7,848 matches
-
a doctorului Wangel, a celui ce acceptă „să desfacă învoiala” dintre ei, o va elibera, în cele din urmă, pe Ellida de fascinația și de teroarea sumbră a mării, ca și de Străinul revenit la ea după atâta vreme. Jocul „atracției”: teamă și fascinație în fața spațiilor alterității Sub frumusețea ei, Ellida ascunde și ceva din fascinația lui Gorgo, ceea ce o apropie în mod straniu de Femeia cu șobolani din Micul Eyolf, bătrâna care umblă pe coclauri alungând șobolanii, care ademenește copilul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
N-am putea oare vedea în ea figura geamănă, dar răsturnată a Ellidei? Căci și Ellida l-ar fi putut atrage și târî pe Wangel în abisuri. Întocmai ca „Femeia mării”, bătrâna vrăjitoare se află în centrul unui „joc al atracției”, un joc istovitor, după cum ea însăși o recunoaște. În sacul Femeii cu șobolani se agită câinele ei Carlin. Văzându-l, micuțul Eyolf se arată deopotrivă fascinat și terorizat: „Are capul cel mai hidos pe care l-am văzut vreodată. Și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
l-am văzut vreodată. Și totuși... mie mi se pare tare frumos”. În final, Eyolf o va urma pe Femeia cu șobolani în adâncurile mării. La rândul său, Allmers este de-a dreptul impresionat de ceea ce spune bătrâna despre jocul atracției: această forță irezistibilă, invizibilă a atracției a simțit-o el însuși în singurătatea piscurilor muntoase și a înaltelor podișuri. Într-adevăr, în universul lui Ibsen, muntele și pădurile figurează, ca și marea, ambivalența alterității sălbatice, care îngrozește și atrage totodată
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mie mi se pare tare frumos”. În final, Eyolf o va urma pe Femeia cu șobolani în adâncurile mării. La rândul său, Allmers este de-a dreptul impresionat de ceea ce spune bătrâna despre jocul atracției: această forță irezistibilă, invizibilă a atracției a simțit-o el însuși în singurătatea piscurilor muntoase și a înaltelor podișuri. Într-adevăr, în universul lui Ibsen, muntele și pădurile figurează, ca și marea, ambivalența alterității sălbatice, care îngrozește și atrage totodată. Cel ce, asemenea lui Allmers la
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mării” alege să rămână pentru totdeauna o ființă pământeană), unde dialogul cu morții, chiar dacă nu e decât o posibilitate secretă, ascunsă, implică totuși și incertitudinea unui „cine știe, poate că...”. „Totul e bine” atunci când sunt date uitării viața în pustietate, atracția spațiilor alterității, spații ale libertății, dar și ale pericolului. Lucrurile se schimbă însă atunci când, în loc să fie o concluzie a acțiunii, afirmația aceasta deschide acțiunea, ca în Rața sălbatică, de pildă. Rața rănită a lui Hedvig, a cărei proveniență rămâne incertă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
la propunerea lui Cotrone, actorii se pregătesc să o joace la nunta Uriașilor munților, important e ca trupa să aibă nu o sală de teatru, ci o anumită forță magică, singura în stare să-i dea spectacolului necesara putere de atracție. Forța aceasta comedianții o pot găsi în vila lui Cotrone, adică acolo unde „oamenii cred în realitatea fantomelor mai mult decât în aceea a trupurilor”, după cum afirmă însuși Cotrone, amfitrionul ferm convins de superioritatea manechinului în raport cu actorul. Ironiei lui Spizzi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pământ” și pe aleile căruia îi plăcea să alerge când era copil. Nu trebuie, desigur, uitate nici serile când, înainte de culcare, mama îl punea să îngenuncheze ca să se roage cuiva nevăzut 1.Astfel, urmele lăsate în memorie poartă deopotrivă semnul atracției față de lumea reală (mama, ființele apropiate, goana prinpădure etc.) și față de latura ascunsă, misterioasă a lucrurilor față de: prezența invizibilă a lumii existente dincolo de real, o lume „diferită”, neexplicată. Mult mai târziu, Kantor va mărturisi că tot acolo, în aceeași cameră
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nici de data aceasta Kantor nu a uitat spusele lui Maeterlinck despre „neliniștitorul mesaj” transmis nouă prin intermediul acestor plăsmuiri ce „iau înfățișarea înșelătoare a omului viu” și că înțelege să se folosească din plin de acel amestec de „repulsie și atracție”, de acea „tensiune între interdicție și fascinație” pe care le provoacă manechinul. Recapitulând „acuzațiile” aduse manechinului - crearea iluziei mincinoase, folosirea frauduloasă a aparențelor, apelul la artificiul naiv -, Kantor le adaugă încă una: „Protestele unei filozofii care, de la Platon și până în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se vor așeza în curând. „În fața acestei înfricoșătoare imobilități inumane asemănătoare aceleia a morților”, în spectatorul ce dă cu ochii pentru prima oară de bătrâneii aceștia încremeniți ar trebui să se trezească un sentiment confuz, tulbure, „de repulsie și o atracție”, notează Kantor în caietul său de regie. După ce va lua loc, spectatorul îi va vedea pe actori însuflețindu-se brusc, mișcându-se o vreme sacadat „ca manechinele” și apoi înțepenind din nou. Ceva mai târziu, ei vor ieși din scenă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
manechinul de răchită al Wardei, dar și marele manechin înalt de doi metri și jumătate din tabloul al doisprezecelea, despre care Genet notează în comentariile sale: „trebuie să fie un fel de stâlp-totem: un pic înfricoșător”. Regăsim astfel la Genet atracția pentru ambivalența marionetei și a manechinului, acesta din urmă fiind, în același timp, echivalent al zeului-obiect, eidolon vibrând de energiile invizibilului și imagine moartă, figură imobilă a unei realități absente. Pentru Genet, actorul se înscrie, așadar, în tensiunea dintre prezență
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Această distanță se află la baza conflictului narcisiaco-obiectal care apare ca ceva specific adolescenței (Jeammet, 1985); într-adevăr, la această vârstă totul se petrece ca și cum investițiile obiectale nu s-ar putea face decât în dauna investițiilor narcisiace și vice versa. Atracția pentru obiect este trăită de către adolescent ca o amenințare a integrității sale narcisiace: „dacă doresc atât de puternic acest obiect, nu mai sunt eu însumi; sunt amenințat de acest obiect și de dorința de a-l avea”. Acest conflict narcisiaco-obiectală
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de homosexualitate n-ar trebui să fie folosit la începutul adolescenței. Orice adolescent traversează o perioadă homofilă normală în dezvoltarea sa, înainte de a alege în majoritatea cazurilor un obiect sexual de sex opus, ceea ce caracterizează intrarea în viața sexuală adultă. Atracțiile homosexuale tranzitorii pot fi o sursă de angoasă și de rușine pentru tânărul adolescent, și pot contribui, din această cauză, la apariția unei stări depresive cu sentiment de auto-devalorizare și trecere la actul suicidar. Dar cei mai mulți autori au fost interesați
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
adecvată acestui complex proces al maturizării. Este cunoscută, în acest sens, explicația dezvoltării psihice a copilului după etalonul freudist: ca o dramă a „eului” pierdut în lumea normelor sociale ostile lui, și incapabil de a se opune presiuni instinctelor și atracțiilor de tot felul. Nu putem admite nici etalonului A. Adler, potrivit căruia interpretăm dezvoltarea personalității ca o dramă a omului împovărat de sentimentul neîmplinirii și tinzând spre „putere” și dominare. În general, se poate observa că atunci când s-a realizat
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ușoare, frecvent întâlnite în orice colectiv școlar (cărora le corespund situații tipice de solidarizări neprincipiale, nedreptăți, insulte etc.), nu vor fi neglijate, deoarece ele „coboară pe neobservate climatul intelectual și moral al muncii școlare”, determinând, în același timp, o ușoară atracție a elevului frustrat, deja sensibilizat, spre acei colegi care au ajuns la permanentizarea unei conduite profund deviate. Corectarea morală în cadrul claselor sau școlilor speciale de îndreptate, se recomandă a fi făcută numai după ce au fost epuizate toate posibilitățile de corectare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
terorismul (spre deosebire de un război în toată regula) este manifestarea contemporană a conflictului, iar conflictul nu va dispărea de pe pământ”. Și totuși, consider că centrul politicii mondiale se va muta treptat în secolul nostru spre zona Pacificului. În favoarea acestei mutații pledează atracția pe care o reprezintă pentru Statele Unite Pacificul, zona cea mai dinamică a economiei mondiale. Încă de la mijlocul anilor ’80 ai secolului trecut, comerțul SUA cu țările din Pacific l-a depășit pe cel cu Europa. De altfel, doctrina Pacific First
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
ploua și, într-o sală cu puțină lume, așezat lateral față de scenă, priveam Britannicus cu o atenție relaxată. Alexandrinii pluteau, urmându-și cadența sârguincios respectată, cunoșteam povestea, când, deodată, fără să-mi explic de ce, ochiul și urechea au simțit irezistibila atracție a platoului de joc. Nero, aproape de mine, în stânga scenei, o strângea la piept pe tânăra Iunia, poruncindu-i să se prefacă în fața iubitului ei, Britannicus, că nu-l mai iubește. Amintindu-i totodată Iuniei că, aflată sub supraveghere, nici o libertate
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
produce un „efect de putere”. În rândurile ce urmează va fi vorba de o abordare a „supravegherii” și a diverselor moduri în care ea se exercită pe platoul de joc, sub ochiul avizat al unui spectator care îi resimte deopotrivă atracția și oroarea. Fără acest spectator nu există „scenă supravegheată”. Iată de ce analiza va viza atât textele, cât și spectacolele, va evoca efectele supravegherii nu numai asupra lecturii, ci și asupra scenei. Așadar, cartea de față nu propune un discurs suplimentar
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
telesupravegherii de astăzi, care este oglinda plasată în fiecare lojă și numită „spionul” (vezi p. 139) sau binoclurile ce permit explorarea sălii (mai degrabă decât a scenei!), facilitând sesizarea unor detalii altfel inaccesibile ochiului liber. Aici, supravegherea împrumută câteva dintre atracțiile voyeurisme-ului. În sfârșit, ce să mai zicem despre o strategie și mai perversă încă, strecurarea privirii prin gaura practicată uneori într-un evantai, rafinament extrem permis unei priviri iscoditoare. Sala à l’italienne se supune ea însăși controlului de proximitate
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
totul se aude fără efort și chiar și fără o intenție anume. Guy-Claude François, Radu Boruzescu și mulți alți scenografi au privilegiat transparența pentru a sublinia, pe de o parte, fragilitatea interioarelor și, pe de altă parte, pentru a exploata atracția perversă a supravegherii. Să ne mărginim la un singur exemplu: Livada de vișini pusă în scenă de Stéphane Braunschweig în 1992. Pornind de la convingerea că intimitatea este imposibilă și că supravegherea nu încetează nici o clipă în lumea piesei lui Cehov
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
aceste elemente influențează felul în care comunicăm. Datele psiho-fizice ale emițătorului se reflectă în temele abordate, concepțiile pe care le expune, atitudinea față de interlocutor, interesul pentru comunicare, abilitățile de folosire a limbii și de relaționare prin limbă, credibilitatea în fața interlocutorilor, atracția interpersonală etc.; datele psiho-fizice ale receptorului, abilitățile sale de percepție și interpretare a mesajului, capacitatea lui de a oferi un feedback superficial sau real, atracția interpersonală, inteligența, memoria etc. influențează atât mesajul vorbitorului, cât și configurația în ansamblu a schimbului
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
pentru comunicare, abilitățile de folosire a limbii și de relaționare prin limbă, credibilitatea în fața interlocutorilor, atracția interpersonală etc.; datele psiho-fizice ale receptorului, abilitățile sale de percepție și interpretare a mesajului, capacitatea lui de a oferi un feedback superficial sau real, atracția interpersonală, inteligența, memoria etc. influențează atât mesajul vorbitorului, cât și configurația în ansamblu a schimbului verbal; codul, în mod particular limba de comunicare, presupune activarea unor reguli determinate de producerea semnificației, precum și o viziune particulară asupra realității (vezi capitolul III
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de profunzime. Diagramele de mai jos reprezintă astfel de configurații: relația interpersonală reprezentată în (a) este mai slabă decât cea reprezentată în (b), iar cea reprezentată în (b) este mai slabă decât cea reprezentată în (c): abc Fig. 3 Teoria atracției interpersonale (Berscheid, Walster, 1969) explică constituirea și evoluția relațiilor dintre indivizi în termenii atracției biologice dintre aceștia, pe baza unor aprecieri subiective de tipul a iubi/a urî, a plăcea/a displăcea. În ciuda caracterului subiectiv al acestor aprecieri, se pare
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a) este mai slabă decât cea reprezentată în (b), iar cea reprezentată în (b) este mai slabă decât cea reprezentată în (c): abc Fig. 3 Teoria atracției interpersonale (Berscheid, Walster, 1969) explică constituirea și evoluția relațiilor dintre indivizi în termenii atracției biologice dintre aceștia, pe baza unor aprecieri subiective de tipul a iubi/a urî, a plăcea/a displăcea. În ciuda caracterului subiectiv al acestor aprecieri, se pare că există câteva prototipuri universale. Atracția interpersonală este determinată de mai mulți factori: atracția
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
constituirea și evoluția relațiilor dintre indivizi în termenii atracției biologice dintre aceștia, pe baza unor aprecieri subiective de tipul a iubi/a urî, a plăcea/a displăcea. În ciuda caracterului subiectiv al acestor aprecieri, se pare că există câteva prototipuri universale. Atracția interpersonală este determinată de mai mulți factori: atracția fizică; proximitatea fizică sau psihică; familiaritatea; similaritatea; reciprocitatea; ranforsările. Teoria schimbului social (Homans, 1958) face predicția că individul are tendința de a dezvolta relații interpersonale în urma cărora poate obține beneficii, calculând profitul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
atracției biologice dintre aceștia, pe baza unor aprecieri subiective de tipul a iubi/a urî, a plăcea/a displăcea. În ciuda caracterului subiectiv al acestor aprecieri, se pare că există câteva prototipuri universale. Atracția interpersonală este determinată de mai mulți factori: atracția fizică; proximitatea fizică sau psihică; familiaritatea; similaritatea; reciprocitatea; ranforsările. Teoria schimbului social (Homans, 1958) face predicția că individul are tendința de a dezvolta relații interpersonale în urma cărora poate obține beneficii, calculând profitul în termeni economici: profit = beneficii - costuri. Conform acestei
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]