KorAP: Find »[drukola/base=autoritar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...154 155 156 ...186 >

4,649 matches

Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461

locuitor este foarte scăzut, cu excepția situațiilor cum sunt cele din unele țări foste coloniale în care costurile de capital pentru ziare și chiar pentru radio și televiziune sunt satisfăcute de "rețele" din fosta metropolă. În al doilea rând, sistemele politice autoritare vor permite crearea unei singure organizații și vor impune această organizație asupra întregii mass-media. De fapt, considerațiile asupra costurilor se combină cu impunerea cu mai multă ușurință a tendințelor autoritare acolo unde dezvoltarea socio-economică este scăzută; din aceleași motive, reușita

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
rețele" din fosta metropolă. În al doilea rând, sistemele politice autoritare vor permite crearea unei singure organizații și vor impune această organizație asupra întregii mass-media. De fapt, considerațiile asupra costurilor se combină cu impunerea cu mai multă ușurință a tendințelor autoritare acolo unde dezvoltarea socio-economică este scăzută; din aceleași motive, reușita va fi mai mare în privința radioului și televiziunii decât în privința presei tipărite. Acolo unde nivelul de dezvoltare socio-economică este cu adevărat foarte scăzut, chiar și presa poate fi controlată cu

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
fi controlată cu ușurință, deoarece puțini sunt cei care își permit o tipografie. Când dezvoltarea socio-economică este relativ ridicată, autoritățile naționale vor avea mai multe dificultăți cu presa scrisă decât cu radioul și televiziunea. Situația poate apărea în cazul țărilor autoritare mai bogate; în multe state comuniste est-europene a existat o presă clandestină. Efectul comunicării publice Probleme de măsurare Măsurarea efectului comunicării publice pune un număr de probleme. În primul rând, efectele absolute sunt aproape imposibil de evaluat; ele sunt prea

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
grup comunitar unde acestea predomină; structurile și procesele comunicării publice sunt influențate chiar și mai semnificativ de tipul de sistem politic. Din cauza costurilor, aceste mijloace, în special radioul și televiziunea, pot fi controlate relativ ușor de autoritățile publice în țările autoritare mai sărace. Efectul proceselor de comunicare tinde să se limiteze la intensificarea cunoașterii și consolidarea normelor existente. Acest lucru este adevărat chiar în privința mass-mediei, care trebuie să se bazeze într-o măsură substanțială pe mecanismele de comunicare privată pentru a

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
aspect s-a schimbat treptat, o dată ce partidele s-au dezvoltat și au devenit puternice, întâi în Europa și America de Nord, apoi treptat în aproape întreaga lume. În acest proces, partidele au apărut nu doar în sistemele liberale, ci și în cele autoritare sau totalitare. Întâi accidental, apoi în mod conștient, sistemul cu un singur partid a ajuns să fie folosit ca mijloc de impunere a regimurilor, dovedindu-se în aceasta mai eficient decât alte structuri precum forțele armate sau birocrația. S-a

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
posibil să fie în scădere în multe țări. De ce sunt răspândite partidele De ce în lumea contemporană partidele sunt atât de răspândite, iar în trecut erau atât de rare? Explicația nu poate consta doar în răspândirea democrației liberale, din moment ce multe guvernări autoritare se bazează pe partide. Motivele constau în trei caracteristici ale lumii moderne, și anume perceperea existenței conflictelor în societate, nevoia ca guvernarea să fie legată de populație și credința că "unitatea înseamnă putere". În primul rând, partidele apar când membrii

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
iar partidele religioase de biserică. Pe de altă parte, liderii naționali care dețin un control relativ șubred asupra puterii pot folosi aparatul statului pentru a sprijini partidele pe care le creează. Există partide de acest gen atât de dreapta (partide autoritare conservatoare), cât și de stânga (partide populiste și comuniste). Totuși, acest proces este dificil și adesea nereușit: este posibil ca aceste partide să nu fie cu adevărat acceptate de societate, după cum o ilustrează cazul căderii sistemelor comuniste și a multor

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
sprijine regimul. Conducerea nu este neapărat singura bază a acestor partide. Ele sunt adesea asociate cu o "idee", națională sau etnică, religioasă sau chiar de clasă. Un astfel de cadru de referință este deosebit de evident în cazul partidelor populiste sau autoritare egalitare de tip comunist. Acest lucru explică în special de ce în țările din lumea a treia s-a pus foarte mult accent pe naționalism. De fapt, unele grupuri, adesea relativ mici, sprijină cu adevărat partidele impuse. Partidele comuniste din Europa de Est

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
clasa muncitoare industrială; pe de altă parte, în China, dificultățile de implementare a regimului comunist au dus la dezvoltarea unei noi forme de comunism "rural", aparent mai adaptat țării, deși nici chiar acest sistem nu a reușit pe deplin. Partidele autoritare inegalitare au mai multe șanse de reușită acolo unde grupurile tradiționale (tribale, etnice) au încă o oarecare putere. Partidele populiste au primit sprijin din partea noilor grupuri instituționale, în special a birocrației, și uneori din partea grupurilor religioase, în special în Orientul Mijlociu

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
special a birocrației, și uneori din partea grupurilor religioase, în special în Orientul Mijlociu, unde religia musulmană este instituționalizată și a fost asociată înainte de independență cu naționalismul. În toate situațiile (deși mai mult în rândul partidelor comuniste și populiste decât al celor autoritare conservatoare), scopul pe termen lung este de a "educa" populația în vederea sprijinirii scopurilor regimului, deci de mobilizare a oamenilor, iar nu de agregare a cererilor. Dar această strategie este rareori încununată de succes, deoarece atitudinile poporului se schimbă rareori, cel

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
mai renumit exemplu este acela al Partidului Revoluționar Instituțional (PRI) mexican, care a reușit să domine viața politică timp de zeci de ani, dar care a ajuns să se confrunte cu probleme majore în încercarea de a-și menține practicile autoritare (Alexander, 1973: 263-79; Philip, 1988: 99-112). Scopurile partidelor politice Importanța ideologiei de partid Un aspect important al activității majorității partidelor constă în elaborarea și implementarea politicilor. După cum se știe, unele partide există doar în beneficiul liderilor, în timp ce altele pretind că

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
mai rămas aproape nimic în Europa de Est și în mare parte din fosta Uniune Sovietică. Totuși, în același timp, partidele comuniste rămân dominante într-o mare parte a Asiei (China, Coreea de Nord, Vietnam), deși ideologia lor s-a schimbat destul de mult. Trăsăturile autoritare se păstrează de obicei, dar schimbările ce au survenit în politicile economice și sociale din anii '90 au fost de așa natură încât aceste partide aproape că au ajuns să susțină o ideologie populistă. Acest lucru este valabil și în

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
și câteodată o monarhie) controlează bunăstarea țării și sunt cu adevărat deasupra restului cetățenilor, ca statut. Nivelurile de participare în aceste partide sunt de asemenea scăzute. După declinul partidelor tradiționale conservatoare, ele au fost înlocuite de partide conservatoare populiste și autoritare. Primele exemple de partide populiste sunt cele din Mexic și Turcia de după Primul Război Mondial PRI a supraviețuit timp de zeci de ani, în timp ce Partidul Republican turc, doar până în anii 1950. Un astfel de partid a fost alcătuit de Nasser

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
câteva exemple se întâlnesc și în Orientul Mijlociu, America Latină și Asia de Sud-Est. Ca rezultat, până în anii '70, majoritatea partidelor din lumea a treia puteau fi definite ca aparținând acestui tip, deși între ele au existat variații mai mari decât între partidele liberal-democratice, autoritare egalitare sau tradiționale, unul din exemplele cele mai concludente fiind cel al Uniunii Naționale Africane din Tanzania (TANU). În toate aceste cazuri s-a pus accent pe "dezvoltare" și pe participarea populară, în esență de tip "mobilizator". Aceste partide au

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
de la sistemul cu un singur partid la cel pluripartidist. Dacă partidele populiste s-au răspândit în țările lumii a treia, mai ales imediat după câștigarea independenței, ulterior ele au fost în general înlocuite de regimuri bazate pe o ideologie inegalitară autoritară, condusă de multe ori de forțele armate, toate partidele fiind interzise. Totuși, uneori a fost creat un partid unic sau un partid dominant; într-adevăr, în câteva cazuri, scopurile liderului și cele ale partidului s-au deplasat de la populiste la

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
condusă de multe ori de forțele armate, toate partidele fiind interzise. Totuși, uneori a fost creat un partid unic sau un partid dominant; într-adevăr, în câteva cazuri, scopurile liderului și cele ale partidului s-au deplasat de la populiste la autoritare inegalitare, ca în Malawi sub îndelungata conducere a lui Banda. Aceste partide sunt replicile lumii a treia la partidele fasciste europene din perioada interbelică. Ele doresc mai curând să mențină decât să reducă inegalitățile de avuție și statut. Ele sunt

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
ca în Malawi sub îndelungata conducere a lui Banda. Aceste partide sunt replicile lumii a treia la partidele fasciste europene din perioada interbelică. Ele doresc mai curând să mențină decât să reducă inegalitățile de avuție și statut. Ele sunt și autoritare, și oligarhice, rolul populației în luarea deciziilor fiind aproape neglijabil. Astfel, răspândirea partidelor în lumea contemporană a fost nu numai variată, dar și rapidă. Bazele caracteristice și scopurile acestora diferă mult, atât datorită naturii societății cât și "voinței" conducătorilor (care

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
mai extinse decât partidele conservatoare din țările vestice, deși în Europa de Nord și Centrală toate partidele au fost în general foarte extinse. În Franța și în America de Nord, pe de altă parte, partidele au fost totdeauna mai puțin extinse (Frears, 1977). Partidele autoritare conservatoare sunt de obicei mai puțin extinse decât cele populiste și alte partide de stânga deoarece se pot baza pe structura socială. În general vorbind, cu cât un partid contestă mai mult scopurile societății, cu atât va tinde să fie

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-și implanta organele funcționale; de exemplu, în partidele comuniste au fost alcătuite "celule de fabrică", dar, în ciuda multor eforturi, ele nu au fost atât de puternice ca unitățile teritoriale. Partidele pot fi ordonate de-a lungul unei dimensiuni centralizare-descentralizare: * partidele autoritare (de dreapta sau stânga) au mai multe șanse să devină centralizate decât partidele liberal-democratice, indiferent de structura formală adoptată de fiecare din ele: partidele vest-europene, de exemplu, sunt mai degrabă descentralizate în comparație cu partidele din țările populiste sau comuniste; * centralizarea crește

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
obișnuiți, și prin urmare la un caracter mai reprezentativ. Astfel, un partid cu scopuri programatice care dorește să mobilizeze populația se poate confrunta cu dificultăți interne. Pentru a putea rezolva contradicția, partidele de stânga și în special partidele de stânga autoritare (populiste și comuniste), dar într-o anumită măsură chiar și cele social-democrate au dezvoltat o teorie a reprezentării care a fost cunoscută în lumea comunistă sub numele de centralism democratic. Politicile sunt prezentate eșaloanelor mai de jos pentru a fi

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
și de grupurile religioase). Doar dacă apare un conflict între scopuri, partidele vor alcătui asociații dependente; până atunci partidele se poate să fi devenit legitime. În practică este mai probabil ca ele să fi fost înlăturate de partide populiste sau autoritare inegalitare. Acesta a fost destinul multor partide tradiționale conservatoare în America Latină de exemplu în Brazilia, imediat după război. Partidele liberal-democratice cresc printr-un proces de legitimare care le plasează, din punct de vedere al dimensiunii, în apropierea extremității corespunzătoare partidelor

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
aceste relații speciale tind și ele să se diminueze. Legăturile partidelor socialiste sau creștine cu grupurile comunitare din care își au originea, cât și cu asociațiile dependente pe care le-au creat, devin mai slabe. Cele trei grupuri de partide autoritare variază în funcție de măsura în care își propun să introducă scopuri noi și de măsura legitimității lor. Un partid populist precum PRI mexican este mai legitim, spre exemplu, decât majoritatea partidelor africane, iar diversele asociații legate de el sunt și ele

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
secolului XX. Marile partide comuniste din Europa de Est și o parte a Asiei s-au dovedit a fi mai slabe decât se crezuse mult timp. În lumea a treia, partidele liberal-democratice există în unele țări, dar majoritatea statelor au avut partide autoritare, populiste sau cvasi-comuniste; ele nu au fost de obicei în stare să își continue existența pe perioade îndelungate de timp. Structura partidelor variază semnificativ, de la cele extinse la cele mici, de la cele centralizate la cele puternic descentralizate și de la cele

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
de acest tip a fost de 41 de țări (10%). Totuși, în perioada respectivă, creșterea a coincis cu o schimbare în caracterul sistemelor cu un singur partid. La sfârșitul anilor '40, sistemele respective erau fie comuniste (13 din 23), fie autoritare conservatoare, ca în Spania, Portugalia și Taiwan; un sistem populist precum cel din Mexic era un caz excepțional. Douăzeci de ani mai târziu, numărul sistemelor cu un singur partid a crescut, în special în Africa Subsahariană. Au existat suișuri și

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
această privință gradul de represiune care are loc în sistemele de acest tip variază în mod considerabil. Așa cum am observat, cele mai cunoscute sisteme cu un singur partid din perioada postbelică au fost sistemele comuniste. Scopurile lor sunt sau erau autoritare, relativ participative și egalitare, deși diferențe au existat atât între țările est-europene înainte de prăbușirea comunismului în 1989, cât și în Asia din acel moment, China îndreptându-se cu pași repezi înspre o economie de piață. În țările comuniste, majoritatea sistemelor

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]