4,306 matches
-
deținut o putere reală în stat, William ne permițînd-ui fiului său să domnească chiar și în Maine, fiind supravegheate toate aspectele legate de sistemele statului. Acest lucru i-a trezit nemulțumiri lui Curthose. În 1078 în timpul campaniei supunere a unui baron în Normandia a izbucnit un conflictului între Robert și a frații lui mai mici William și Henric. Tatăl său a luat partea fraților săi. Insultat, Robert a părăsit armata și a încercat singur să cucerească orașul Rouen. După ce asaltul a
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
a oferit un împrumut de 10.000 de mărci în argint, în schimbul Normandiei care a trecut în posesia lui William al II-lea pentru o perioadă de trei ani. Având bani și adunând sub stindardul său un număr mare de baroni normanzi, Robert la sfarșitul anului 1096 a plecat spre Țara Sfântă. El a ales traseul prin Italia și în Durazzo s-a unit cu detașamentele lui Hugo de Vermandois și Raimond de Toulouse. În timpul campaniei, Robert a participat activ la
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
Atât timp cît Robert sa aflat în Palestina, Normandia a fost condusă de William al II-lea Rufus. Puterea regele Angliei a fost mult mai rigidă și despotică, astfel el a fost capabil să recupereze administrația centrală și a pacificat baronii. În plus, a fost reluată expansiunea normandă în partea sudică, în 1097 William a invadat partea a franceză a regiunii Vexin și în 1098 a întreprins o campanie în Maine. În timp ce Vexin nu a fost cucerit, din cauza rezistenței puternice a
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
5 august 1100, a fost încoronat la Westminster, Robert ne avînd timp să-și revendice drepturile la tron. Ajungând în septembrie în Normandia, Robert a început pregătirile pentru o invazie în Anglia. Revendicările lui Curthose au fost sprijinite de unii baroni englezi, care sau răzvrătit împotriva lui Henric. Pe 21 iulie 1101 Armata lui Robert a debarcat la Portsmouth și a început să avanseze spre Londra. Cu toate acestea, Henric a reușit să-i învingă pe rebelii, izolând-ui și reușind să
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
Robert toate posesiunile lui din Normandia, cu excepția a cetății Domfront. Deși susținătorii lui Robert au fost amnistiați, în următorii doi ani, Henric treptat a exilat și confiscat bunurile acestora. Între timp războiul s-a reînceput în Normandia, între Robert și baronii, care erau conduși de Robert de Bellême. Ducele a fost înfrînt și în ducat sa reîntors anarhia feudală. Aceasta a favorizat planurile regelui englez. Henric a reușit să creeze o partidă pro-britanică în ducat. El a semnat de asemenea, un
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
El a semnat de asemenea, un tratat de alianță cu țările vecine - Flandra, Anjou, Bretania și Regatul Franței. Robert Curthose a rămas izolat și nu a mai putut recruta cavaleri în armata sa. De partea ducelui au rămas doar câțiva baroni (Robert de Bellême, William de Morten și contele de Maine. În 1104 Henric a debarcat în Domfront și l-a forțat pe fratele său să-i dea Comitatul Evreux. În anul următor, englezii au capturat Cotentin, au distrus orașul Bayeux
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
decât de o anchetă polițistă. La 2 august 1914, cu două zile înainte de declararea stării de război între Marea Britanie și Imperiul German, Von Bork, un spion german, își petrece seara la locuința sa din sudul Angliei, în compania unui prieten, baronul Von Herling. Von Bork locuia în Anglia de patru ani, ceea ce i-a permis să obțină mai multe documente strategice referitoare la armata britanică, pentru serviciile secrete ale Kaiserului. El se pregătește să părăsească Anglia, împreună cu vasta sa colecție de
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
patru ani de serviciu. Soția lui și servitorii plecaseră de la Harwich cu o zi înainte, îndreptându-se către Vlissingen (în ) în Olanda, lăsându-l singur, doar cu o menajeră în vârstă pe nume Martha. Von Bork și prietenul său diplomat, baronul von Herling, își discreditează gazdele lor britanice, judecându-le în termeni mai degrabă negativi. Von Herling este impresionat de colecția prietenului său de secrete militare britanice și-i spune lui Von Bork că va fi primit la Berlin ca un
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
sa cu Holmes și, astfel, s-ar face inutil ca sursă în cazul în care ar trebui vreodată să depună mărturie, ca parte a unui caz). El apare în ""Un client ilustru"" în care o protejează pe Kitty de acoliții baronului Gruner și-i oferă lui Holmes o perspectivă asupra modului în care el s-ar putea infiltra în casa lui Gruner pentru a pune mâna pe o anumită carte. El este menționat în adaptările radio ale povestirilor cu Sherlock Holmes
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
Holmes. Robert Downey, Jr. apare ca detectiv în filmul e in the -directed "Sherlock Holmes" (2009), regizat de Guy Ritchie, și în continuarea sa "" (2011), cu Jude Law în rolul dr. Watson. Columbia Pictures planifică realizarea unei comedii cu Sacha Baron Cohen în rolul marelui detectiv. Scenariul este scris de Etan Cohen și va fi coprodus de Judd Apatow. În 2010, compania de film cu buget redus The Asylum a produs filmul "Sherlock Holmes", care a încercat să valorifice succesul filmului
Adaptări ale aventurilor lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325574_a_326903]
-
Casă de Rothschild este o dinastie europeană de origine iudaico-germană, care a întemeiat case bancare și financiare europene începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea. Cinci linii din ramură austriacă a familiei au făcut parte din nobilimea austriacă, fiind numiți baroni ereditari ai Imperiului Habsburgic de către împăratul Francisc al II-lea în 1816. O altă linie, din ramură britanică a familiei, a fost ridicată la nivelul nobilimii britanice la cererea reginei Victoria. În anii 1800 familia este considerată a fi de
Familia Rothschild () [Corola-website/Science/325605_a_326934]
-
în trecut. Naratorul afirmă că originea ei trebuie căutată într-o profeție veche: „Un nume glorios va cunoaște o cumplită prăbușire, atunci când, ca un călăreț suit pe cal, natura pieritoare a familiei Metzengerstein va învinge nemurirea familiei Berlifitzing”. Tânărul Frederick, baron de Metzengerstein, moștenește averea familiei la vârsta de 18 ani (deși vârsta este schimbată în multele sale republicări) și începe să arate un comportament deosebit de crud, „comportamentul de moștenitor al lui Irod”. La câteva zile după ce își primește moștenirea, grajdurile
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
având literele „W.V.B.” inscripționate pe frunte. Un grăjdar afirmă următoarele: „am crezut, firește, că sunt inițialele lui Wilhelm Von Berlifitzing, dar toți de la castel spun sus și tare că nu cunosc calul”. Calul manifestă înclinații „fioroase și demonice”. Doar baronul este destul de curajos pentru a încerca să călărească calul misterios. Zi după zi, Metzengerstein se plimba călare ca un maniac și devine din ce în ce mai puțin interesat de afacerile familiei sale. În timpul unei plimbări dintr-o noapte furtunoasă, castelul Metzengerstein ia foc
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
colecție de povestiri care urma să fie denumită "Phantasy Pieces", sub titlul „The Horse-Shade”, deși această colecție nu a fost niciodată tipărită. În primele sale publicări, „Metzengerstein” a inclus un rând despre moartea de tuberculoză a mamei personajului principal. Tânărul baron spune: „Este o cale pe care m-am rugat să o urmez. Mi-aș dori ca tot ce iubesc să piară de această boală ușoară”. Când Poe era încă un copil, mama lui, Eliza Poe, a murit, probabil de tuberculoză
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
pe patron să aleagă un alt soț pentru fiica sa: masorul său, Philippe Dubois. În acest timp, servitoarea lui Barnier își anunță demisia și își ia o valiză cu haine; ea părăsește casa pentru a merge să se căsătorească cu baronul Honoré de La Butinière, fost pretendent la mâna lui Colette. Dar înainte de a pleca, ea încurcă valizele și, în loc să o ia pe a ei, ia din greșeală valiza cu bijuterii. Barnier încearcă să-și convingă masorul să se căsătorească cu fiica
Oscar (film din 1967) () [Corola-website/Science/325830_a_327159]
-
În acest timp, Oscar se întoarce la casa familiei Barnier spre bucuria Colettei, dar masorul, care era acum gelos, îl bate. După o serie de erori comice, Barnier găsește iarăși valiza cu haine a Bernadettei. După o discuție telefonică cu baronul, noul soț al Bernadettei, Barnier își recuperează valiza cu bijuterii de la Martin care descoperise că adresa lui Jacqueline pe care i-o dăduse patronul era a unei case de toleranță. Barnier, bucuros că-și recuperase valiza cu bijuterii și care
Oscar (film din 1967) () [Corola-website/Science/325830_a_327159]
-
de el. Mameha starts a bidding war for Sayuri's mizuage which will make her a full geisha. Sayuri gets named the lead dancer for the Spring Dances, where she dances wonderfully and catches the attention of bidders, including the Baron (Mameha's danna), who invites Sayuri to his house for a party, gives her a kimono then, aș he finds her șo beautiful and believes he deserves a look, forcefully strips her. After the party Mameha hears what happened and
Memoriile unei gheișe (film) () [Corola-website/Science/325860_a_327189]
-
who invites Sayuri to his house for a party, gives her a kimono then, aș he finds her șo beautiful and believes he deserves a look, forcefully strips her. After the party Mameha hears what happened and believes that the Baron took Sayuri's virginity, and claims that Sayuri's bids may not come through if she is found to be "worthless." Sayuri cries and tells Mameha that nothing happened and she is not worthless. That night the bid is finally
Memoriile unei gheișe (film) () [Corola-website/Science/325860_a_327189]
-
în history. Mother then chooses to "adopt" Sayuri aș the heiress of the okiya, a title that Pumpkin and Hatsumomo hâd been longing for. Mameha tells Sayuri later that the bid was down to two people, Dr. Crab and the Baron, but Mameha let it go to Dr. Crab because of her feelings for the Baron, despite his bid being even higher. When returning home, Sayuri finds Hatsumomo în her room, who found the Chairman's handkerchief and attempts to burn
Memoriile unei gheișe (film) () [Corola-website/Science/325860_a_327189]
-
title that Pumpkin and Hatsumomo hâd been longing for. Mameha tells Sayuri later that the bid was down to two people, Dr. Crab and the Baron, but Mameha let it go to Dr. Crab because of her feelings for the Baron, despite his bid being even higher. When returning home, Sayuri finds Hatsumomo în her room, who found the Chairman's handkerchief and attempts to burn it, but unsuccessfully. Sayuri and Hatsumomo fight and accidentally start a fire, and finally to
Memoriile unei gheișe (film) () [Corola-website/Science/325860_a_327189]
-
br> Kaori Momoi - Mama<br> Tsai Chin - Mătușa<br> Fumi Akutagawa - Patroana casei de ceai Yukimoto<br> Kenneth Tsang - Generalul<br> Youki Kudoh - Dovlecel<br> Suzuka Ohgo - Chiyo<br> Zoe Weizenbaum - Tânără Dovlecel<br> Kotoko Kawamura - Bunica<br> Cary-Hiroyuki Tagawa - Baronul<br> Randall Duk Kim - Dr. Crab<br> Samantha Futerman - Satsu<br> David Okihiro - Profesorul de shamisen<br> Miyako Tachibana - Profesoară de dans<br> Eugenia Yuan - Korin<br> Karl Yune - Koichi<br> Yôko Narahashi - servitoarea Mamehăi<br> Thomas Ikeda - Domnul Bekku
Memoriile unei gheișe (film) () [Corola-website/Science/325860_a_327189]
-
fost de asemenea ridicat la grad noiliar ca Lord Rothermere, și a fondat o dinastie încă puternică în anii 1990. În anii 1920, obiceiul de a acorda marilor proprietari de ziare titluri noiliare a făcut ca lumea să-i numească "baroni ai presei". Principalul rival al lui Rothermere ]n aceast[ perioadă a fost Max Aitken, un milionar canadian devenit cunoscut sub numele de Lord Beaverbrook. Imperiul ziarelor acestuia a ajuns la dimensiuni impresionante începând cu anii 1920, când a preluat Daily
Magnații mass-mediei () [Corola-website/Science/325041_a_326370]
-
Imperiul ziarelor acestuia a ajuns la dimensiuni impresionante începând cu anii 1920, când a preluat Daily Express și l-a transformat într-o instituție națională, împreună cu Sunday Express și London Evening Standard. Începând cu anii 1960, o nouă generație de baroni ai presei a ajuns la putere în Marea Britanie, printre aceștia aflându-se Rupert Murdoch și Robert Maxwell. Murdoch a fost jurnalist înainte de a moșteni două ziare, Sunday Mail și News, în Australia. Modernizând rapid formula sex-crimă-scandal, în curând a preluat
Magnații mass-mediei () [Corola-website/Science/325041_a_326370]
-
IV-lea. Fiul lor a fost marele general Louis Joseph de Bourbon, duce de Vendôme. "Lăură Vittoria Mancini" cunoscută și drept "Laure Victoire" sau simplu "Victoire", în Franța, a fost numită după bunica paterna, Vittoria Capoccii. După decesul tatălui ei, baronul Lorenzo Mancini, surorile au fost aduse în Franța de mama lor, Geronima Mazzarini. Fratele Geronimei era Cardinalul Mazarin, primul ministru al tânărului rege Ludovic al XIV-lea. Geronima a sperat că fratele ei va aranja căsătorii avantajoase pentru fiicele ei
Laura Mancini () [Corola-website/Science/325074_a_326403]
-
Charles Dickens avea unul iubit de cei șapte copii ai săi numit Tim. Au fost prezenți la primele concursurile de câini din Europa unde rasa a început să fie bine stabilită. Între timp în Cuba vremurile s-au schimbat. Aristocrația baronilor de zahar a fost pe cale de dispariție, iar o nouă clasă, burghezia, a fost în curs de dezvoltare. Micul câine de Havana, adaptabil ca întotdeauna a devenit un câine extraordinar familiei, jucăuș, câine de pază, câine de turmă pentru păsările
Bichon Havanez () [Corola-website/Science/325071_a_326400]