8,235 matches
-
frunte (G. Coșbuc) - epitet moral (apreciativ, calificativ): Mădălina fusese veselă, exube rantă, aproape sălbatică, pe când Madeleine era blândă, discretă și melancolică. (L. Rebreanu) - epitet sinestezic: Primăvară... / O pictură parfumată cu vibrări de violet (G. Bacovia). Comparația exprimă o relație de asemănare între doi termeni (concreți sau ab stracți), printro secvență lingvistică cu rol de reliefare stilistică. Astfel, primul termen, comparatul („subiectul“ comparației), este evocat/evidențiat plastic prin comparant. Raportul de analogie este realizat gramatical printrun conector: ca, precum, asemeni, aidoma, întocmai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mele ieși. (M. Eminescu). Metafora este figura de stil de nivel semantic prin care se substituie un termen propriu cu unul impropriu, dar expresiv poetic, pe baza unei analogii reale (metafora clasică/plasticizantă) sau imaginare (metafora modernă/revelatorie). Raportul de asemănare (real sau inexistent în realitate - creat prin imaginație artistică) poate fi evidențiat prin dezvoltarea comparației implicite pe care o presupune metafora (regina nopții - luna, ca o regină a nopții; corola de minuni a lumii - misterele existenței, asemeni unei corole de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
epitetul metaforic: Toamnă de suflet (T. Arghezi); și mă dezmierzi cu frunzați jucăușă (L. Blaga). Printrun proces de maximă ambiguizare a relației dintre cuvântul metaforic și contextul stilistic ia ființă metafora închisă/totală/ermetică. Aceasta nu stabilește niciun raport de asemănare cu un referent real, semnificațiile ei putând fi aproximate, de cele mai multe ori, numai prin relaționare cu alte poezii (poezia modernistă - autoreferențială; poezia avangardistă; poezia postmodernistă construită prin intertextualitate). Asemenea metafore ermetice sunt, de pildă, cele din versurile poeziei Timbru de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a calendelor lui mai (21 aprilie). În ultimul pătrar al secolului al IV-lea, data Paștilor a preocupat îndeaproape pe creștini. Chiar și Sfântul Ambrozie, ocupându-se de data Paștilor, propunea același interval pentru serbarea acestora (în anul 387). Unele asemănări de stil cu alte scrieri ale episcopului de Remesiana, întăresc ipoteza că lucrarea aparține Sfântului Niceta. Dintre scrierile practice, prin care Sfântul Niceta, ca adevărat păstor sufletesc și iscusit misionar, purta de grijă turmei sale duhovnicești, amintim: 7. Ad lapsam
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
gravitatea păcatului. Tonul, chiar dacă este reținut, devine declamatoriu. Din textul lucrării se poate recunoaște cu ușurință ideea de „comuniune a sfinților”. De asemenea, putem recunoaște în autorul ei, pe imnologul și animatorul cântării psalmilor în Biserică, la privegheri, Sfântul Niceta. Asemănarea de stil și tonul expunerii amintesc, fără îndoială, de lucrările Sfântului Niceta De diversis apellationibus și De psalmodiae bono. 8. De vigiliis servorum Dei (Despre privegherea slujitorilor lui Dumnezeu) este o predică, care îl arată pe Sfântul Niceta ca un
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fericire poate începe din viața aceasta pământească, însă ajunge la împlinire doar în cer. La Cassian se estompează uneori granița dintre fericirea cerească a vieții viitoare și fericirea contemplativă posibil de atins în această viață. Contemplația din această viață este asemănare a fericirii desăvârșite și eterne din cer. Contemplă fericirea existenței cerești acela care și-a fixat privirea minții asupra veșniciei. Sfârșitul vieții monahale este Împărăția lui Dumnezeu sau Împărăția cerurilor, iar Cassian pune în antiteză lucrurile văzute, materiale, muritoare și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
poată înfăptui vocația în limitele creatorului. Iconomia divină, după părintele Dumitru Stăniloae, constă în îndumnezeirea întregii creații. Sfântul Cassian subliniază în scrierile sale, citându-l pe Avva Isaac, că pasajul din Facere 1,26 ,,Să facem om după chipul și asemănarea Noastră...” înseamnă că Adam nu a fost creat dintr-o natură asemănătoare aceleia lui Dumnezeu, ci că doar sufletul este creat după chipul lui Dumnezeu. Deși Dumnezeu este creatorul a toate, deci și al trupurilor umane, Cassian, citându-l pe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
creat dintr-o natură asemănătoare aceleia lui Dumnezeu, ci că doar sufletul este creat după chipul lui Dumnezeu. Deși Dumnezeu este creatorul a toate, deci și al trupurilor umane, Cassian, citându-l pe Sfântul Apostol Pavel, spune că ,,chipul și asemănarea constă în suflet ca fiind cea mai nobilă parte a omului”. Această concepție o urmează pe cea a lui Origen și Evagrie Ponticul care susținea că ,,chipul lui Dumnezeu” din om îl reprezintă doar aspectul lui spiritual. Sfântul Ioan Cassian
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
VIII-a vorbește despre suflet și spirit ca fiind entități diferite. El enumeră ,,sufletele noastre proprii” printre naturile spirituale care, de asemenea, cuprind pe îngeri, arhangheli și celelalte duhuri. Faptul că sufletul (deci nu spiritul) este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu dovedește că Dumnezeu a avut un scop pentru aceasta: ,,scopul lui Dumnezeu când l-a creat pe om nu a fost spre moarte ci ca să trăiască în veci” și „pentru a se bucura neîncetat de cunoașterea binelui. Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Satan, dar și în căderea protopărinților noștri. Urmările imediate ale căderii sunt caracterizate de Cassian ca fiind mult mai ușoare pentru protopărinții noștri decât pentru șarpe. Șarpele, ca autor moral al blestemului, e pedepsit cu blestem veșnic, pe când chipul și asemănarea lui Dumnezeu din om au fost doar alterate, nu distruse. P. Godet, citând o sursă pe care nu o specifică, spune: Din punct de vedere supranatural se poate spune că pentru Sfântul Augustin omul în această lume este mort, pentru
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
materiale. Doctrina antropologică a Părinților răsăriteni din secolul al IV-lea relevă o potrivire cu învățătura Sfântului Ioan Cassian în această problemă. Studiindu-i opera, vedem că el a cunoscut foarte bine doctrinele privitoare la om, ca și chip și asemănare a lui Dumnezeu și, mai ales, doctrina căderii în păcat. Ioan Cassian transmite Apusului învățătura Bisericii răsăritene legată de antropologia creștină cu tot ceea ce implică aceasta și-și fundamentează toate afirmațiile pe Tradiția Bisericii și pe lectura operelor Părinților, de la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
harul lui Dumnezeu (Păstorul lui Herma, VIII,17). Astfel, omul se naște cu închinarea către ziditorul său și își află împlinirea în colaborarea desăvârșită a funcțiilor sufletești, (chipul lui Dumnezeu în om), cu harul, cu scopul de a ajunge la asemănarea cu El. Acest lucru e posibil pentru că, chiar după cădere, rămâne în om liberul arbitru ce poate să respingă dar și să accepte și să conlucreze cu harul dumnezeiesc. Dumnezeu, văzând în om această scânteie, o dezvoltă, o face să
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de la Domnul și o absență de la Hristos, dar și pentru că trupul este socotit locaș al patimilor. Sufletului, însă, îi acordă cea mai mare atenție pentru că el reprezintă partea cea mai de preț a omului. În suflet se află chipul și asemănarea cu Dumnezeu și el reprezintă partea ce durează dincolo de moarte. După cum spune Columba Stewart, ,,trupul e o ancoră în condiția umană supusă necesităților fizice și mortalității (sensul istoric - literar), precum și vehiculul monahului angajat în progresul duhovnicesc (sensul duhovnicesc)”. Cassian stabilește
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în vedere că sălășluirea în el denotă o plecare de la Domnul și o absență de la Hristos, dar și pentru că trupul e socotit lăcaș al patimilor. Cea mai mare atenție i-o acordă însă sufletului pentru că în el se află asemănarea cu Dumnezeu, el durează și după moarte și e partea cea mai de preț a omului. Cea mai importantă sursă de autoritate pentru înțelegerea doctrinei lui Cassian este Scriptura. Cassian citează foarte mult din Sfânta Scriptură. El arată necesitatea universală
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Brutalitatea adresării corespunde unei atitudini de infatuare excesivă și de exacerbare a simțului proprietății. Traduse la nivelul disputei ideologice propriu-zise, aceste trăsături sunt reflecții ale insurgenței zgomotoase, dar oarecum artificiale a Modernilor: "...paingul care se umflase acum până la chipul și asemănarea unui adevărat argumentator, își începu lămurirea în adevăratul duh al controversei, hotărât să se arate mojic și dușmănos din toată inima întru dovedirea punctului său de vedere, fără a ține seama câtuși de puțin de răspunsurile și obiecțiile potrivnicului; dinainte
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
est mort, vive le Roi!" s-ar putea exclama simbolic în acest sens, cu atât mai mult cu cât opera britanicului îi va aduce acestuia denumirea de "Boileau englez" și un prestigiu aproape asemănător cu cel al omologului francez. Deși asemănările între Eseul asupra criticii și Arta poetică sunt numeroase, Pope nu trebuie privit drept un epigon, având în vedere că textul publicat în 1674 nu constituie singura sursă de inspirație, la acesta adăugându-se Poetica lui Aristotel, Epistola către Pisoni
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
contradictorie, a generat și interpretări diferite în ceea ce privește chestiunea stabilirii unei filiații literare, poemul lui Pope fiind considerat pe de o parte "unul dintre cele mai faimoase produse ale influenței lui Boileau"148, iar pe de altă parte independent de acesta, asemănările datorându-se unor surse comune, cum ar fi Horațiu sau Longinus.149 Dincolo însă de trasarea cu exactitate a liniilor inspirației, trebuie admirat produsul final, care a fost considerat drept unul din cele mai valoroase texte ale timpului său, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
teoretizărilor, al crezurilor explicite, fiind mai puțin evident în sfera creațiilor propriu-zise, care au fost, de altfel, asimilate curentelor epocii, ajungându-se la situația paradoxală de a se considera neoclasicismul drept una din multiplele fațete ale modernismului. Dincolo însă de asemănările cu neoclasicismele altor epoci, această nouă revizuire a valorilor fundamentale ce se subsumează viziunii clasice, a căpătat două dimensiuni importante una ce ține de accentuarea unei componente polemice, iar cea de-a doua privind existența unui sentiment de nostalgie față de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cât mai ales cultural, generând dorința celorlalte națiuni europene de a-i reproduce formula de succes. Desigur, acest lucru nu a fost întru totul posibil, deoarece momentul de glorie franceză (și aici ne vom referi exclusiv la literatură, deși există asemănări și cu dimensiunea politică) a reprezentat rezultatul unei evoluții gradate, al unei acumulări progresive și, mai ales, după cum am mai afirmat, al alinierii mai multor componente, aparținând unor dimensiuni diferite ale existenței. Ca urmare, stă sub semnul unicității, al irepetabilului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
colegiul electoral olandofon; PSC 18,8% în colegiul electoral francofon; creștin-socialii 31,1% în colegiul electoral germanofon. Ei nu au încetat totuși să domine viața politică belgiană. Belgia rămîne un tărîm electoral pentru Democrația Creștină. Situația în Luxemburg prezintă cîteva asemănări. După cel de-al doilea război mondial, Christlich-Soziale Volkspartei (CSV) a luat locul Partidului Conservator, Rechtspartei, și a cîștigat alegerile din 1945, strîngînd 41% din voturi. De atunci, partidul ocupă o poziție dominantă, în ciuda unei dispersări a electoratului: în 1994
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
protagoniștii francezi; alții, cum ar fi italienii, încercau să le minimalizeze, subliniind ceea ce se unifica. La Congresul NEI din 12-14 aprilie 1950 de la Sorrento, Alcide De Gasperi amintea de "identitatea principiilor inspirației noastre, care trebuie să conducă la o anumită asemănare, ba chiar la o uniformitate în soluționarea problemelor comune". De aceea, formarea Noilor Echipe Internaționale (NEI), funcționarea lor timp îndelungat, susținerea în mod regulat a congreselor (16 la număr) între 1947-1965, sub conducerea succesivă a francezului Robert Bichet (1947-1949), a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și s-au făcut; El a poruncit și s-au zidit (Ps. 32, 9). Tot despre aceasta ne asigură și marele Moise la începutul cărții despre facerea lumii, zicând: Și a zis Dumnezeu: Să facem pe om după chipul și asemănarea Noastră (Fac., 1, 26). Iar despre facerea cerului și a pământului și a tuturor, Tatăl a zis către Fiul: Să se facă cerul și să-și adune apele, să se arate uscatul; și pământul să scoată iarbă și toată vietatea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ele. Bagă de seamă că spune, la singular și în mod articulat, Domnul meu și Dumnezeul meu. N-a zis simplu Domn al meu și Dumnezeu al meu (nearticulat), ca să nu socotească cineva că îl numește Domn și Dumnezeu după asemănarea noastră sau a Sfinților îngeri. Căci sunt mulți domni și dumnezei (zei) în cer și pe pământ, cum ne-a arătat înțeleptul Pavel (I Cor. 8, 5), dar Unul este Domnul și Dumnezeu, ca Cel născut din Tatăl, Care este
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
p. 457) „... Nu se numește Hristos pentru Sine, sau ca fiind aceasta în mod ființial, cum este Fiu, ci ca Unul în mod excepțional față de altul. Căci nimeni nu este între hristoși ca El. Totuși, El se numește Hristos prin asemănarea cu noi. Căci numele Lui propriu și excepțional și care constituie realitatea specială este acela de Fiu, iar cel de Hristos îl are comun cu noi. Căci este Hristos fiindcă a fost uns, întrucât S-a făcut om22. Deci, dacă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Fiu, iar cel de Hristos îl are comun cu noi. Căci este Hristos fiindcă a fost uns, întrucât S-a făcut om22. Deci, dacă faptul că a fost uns îl vom vedea răspunzând trebuinței omenești, numele Hristos se înțelege prin asemănare cu noi, însă nu cum se înțelege numele de Fiu”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Patra, Cap. 4, în PSB, vol. 41, p. 446) „... Fiul lui Dumnezeu ...” „... Între persoanele Sfintei Treimi nu poate fi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]