17,527 matches
-
face mereu. După ce Eumenidele s-au agitat pe scenă, ajung în sanctuarul în care s-a refugiat vinovatul; și cele două scene nu formează decât una singură." (A Doua Convorbire despre Fiul nelegitim, 1757) Diderot ar vrea de asemenea ca arhitecții să conceapă noile săli de teatru ca pe niște spații de libertate în care spectatorul să nu aibă impresia că este închis. Sălile de spectacol pariziene îmbracă, în ochii săi, aspectul unor închisori, după cum o dovedește această anecdotă pe care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
artelor de a se adresa în modul cel mai direct publicului comun (....)"". El mizează, de asemenea, pentru realizarea dramelor sale, pe speranța în arhitectură și în pictura peisagistică, chiar dacă mai târziu își afirmă decepția cu privire la colaborarea sa cu pictorii. Doi arhitecți, Brueckwald și Semper, construiesc între 1872 și 1876 Teatrul Wagner din Bayreuth (Bavaria), în care drama wagneriană va putea înflori 3. Orchestra dispare într-o fosă adâncă, invizibilă pentru public, instalând între sală și scenă, conform dorinței lui Wagner, un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a copilăriei, ea știe încă să-și aleagă și să-și atragă discipolii." Masca, ce suprimă mobilitatea feței, îl fascinează pe Craig pentru aceleași motive. "Oricine înțelege valoarea măștii și a voalurilor și le apreciază, se înrudește cu sculptorul, cu arhitectul, cu lucrătorul în metale prețioase, cu tipograful." Dacă Craig a analizat îndelung hieratismul marionetei și imobilitatea impusă feței de purtarea măștii, a reflectat și asupra puterii mișcării, ce se află la însăși originea teatrului. "Îmi place să-mi amintesc că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Craig, dacă vrem să-i redăm teatrului măreția trecută, este indispensabil să transformăm locul teatral și să-i redăm o scenă arhitecturală. El ar vrea ca arhitectura scenică să fie făcută din materiale ușoare, suple, ușor de manipulat. "Niște arhitecți ar putea fi aduși ca să intervină, scrie el în Teatrul în mers; dar imaginația este agilă ca un dansator pe sârmă; ea ar respinge cu groază marmura rece, și ideea de a utiliza bronzul nu i-ar veni; ar trebui
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în 1680, la Comedia-Franceză. Partea care-l privește pe Mahelot, întâiul decorator al hotelului de Bourgogne, va fi fost redactată între 1633-1634. 46 Richelieu ordonă construirea în Franța a primei scene à l'italenne când îl însărcinează, în 1641, pe arhitectul Lemercier să construiască o sală de spectacole la Palatul Cardinalului, care va deveni, la moartea sa, survenită puțin după aceea, Palatul Regal (Palais Royal). 47 "Pe scenă-mi place actorul iscusit, Ce-n public niciodată nu este înjosit; Plăcut prin
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
între un regizor și un amator de teatru. 20 El consacră un întreg capitol din Arta teatrului lui Shakespeare, intitulat " Despre spectrele din tragediile lui Shakespeare". 21 Craig este inițiat foarte de tânăr în arhitectură de tatăl său, care este arhitect. 22 Serlio, architect și sculptor italian, și-a petrecut ultimii ani ai vieții în Franța, invitat de Francisc I. El își continuă Tratatul de arhitectură (Traité d'architecture,1540) cu A doua carte de perspectivă (Second Livre de perspective, 1545
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o altă parte a solului. 24 Vezi scrierile lui Schlemmer, adunate în Théâtre et abstraction, L'Age d'Homme, 1978. 25 Bauhaus sau "Casa Arhitecturii" este totodată loc de cercetare și de creație și o școală fondată de Walter Gropius, arhitect berlinez, în 1919, la Weimar. Școala, unde sunt predate arhitectura, pictura, sculptura, teatrul, dansul, în scopul creării unei sinteze a artelor, se închide în 1933, când Hitler îi alungă de acolo pe aproape toți artiștii. 26 Apartenența lui Artaud la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sucești gâtul ca la un pui de găină"109), iar aventurierului, redutabil spadasin verbal, șansa deturnării aluziilor dinspre propria vină înspre cea a femeii nechibzuite și ispititoare. Astfel, analizând avocățește cauzele și consecințele adulterului celebru (comis de soția unui cunoscut arhitect cu secretarul acestuia), Băiatu își pledează, de fapt, propria cauză: ... Ei, ți-ai găsit, continuă Băiatu, cu o volubilitate cum n-a mai avut până acum în viața lui. Ți-ai găsit ! Când vrea femeia... Te urmărește domnule, vine după
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Bande Dessinée, p. 233. Sursele reprezentării Antichității în banda desenată, de pildă, continuă același autor, sunt localizate în secolul al XIX-lea, când istoria nu era încă bine definită ca disciplină universitară, strict specializată, iar modelele sunt oferite de către pictori, arhitecți, sculptori și ilustratori de romane, care au format imaginarul colectiv. Istoria costumului oferă cele mai clare modele, alcătuite în vremea în care se formau națiunile și care, prin urmare, reprezentau oamenii în stereotipuri inclusiv vestimentare, cu panoplii specifice și artefacte
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
arestat de o brigadă locală a Kripo, bătut zdravăn și aruncat Într-un KZ. Puteți să nu aflați despre asta decât abia peste câteva săptămâni. Nu-mi scăpa ironia situației: discutam dispariția unui slujitor al bărbatului care era el Însuși arhitectul atâtor alte multe dispariții. M-am Întrebat dacă Își dădea și el seama de asta. — Sincer, domnule, o săptămână sau două nu reprezintă un timp Îndelungat de dispariție În Berlinul din vremurile astea. — Se fac deja cercetări În această direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dat penelul lui Tizian. Istoriografia Egiptului antic se mulțumea să înșire o listă de faraoni, fără să adauge nimic altceva. Simple nume, "mumii sonore", cum zicea Blaga. Sarcina de a depune mărturie și-au luat-o nu istoriografii, ci sculptorii, arhitecții. La Luxor și la Karnak înțelegem mai bine civilizația veche egipteană decât din cele mai docte tratate. Și ce-ar mai reprezenta, fără Homer, acel pinten stâncos care domină la Troia câmpia arsă de soare, unde șopârlele dorm pe legende
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nu te poți baza doar pe istorie. spre Teotihuacan Mergem la Teotihuacan. Acolo unde se află celebrele Piramida Soarelui și Piramida Lunei. Ieșind din oraș, zărim clădirea unei bănci în formă de piramidă. Mă întreb, ce-au vrut să sugereze arhitecții? Soliditatea? Faptul că banii vor învinge timpul? Că ei reprezintă singura mitologie posibilă azi? Trecem printr-un peisaj cu arbori de piper și mulți cactuși, prin sate ale căror imagini se suprapun. Ziduri albe, mult alb, un alb secetos, care
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
evlavie, ci prin orgoliu și fast. Așa cum, dacă ne gândim la povestea prințesei Matinalii, trebuie să recunoaștem că Mexicul a fost cucerit nu numai prin sabie, ci și prin iubire. barocul și cactușii Mexicul ar fi descoperit și singur barocul. Arhitecții nu trebuiau decât să privească în stradă, să se inspire din limbajul ei. Barocul corespunde perfect înclinațiilor naturale ale mexicanului, gustului său pentru podoabe și ceremonii, și se armonizează de minune cu soarele strălucitor, cu pământul fierbinte din care țâșnesc
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
înnobilării lor, ciocanul, barosul, intelectualii ceva mai la urmă, cu cartea, nelipsita eprubetă în mâinile unui chimist în halat, într-un cuvânt tot poporul, cu mic cu mare, la hora bucuriei, asta trebuia să pictăm pe pereții laterali, dar niște arhitecți care habar n-aveau de arhitectură au dotat holul cu un fel de cupolă pe pandantivi, ce mai, cupola lui Michelangelo, totul trebuia făcut foarte repede, fiindcă se apropia vizita de lucru și casa de cultură urma să fie inaugurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
glumi ea. O să îți aduc aminte. În timp ce Jack se îndepărta, Ashling îl întrebă: Ce mai face Mai? —Bine. O mai văd ocazional. Să îi spui că o salut. Mi s-a părut drăguță. —O să îi spun. Acum iese cu un arhitect de grădini. — Pe care îl cheamă Cormac? spuse Ashling, la derută. Jack făcu o față pe care se citea groaza și mirarea absolută. —Tu de unde știi?! Telefonul Lisei sună în toiul nopții. S-a trezit brusc, în timp ce inima îi bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
curios să aflu lucruri noi despre oameni, locuri și civilizații. Ador felinele, păsările și hamsterii. Am o pisică care mă încântă cu drăgălășenia, zburdalnicia și eleganța ei. Pasiunea mea este amenajarea interioarelor. Visez să devin cândva un bun și cunoscut arhitect. Citesc despre asta, urmăresc emisiuni și am început să exersez pe calculator cu ajutoul unui program. Am încredere în mine, știu că sunt capabil de multe lucruri, așa că mă aștept să am un viitor bun. Eu mă numesc Eduard Mihail
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
care se întrevede dincolo de albastrul cerului, de stele, constelații și galaxii, dincolo de ideile de bine absolut și de bunăvoința sufletelor noastre, avem posibilitatea să devenim proprii actori principali ai vieții noastre, să colaborăm cu arborele universal și să participăm ca arhitecți la viitorul de fapt imprevizibil care depinde de noi... astfel, noțiunea de destin devine doar o identitate nedefinită a noastră pe care noi o decidem în întregul său absolut, îndreptându-ne spre lumină, asemenea unor călători prin lumea minunată și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
spre Aegyptus. Și pe coasta egipteană se afla un port grecesc, care se numea Naukratis. Astfel, Miletus fusese puntea între noua, raționala speculație greacă și vechea, mistica înțelepciune egipteană. La Miletus, în punctul cel mai înalt al Viei Sacra, un arhitect grec concepuse cel mai grandios templu construit vreodată în Mediterana, Didymaion, iar în jurul lui ridicase o pădure de o sută douăzeci de coloane. — În fața altarului veți vedea armura unui vechi suveran din Aegyptus, îi anunță Zaleucos, în întregime din aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se aprinseră mii de torțe, flăcări mari, întețite de vânt, care înroșiră cerul în jurul mausoleului. Gândindu-se la el însuși în termeni eterni cu patruzeci și doi de ani înainte de a muri, Augustus ridicase mausoleul întru gloria sa. Le sugerase arhitecților să construiască un tumul circular solemn, acoperit de marmură, împrejmuit de copaci și plante veșnic verzi, în vârful căruia, la o înălțime de patruzeci de metri, strălucea statuia lui divinizată. Din familia lui, mulți ajunseseră în mausoleu, mare parte dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ale nașterii lor în sămânța tatălui, în pântecele mamei și în toate astrele zodiacului. Toate erau însă semne ale nenorocirii. În spatele lor venea, înlănțuit și înspăimântat, cel mai strălucitor cortegiu pe care Roma îl văzuse vreodată: sute de artiști, medici, arhitecți, poeți, preoți, muzicieni, servitori, bucătari, acrobați... toți cei de la curtea reginei Aegyptus-ului, cu veșmintele lor în toate culorile. Augustus îi adusese pe toți ca pe niște animale ciudate, care urmau să fie date ca hrană mulțimii de la Roma. Mama privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acel sărăcăcios echilibru estetic se potolise, încet-încet, sfâșietoarea lui singurătate. Obținând, odată cu puterea, o dilatare planetară a spațiului și autorității, în el explodase sentimentul atotputerniciei estetice, geniul constructorului de orașe. „O să vă fie greu să lucrați cu mine“, le spuse arhitecților săi, „dar o să vă distrați“. Sensibilitatea lui estetică era afectivă, creatoare, critică, nerăbdătoare și intolerantă. Manlius răspundea imediat dorințelor sale, de aceea îl numise faber aedium, în fruntea proiectului său pentru Noua Romă. Manlius lucra neobosit pentru el: îi intuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bărbat și o femeie. Mormântul nu a mai fost deschis, scheletele sunt încă acolo, iar noi trecem pe deasupra lor. Lucrătorii râdeau, fiindcă știau cum să-l sperie pe timidul egiptean. Manlius, țăranul din Velitrae, cum îl numeau cu îngâmfare rafinații arhitecți de la Roma, stătea în mijlocul noilor fundații, cu desenele în mână. În timpul prizonieratului din insula Capri, tânărul Împărat visase ore în șir în fața edificiilor proiectate de Vitruvius în De architectura și a sfaturilor sale fascinante, ezoterice cu privire la acustică. „Să construiești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întrebă ce voia să spună Împăratul cu „gândirea nouă“, însă ajunse la concluzia că acea problemă aveau s-o rezolve alții. Promise: Mâine dimineață mă voi duce să cercetez cu atenție ruinele acelea. Apoi... Împăratul surâse. — Te vei sfătui cu arhitectul Imhotep, care tocmai a debarcat de la Alexandria. Din Aegyptus vor veni statuile animalelor sacre, sfincși și lei, din diorit, din granit roșu, din bazalt negru. Voi pune să se sculpteze simbolurile fluviilor sacre, Nilus și Tiberis, cei doi frați. Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tânărul Împărat; monumentul închinat tatălui său putea fi ridicat în acel loc, unde Gemanicus visase zadarnic să se întoarcă. Era o idee profundă, dar încă necoaptă. Începu să se gândească; ideea crescu, transformându-se în proiect. Avea nevoie de Imhotep, arhitectul egiptean ce purta numele unui vechi constructor de piramide și proiectase Iseum-ul de la Roma. Avea nevoie de Manlius, constructorul născut la Velitrae, care cunoștea bine zona. Avea nevoie de Euthymius, inginerul naval care conducea șantierele de la Misenum; și de Thryphiodoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fior, care îi cutremură trupul. Fantezia i se aprinse, puterea imperială nu percepu vreun obstacol. Pe lângă omagiul adus din iubire, era și o răzbunare, un anestezic pentru suferințele vechi, umilitoare, o izbucnire de orgoliu necontrolat. Îl chemă pe Imhotep, tăcutul arhitect egiptean, căruia îi spuse: — M-am hotărât. Și porunci de îndată: — Aici vei construi monumentul închinat tatălui meu, Germanicus, și visului de pace pentru care și-a dat viața. Și îl vom uni cu memoria mamei și a fraților mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]