de a păstra palatul
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen () [Corola-website/Science/325631_a_326960]
-
912, sub prenumele „Robert”, în bazilica primitivă. Necropolă a primei dinastii a ducilor de Normandi, catedrala (primul edificiu carolingian) nu a fost mărită decât sub domina lui Richard I al Normandiei, acesta din urmă murind în 996. Pe la anul 1030, arhiepiscopul Robert Danezul a reconstruit corul în stil romanic și a inserat o "criptă" dedesupt, cu scopul de a mări "bazilica Notre-Dame" existentă. Construcția catedralei din Rouen condusă de arhiepiscopul Robert, ca și cea a abațialei din Bernay, pune fundamentele arhitecturii
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen () [Corola-website/Science/325631_a_326960]
-
al Normandiei, acesta din urmă murind în 996. Pe la anul 1030, arhiepiscopul Robert Danezul a reconstruit corul în stil romanic și a inserat o "criptă" dedesupt, cu scopul de a mări "bazilica Notre-Dame" existentă. Construcția catedralei din Rouen condusă de arhiepiscopul Robert, ca și cea a abațialei din Bernay, pune fundamentele arhitecturii normande, prototipuri ale arhitecturii religioase în Normandia, apoi în Anglia. Lucrările s-au întrerupt la moartea arhiepiscopului Robert în 1037 Un alt arhiepiscop, Maurille (1055 - 1067), încheie șantierul, precum și
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen () [Corola-website/Science/325631_a_326960]
-
de a mări "bazilica Notre-Dame" existentă. Construcția catedralei din Rouen condusă de arhiepiscopul Robert, ca și cea a abațialei din Bernay, pune fundamentele arhitecturii normande, prototipuri ale arhitecturii religioase în Normandia, apoi în Anglia. Lucrările s-au întrerupt la moartea arhiepiscopului Robert în 1037 Un alt arhiepiscop, Maurille (1055 - 1067), încheie șantierul, precum și reconstruirea navei în 1063. S-a spus că Maurille ar fi pus să se ridice un turn-lanternă din piatră, în formă de piramidă care i-ar fi purtat
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen () [Corola-website/Science/325631_a_326960]
-
Construcția catedralei din Rouen condusă de arhiepiscopul Robert, ca și cea a abațialei din Bernay, pune fundamentele arhitecturii normande, prototipuri ale arhitecturii religioase în Normandia, apoi în Anglia. Lucrările s-au întrerupt la moartea arhiepiscopului Robert în 1037 Un alt arhiepiscop, Maurille (1055 - 1067), încheie șantierul, precum și reconstruirea navei în 1063. S-a spus că Maurille ar fi pus să se ridice un turn-lanternă din piatră, în formă de piramidă care i-ar fi purtat numele. Catedrala romană, cu plan cruciform
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen () [Corola-website/Science/325631_a_326960]
-
Astfel, Papa a fost obligat să facă o dispensă, pentru a permite celor doi să se căsătorească. La 29 decembrie 1598, Papa Clement al VIII-lea s-a declarat împotriva căsătoriei. Nemulțumit, Henric al IV-lea l-a intimidat pe arhiepiscopul de Reims pentru a-i acorda o autorizație de căsătorie. Acest lucru a fost făcut la Saint-Germain-en-Laye, la 31 ianuarie 1599. În cele din urmă, Henric și-a asigurat acordul papal. Ecaterina a murit la scurtă vreme, fără să aibe
Ecaterina de Bourbon () [Corola-website/Science/325673_a_327002]
-
această dată cu rang de mănăstire, prin decizia Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, turnându-se temelia noii biserici mari pe vechiul amplasament și cu același hram, „Nașterea Maicii Domnului“. Aceasta a fost finalizată la 1 iunie 1997, fiind sfințită de către Pimen Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților și Teodosie Snagoveanul Arhiepiscop al Tomisului. Pictura a fost executată de către pictorul Nicolae Gavrilean din Gura Humorului, fiind finalizată la 23 august 1998. Mai întâi a fost însă terminat și sfințit la 8 septembrie 1992 de către
Mănăstirea Piatra Tăieturii () [Corola-website/Science/325724_a_327053]
-
Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, turnându-se temelia noii biserici mari pe vechiul amplasament și cu același hram, „Nașterea Maicii Domnului“. Aceasta a fost finalizată la 1 iunie 1997, fiind sfințită de către Pimen Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților și Teodosie Snagoveanul Arhiepiscop al Tomisului. Pictura a fost executată de către pictorul Nicolae Gavrilean din Gura Humorului, fiind finalizată la 23 august 1998. Mai întâi a fost însă terminat și sfințit la 8 septembrie 1992 de către Arhiepiscopul Pimen, Paraclisul cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie
Mănăstirea Piatra Tăieturii () [Corola-website/Science/325724_a_327053]
-
al Sucevei și Rădăuților și Teodosie Snagoveanul Arhiepiscop al Tomisului. Pictura a fost executată de către pictorul Nicolae Gavrilean din Gura Humorului, fiind finalizată la 23 august 1998. Mai întâi a fost însă terminat și sfințit la 8 septembrie 1992 de către Arhiepiscopul Pimen, Paraclisul cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul“. Doi ani mai târziu, la 11 septembrie 1994, s-a finalizat pictura acestuia tot de către Nicolae Gavrilean. La 1 octombrie 2000 s-au finalizat lucrările de construcție a clopotniței, a unei case
Mănăstirea Piatra Tăieturii () [Corola-website/Science/325724_a_327053]
-
cu două nivele având o capacitate de 50 de locuri, precum și de amenajare a altor două lăcașe de rugăciune din apropiere: Peștera „Sfânta Cruce“ și Peștera „Sfântul Antonie cel Mare“, aceasta din urmă fiind pictată în tempera și resfințită de către Arhiepiscopul Pimen la 20 iulie 2003. Stareți Locația oferă acces vizual spre Călimani, Rarău, Rodnei, Ceahlău și cei ai Bârgăului.
Mănăstirea Piatra Tăieturii () [Corola-website/Science/325724_a_327053]
-
susținea că pe vremea lui majoritatea locuitorilor erau Creștini. Socotra este deasmenea menționată în "Călătoriile lui Marco Polo"; Marco Polo nu a vizitat și insula, deși susținea că "băștinașii au fost botezați și convertiți la creștinism, și au și un arhiepiscop" care, după cum spune el, "nu are nimic de-a face cu Papa de la Roma, dar are legături cu alți preoți de la Bagdad". Ei au fost nestorieni dar practicau și ritualuri magice tradiționale în ciuda avertizărilor făcute de arhiepiscop. În 1507, o
Socotra () [Corola-website/Science/325789_a_327118]
-
au și un arhiepiscop" care, după cum spune el, "nu are nimic de-a face cu Papa de la Roma, dar are legături cu alți preoți de la Bagdad". Ei au fost nestorieni dar practicau și ritualuri magice tradiționale în ciuda avertizărilor făcute de arhiepiscop. În 1507, o flotă sub comanda lui Tristan da Cunha cu "Afonso de Albuquerque" au debarcat forțele ocupante și au ocupat astfel capitala Suq. Obiectivul lor principal a fost să construiască o barieră care să împiedice comerțul Mării Roșii cu
Socotra () [Corola-website/Science/325789_a_327118]
-
cu numele de "Procopie și Elisabeta", totalul capacitatăților de cazare ale întregului complex turistic (inclusiv cele cu regim de pensiune) fiind de 80 de locuri. Începută din anul 2000, ridicarea mănăstirii s-a făcut la inițiativa și sub patronajul actualului Arhiepiscop al Tomisului Teodosie, pe un teren care a aparținut părinților acestuia Elizabeta și Procopie Petrescu. Formarea obștii monarhale a început în anul 1999. Clopotnița a fost ridicată în perioada 2002-2004. Resursele financiare au provenit din contribuții ale localnicilor și enoriașilor
Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Dorna-Arini () [Corola-website/Science/325824_a_327153]
-
Tomisului. În martie 2011 s-a inaugurat în incinta mănăstirii Baza de tratament medical recuperator. Controverse apărute ulterior, se referă atât la luxul afișat de unele construcții și dotări ale complexului , cât și la afaceri imobiliare derulate între mănăstire și Arhiepiscopul Tomisului. Finanțarea activității desfășurate de muncitorii folosiți la construirea ansamblului a fost sursa unor scandaluri, iar concurența făcută operatorilor turistici locali de către hotelul asociat ansamblului nu a fost ferită de unele neclarități.
Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Dorna-Arini () [Corola-website/Science/325824_a_327153]
-
Heraclia. În marșul său, Alboin s-a deplasat spre apus, invadând regiunea Liguria din nord-estul Italiei și ajungând la 3 septembrie 569 în capitala acesteia, Mediolanum (Milano). Orașul fusese abandonat de "vicarius Italiae", autoritatea însărcinată cu administrarea diocezei Italia Annonaria. Arhiepiscopul Honoratus de Mediolanum, clerul și parte dintre laici l-au însoțit pe "vicarius Italiae" în portul bizantin al Genovei. Când și-a pus titlul de "dominus Italiae" (stăpânul Italiei), Alboin și-a numărat anii de domnie pornind de la anul cuceririi
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
teritoriului, în prima parte și la jumătatea secolului al VIII-lea prin activitatea Sfântului Bonifaciu, care a doborât simbolul păgânismului thuringian ("arborele sacru" de la Geismar) în anul 724, abolind astfel vestigiile păgânismului. În anii '20 ai secolului al XI-lea, arhiepiscopul Aribo de Mainz a început emiterea de monede la Erfurt, cel mai vechi oraș-târg din Thuringia, cu o istorie mergând până în perioada merovingiană. Din acel moment, economia, în special comerțul cu sclavi, a cunoscut o creștere puternică în regiune. Erfurt
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]
-
primirea unei mari sumi de bani, sumă pe care fratele său nu a reușit să o acopere. Ca urmare, Welf a acordat domeniile sale din Italia împăratului Frederic. Welf a rămas să guverneze ducatele sale din Italia până în 1173, pe când arhiepiscopul Christian de Mainz a devenit vicar imperial. O ruptură în relațiile dintre Henric al X-lea și împăratul Frederic Barbarossa asupra unei noi campanii în Italia în 1176 a a stat la baza pregătirii unei acțiuni imperiale împotriva lui Henric
Welf al VI-lea () [Corola-website/Science/325116_a_326445]
-
a recăpătat titlurile în mod formal. În continuare, în 885, Guy a avut confruntări cu foștii săi aliați ocazionali, sarazinii stabiliți la Garigliano. După depunerea împăratului Carol cel Gras din 887, Guy a căutat să profite de relația sa cu arhiepiscopul de Reims, Fulk, manifestându-și intenția de a fi încoronat ca rege în Francia occidentală, drept pentru el s-a deplasat până la Langres, unde episcopul la încoronat ca atare. Însă din cauza încoronării în același an a lui Odo (888), Guy
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
război. În 1061, el a primit Ducatul de Bavaria de la împărăteasa-văduvă Agnes de Poitou, fosta soție a împăratului Henric al III-lea și mamă a împăratului minor Henric al IV-lea. Cu toate acestea, anul următor el a conspirat împreună cu arhiepiscopul Anno al II-lea de Köln pentru a-l captura pe Henric al IV-lea la Kaiserswerth (lângă Düsseldorf), cu scopul de a o înlătura de la putere pe mama acestuia. Lovitura a reușit, iar după ce Otto a condus o campanie
Otto de Nordheim () [Corola-website/Science/325203_a_326532]
-
1063, el a jucat un rol proeminent în guvernarea Imperiului pe perioada minoratului lui Henric. În 1064, el a fost în Italia pentru a rezolva o schismă papală și s-a implicat activ în a aranja alungarea de la curte a arhiepiscopului Adalbert de Bremen. El a traversat Alpii cu încă alte două ocazii, iar în 1069 a luat parte la două expediții în teritoriile stăpânite pe atunci de venzi. Otto și-a neglijat propriul ducat de Bavaria, însă și-a extins
Otto de Nordheim () [Corola-website/Science/325203_a_326532]
-
câteva mii au murit înecați în râul Unstrut, iar armata lui Henric al IV-lea a pus mâna pe nenumărate prăzi. Înfrângerea răsculaților a fost năucitoare pentru răsculați. Ea i-a șocat pe saxoni, iar susținătorii răscoalei au devenit disperați. Arhiepiscopul de Mainz a amenințat cu excomunicarea pe thuringieni. Henric și trupele sale au devastat Saxonia și Thuringia în zonele rurale, conducând astfel la foamete în aceste provincii. Arhiepiscopul de Magdeburg în cele din urmă a stabilit condițiile în care regele
Bătălia de la Langensalza () [Corola-website/Science/325207_a_326536]
-
Ea i-a șocat pe saxoni, iar susținătorii răscoalei au devenit disperați. Arhiepiscopul de Mainz a amenințat cu excomunicarea pe thuringieni. Henric și trupele sale au devastat Saxonia și Thuringia în zonele rurale, conducând astfel la foamete în aceste provincii. Arhiepiscopul de Magdeburg în cele din urmă a stabilit condițiile în care regele să încheie pacea cu rebelii. Henric a solicitat închisoarea pentru toți conducătorii răscoalei, alături de confiscarea fiefurilor acestora, și redistribuirea lor către susținătorii imperiali. Cu cât termenii erau mai
Bătălia de la Langensalza () [Corola-website/Science/325207_a_326536]
-
salvat viața lui Rudolf. Cu toate acestea, el și cu saxonii săi nu l-au susținut pe Rudolf până la capăt și s-au reconciliat cu Henric, chiar luptând alături de armata regală împotriva slavilor. Magnus a fost un neîmpăcat dușman al arhiepiscopului de Bremen, Adalbert, al cărui sediu el l-a atacat și devastat în mai multe rânduri. Magnus a murit în același an ca și Henric al IV-lea, 1106. Ducatul său a fost acordat lui Lothar de Supplinburg, viitorul împărat
Magnus de Saxonia () [Corola-website/Science/325202_a_326531]
-
să își planifice acțiunile. La Forchheim, Rudolf a fost ales anti-rege în martie 1077, promițând să respecte conceptul electiv al monarhiei și declarându-și dorința de a se supune papalității. La 25 mai, Rudolf a fost încoronat la Mainz de către arhiepiscopul Siegfried I, însă locuitorii orașului s-au răsculat, iar el a fost nevoit să fugă către Saxonia. Această acțiune nu era facilă, dat fiind că Saxonia era despărțită de Suabia prin teritorii controlate de regele Henric. Rudolf a acordat domnia
Rudolf de Rheinfelden () [Corola-website/Science/325205_a_326534]
-
depășit cifra de 10.000 de oameni. Armata germană, constituită din trei grupuri de luptă, a fost zdrobită și o mare parte a trupelor lui Luitpold și-a găsit sfârșitul. Pierderile germane includ atât pe markgraful Luitpold, cât și pe arhiepiscopul Theotmar, trei episcopi și 35 de conți. Localizarea cu precizie a acestei bătălii nu este cunoscută. Singura sursă contemporană care menționează o locație o constituie Analele de la Salzburg (Annales Iuvavenses maximi); cu toate acestea, încrederea în aceste anale este discutabilă
Bătălia de la Pressburg () [Corola-website/Science/325258_a_326587]