5,033 matches
-
sete și de foame. Noi transportam, în numele unei societăți filantropice, hrană destinată înfometaților, păstrând o parte pentru noi și vînzînd-o în contul nostru; asta ne ajuta să înfruntăm căldurile înnebunitoare de peste 50 de grade și tristețea de infern a savanei arse. Era sezonul cel mai înăbușitor, când păsările nici nu puteau să zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aflam în septembrie. Mie, însă, de câte ori mă sculam și ieșeam afară mi se părea că de abia începea vara. Era într-adevăr foarte cald, soarele dogorea de cum se ridica deasupra mării, iar dinspre bălării venea același sunet uscat, de ierburi arse. Bătrânii mă așteptau pe peluza din fața azilului să le povestesc ce se mai întîmplase în noaptea dinainte și cu ocazia asta profitau și de soare. Treceam de fiecare dată pe lângă ei fără să mă opresc, dar mulțumit că-i vedeam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
auzit un lătrat de câine undeva în față. Atunci n-am mai avut curaj să merg mai departe. Am cotit și am ieșit pe marginea bălții, unde lumina scăzută a soarelui ce cobora spre asfințit aurea pata neagră a ierburilor arse și trestiile. Cine s-ar fi gândit că o asemenea zi se va sfârși rău? În clipa aceea parcă totul conspira să-mi dea senzația fericirii. Peste două ceasuri, la azil, am aflat de moartea Laurei. În primul moment am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
toată viața noastră nu e decât un șir de inoportunități... Bietul Dinu. Aproape paralizat de frică, a încercat a ultimă ieșire din această discuție. ― Așa ai fost tu totdeauna. Ai bravat. Psihiatrul uitase că astfel mă ațâța. Am sărit ca ars. ― Am bravat? Dimpotrivă, am fost mai modest decât trebuia. Le spuneam proștilor că ei sânt extraordinari, iar eu nu sânt decât un nenorocit care-și merită soarta. Dar m-am săturat de atâta ipocrizie. ― Datorită ție se întîmplă tot ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
serviciul judiciar și tehnicianul Criminalistic, plutonierul Enache Gheorghe. Cercetările erau conduse de Șșșeful Serviciului Judiciar, locotenent major GHIVIRIGĂ Vasile, în prezent colonel în retragere. În jarul și cenușa unde erau cele două cadavre, milițienii găsesc puține resturi de haine militare arse, iar mai deoparte, o batistă cazonă cu tricolorul pe margine și într-un colț scris cu creionul chimic inițialele B.V. În wc-ul din curtea casei, în urma cercetărilor găsesc un pat de pistol automat parțial carbonizat pe care se putea citi
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
al victimei. Din investigații se află că victimele au avut în vizită un militar în termen. Se creează ipoteze pe marginea datelor culese de la fața locului și a celor din investigații. La baza ipotezelor stau foarte puține, resturi de pânză arsă rămase de la foc, o batistă militară cu inițialele ,,B.V.’’ și patul armei carbonizat, din care tehnicianul criminalistic plutonier Enache Gheorghe stabilește seriAșarmei. Se ajunge la o primă concluzie: AUTORUL este MILITAR. Cine și de unde este? Seria de pe patul armei îi
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
băieți, știți ce zic eu? Dacă tot e ziua lui Paul și e o duminică așa frumoasă, ce-ați zice de un chef pe cinste?!” “Chef, chef, da’ după ce iei mâna de pe volan și scoți cheia din contact”, sare ca ars Gheorghe Gh. Petrea. “Păi, altfel, cum? Am la mine niște sticle cu bere. Le umplem. Acasă, om mai găsi noi și altceva. Iar, dac-o fi să ne-ncălzim peste măsură, ieșim la sanie cu puștii. Abia ne mai aducem
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a privit cu ochi de foc și l-a întrebat: “Ei? Ce este?” Cred că nu sunteți un mediu tocmai potrivit pentru mine” “Cum așa?” A început să-i explice mecanismul psihic, biologic al hipnozei, dar dama a sărit ca arsă: “Legionarule! După ce că mi-ai trimis copilul și bărbatul la moarte, acum te-ai pus să mă faci și de râsul lumii? Ei, las’ că ți-oi arăta eu ție! O să-ți iasă pe nas, n-ai nici o grijă!” Și s-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
altele stau rușinate cu capul în jos. Întind mâna să ating finețea zecilor de petale. Dacă o începi, o mănâncă vlăbiile. Într-un loc în care așteptam să-mi vorbească vița-devie și floarea-soarelui, glasul pițigăiat mă face să sar ca arsă. Mă întorc și descopăr un țânc ciufulit. Cu o mână ține aproape de piept un codru zdravăn de pâine, iar cu cealaltă se sprijină într-un băț lung pe care l-a înfipt în țărână. La doi-trei metri în spatele lui, un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
prea lat, pe buzele prea crăpate de frig; ninge de o săptămână, iar afară, la minus cinci grade, la unu noaptea, mă stră du iesc, stânjenit în mod vizibil, să încep o timidă discuție cu o domniță cu părul blond, ars, din fața mea. Mă apro pii de ea, iar cojocul de blană, pe care i-l ating în se miîntuneric, îi miroase atât de impunător - și deloc im previzibil - a brânză și a oaie. Prin ninsoare se apropie discret Vasile, un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
privirea spre cartierul de peste drum - blocuri vechi de două-trei etaje, vile cu ziduri groase îmbrăcate în haine de iederă și acoperișuri în pantă din olane înnegrite de timp, rana țuguiului dispărut în incendiu și rămas un schelet de bârne parțial arse, turnurile, turnulețele și crestele verzi-albăstrii ale clădirii baroce de alături întinse ca un castel și transformate în spital pentru copii, casele mai mărunte ascunse în mișcătoare coroane verzi de arbori, înmulțindu-se până departe și devenind doar pete de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de vară, în timp ce cu batista din mâna cealaltă își ștergea foarte des ochii și nasul. I-a privit de mai multe ori, pe rând, pe când glasul de bariton al preotului răsuna sub cupolă, în miros de tămâie și lumânări proaspăt arse, până când s-au pornit s-o îmbrățișeze și s-o sărute, nu toți, la capătul slujbei, într-un vaiet crescând, liniștit pe măsură ce ieșeau din capelă și porneau pe aleile întortocheate și înguste spre cavoul impunător și arogant al colonelului Beldiman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
perete. A trecut în camerele celelalte. S-a sprijinit cu fruntea de geamul uneia dintre ușile-fereastră ale balconului. Casa era cuprinsă încet de întuneric. În cenușiul de afară se învârtejeau frunze umede. Dintre acoperișuri împungea scheletul urât și pe jumătate ars al fostului țugui, învelit în grabă în carton smolit și prăfuit. „Vasăzică acuma totul s-a terminat?“, se gândi din nou. O vedea stând la biroul mic, ascultând liniștită și el știa că e foarte liniștită pentru că nu înțelege și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-l scosese, din nisip sau din apă, nu-l văzusem mai înainte, cum nu văzusem nici vreun vas asemănător altădată, mare, burduhănos, cu gât arcuit cu finețe, ca o amforă antică, dar nu era chiar amforă, părea făcut din lut ars, smălțuit cu desene fantastice, flori, semne cabalistice și vârtejuri cam așa cum se văd norii de uragane în fotografiile luate din satelit, și totuși făcut dintr-o materie strălucindă și străvezie, prin care puteam vedea, mai departe, zbaterile crestelor mării în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui decembrie, după ore, Jim Îl Însoțise pe tatăl său pe acoperișul clădirii, unde Își avea biroul de pe Szeciuan Road, și Îl ajutase să dea foc unor cutii cu acte pe care funcționarii chinezi le aduceau sus cu ascensorul. HÎrtiile arse se Înălțau deasupra Bundului și se amestecau cu fumul coșurilor nerăbdătoare ale ultimelor vapoare cu aburi care părăseau Shanghai-ul. Pasagerii se Îngrămădeau pe pasarele, eurasiatici, chinezi și europeni luptîndu-se să se urce la bord cu boccelele și valizele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ei la cuterul care se scufunda. Scoaseră ultimii marinari răniți și căzură cu toții În apă. Începură să Înoate și să se tîrască spre mal, ajutați să Înainteze către Întinderea de noroi de către un alt grup de englezi. Norul de petrol ars care se ridica dinspre vasul Petrel traversă Bundul și Învălui mașinile oprite și japonezii care Încercau să Înainteze. În timp ce Jim ridică geamul din partea lui, Packard-ul fu aruncat Înainte, apoi scuturat violent dintr-o parte În alta. Bucăți de sticlă căzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din Shanghai și Jim bănui că erau trupe de luptă experimentate. Jim Îi urmărea cum mîncau, cu ochii ațintiți pe fiecare Îmbucătură care le intra În gură. CÎnd cel mai În vîrstă dintre cei patru soldați termină, curăță niște orez ars și niște resturi de pește de pe marginea vasului. Acest soldat de prim rang, În vîrstă de vreo patruzeci de ani, cu mîini lente, Îndemînatice, Îi făcu semn lui Jim să se apropie și Îi Întinse blidul cu rămășițe. În timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se ridice de pe Baza navală aeriană. O barcă japoneză de patrulare Închisese canalul, ocolind cu grijă curenții care formau vîrtejuri mari de apă În jurul grupului de cargouri. Jim privi din nou spre oala care fierbea, simțind mirosul amețitor de grăsime arsă. Brusc, Îi trecu În minte că acești doi marinari americani ar putea să vrea să-l mănînce. Dar Basie ridicase capacul tigăii. Un abur parfumat se ridică dintr-o fiertură groasă de orez și pește. Basie scoase două farfurii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lîngă canalul fabricii, fiind Încorporate În colibe și locuințe, o viziune a unei magice Chine rurale. Aceste dislocări stranii Îl atrăgeau pe Jim. Pentru prima oară se simți În stare să se bucure de război. Se uită fericit la tramvaiele arse și la blocurile de locuințe, la miile de uși deschise spre nori, un oraș părăsit, invadat de cer. Îl nemulțumea doar faptul că tovarășii săi de detenție nu-i Împărtășeau emoția. Ședeau morocănoși pe bănci, cu ochii În podea. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Shanghai. Resemnîndu-se cu această călătorie inutilă și cu Întoarcerea lor la centrul de detenție, Jim studie pușca acționată de trăgător a gardianului, purtînd Însemnul crizantemei imperiale. Olandeza Îl trase de haina murdară de cenușă. — Acolo, James. Nu-i...? Un avion ars zăcea pe marginea unui canal nefolosit. Ierburi sălbatice și urzici creșteau prin aripile lui, aproape invadînd cabina, dar Însemnele escadrilei erau Încă lizibile. — E un Nakajima, Îi spuse el doamnei Hug, bucuros de acest interes Împărtășit În descoperirea avioanelor. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pilot echipament de zbor umbla cu pași mari printre aripile avioanelor. Fără să se gîndească, Jim Îi făcu semne cu mîna, dar pilotul se pierdu printre elice. La vreo trei kilometri mai Încolo, lîngă un sat părăsit și pagoda lui arsă, fură Împiedicați să Înainteze din pricina unui convoi de camioane care transportau aripile și fuselajele unor bombardiere bimotoare. O escadrilă de aparate de zbor stătea Îndreptată spre soarele de după-amiază, gata să decoleze și să atace armatele chineze din vest. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În spatele lui, olandeza se prăbușise pe podeaua avionului. Zăcea la picioarele bătrînului ei tată, În timp ce doctorul Ransome și soldatul japonez Încercau să o ridice la loc. Traversară un pod de lemn peste brațul unui lac artificial și trecură de scheletul ars al Country club-ului, din care rămăseseră doar falsele coloane de lemn În stil Tudor, din ciment vopsit. Carcasa unei șalupe cu motor zăcea În apa mică, avînd puntea străpunsă de buruieni care Înaintau pe plajă, pînă la cenușa hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe care creșteau urzici, și pe care Îl socotise, se pare, a fi un pămînt al nimănui Între lagăr și lumea exterioară. Doctorul Ransome se uită cu coada ochiului spre acei cîțiva acri de pămînt pe care se ridicau țarcuri arse, un labirint prin fuseseră mînate vitele. Ăsta nu poate fi un lagăr. Doar dacă vor ca noi să-l construim. Urechile palide ale lui Basie se iviră de sub gulerul de marinar. Abia dacă mai avea putere să stea În capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spre Shanghai, cu fuselajele lor argintii pierdute În ferestrele pline de soare ale concesiunii franceze. Zgomotul bubuitor al motoarelor dispăruse și tirul antiaerienelor Încetase. Un al doilea parașutist cobora printre canale, la vest de aeroport. Un miros puturos de ulei ars și de lichid de răcire a motoarelor umplea aerul tulburat. Deasupra lagărului pluteau peste tot mici tornade de frunze și de insecte moarte, care apoi se Învîrteau iar pe cărări, mînate de curentul făcut de avioanele Mustang dispărute. Cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fruntea cozii de la bucătărie, unde el și domnul Maxted așteptaseră din zori, Jim se cățără pe căruciorul de mîncare. Pe deasupra capetelor bărbaților din fața sa, Îi urmări pe japonezi trecînd În șir prin porțile lagărului. Se aliniară pe șosea, cu spatele la fuselajul ars al unui avion japonez care zăcea În orezării la circa o sută de metri mai Încolo. Avionul bimotor fusese doborît cu două zile Înainte, cînd decola de pe aerodromul Lunghua, rupt În două de mitralierele avioanelor de luptă Lightning care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]