4,866 matches
-
pierde caracterul incident în absența enunțului primar, devenind un enunț nespecific: $„Despre asta știam multe!$$ (totul se aude când e vorba de-un scriitor): $cine era, din ce tată era născut, cum era adunat de prin cârciumi și dus acasă beat mort...”$$ (M. Preda, Viața..., 246), $„Cine a câștigat?... Cine a știut să joace,$$ firește, $unchiul și cu unul dintre orzari.”$$ (I.L.Caragiale, IV, 244), $- Ce vorbești tu,$$ măi Chirică?” (I. Creangă, 176) Pauza este principalul mijloc prozodic prin care se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
până la pahar: Când se ivește „Grasa de Cotnar” Pălește „Galbena de Odobești. * Când nu primea boieri, nici norodul, Șoptitu-ne-a Mitriță cămătarul, Măria sa, Dabija Voievodul Ședea cu Majestatea sa Cotnarul Poeților moldoveni Voi, robi Cotnarului și slovei Goliți hanapul nepristan Și beți, cât nu vă cuprinde somnul, Slăvind podgoria Moldovei Cotnarizată întru Domnul Sub semnul marelui Ștefan Află bând paharul Mic, dar venerabil, Că nu-i vin Cotnarul, E soare potabil. Cu pârdalnica ei fire, „Grasa”-i ca un cal arab: Duce
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Deși provin din freamătul imaginarului colectiv, din legendele și din bestiariile medievale sau din „commando”-urile moderne, ele nu sunt totuși ființe care urmează logica basmului, ci o alta, cu totul nouă. Corpul, în mai toate jocurile de strategie, de „beat'em up” sau de „adventure” este, în primul rând, cuantificat. Eroii cu care ne identificăm sunt, de fapt, un summum discontinuu de parametri. Nu e important cum arată ei - pozele ne arată cavaleri și cavalerițe de toate rasele - ci scalele
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
aventură mică pe o platformă uriașe care va fi publicat în culegerea Halucinații(1938) cu titlul Mica japoneză prezintă un tip feminin care se încadrează în tiparul său etnic. O mică japoneză stă într-un compartiment plin cu studenți nemți beți care fac curte unei „fraulein” grasă și unsuroasă. Eroul ce participă la o conversație internațională a studenților se simte solidar cu tânăra. Aceasta, cu o profundă umilință, încearcă să ocupe cât mai puțin spațiu: „părul negru, tras cuminte pe după urechi
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
său”: nu se duce acasă și David se înfurie: a doua zi, trimite pentru a-l chema: „I-a dat să mănânce și să bea cu el și l-a îmbătat”. Deja David e de nerecunoscut. Dar seara, chiar dacă era beat, Urie merge să doarmă cu slujitorii domnului său și nu se duce acasă la soția sa. David înțelege că se află într-o capcană cu adevărat din care nu este nici o cale de ieșire; fără să vrea ajunge să facă
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Aur. De asemenea, rock-ul anilor '60-'70, mișcarea gay, grupurile hippy, narcomania, ideile absurde, critica socială, stilul de viață nonconformist erau ingredientele (sandviciurile) unei realități tumultuoase, pe care Stanley a cunoscut-o foarte bine. Această realitate "a alimentat" generația beat. De altfel, Reality Sandwiches este și titlul unei cărți a lui Allen Ginsberg, reprezentant de marcă al generației amintite, alături de Ferlinghetti, Kerouac etc. Pe Ginsberg și Ferlinghetti, S.H. Barkan i-a cunoscut și publicat. A ajutat mulți scriitori să publice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
fel, întrebându-vă: care au fost evenimentele fundamentale ale anilor de formație? Ce întâmplări au contribuit ca Stanley H. Barkan să fie Stanley H. Barkan? Tot aici, vă rog să vorbiți și despre The New York School of Poetry, despre generația Beat (Allen Ginsberg, Jack Kerouac, Ferlinghetti etc). S.H.B: L-am cunoscut pe Allen Ginsberg, l-am publicat și l-am prezentat (dar și pe Isaac Asimov) la Dag Hammerskhold Auditorium din UN, New York, ca parte din Cross-Cultural Communications International Reading
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Palade din Bacău, pot fi asociate unui gest criminal, având drept consecință plecarea prematură la cele veșnice a unui mare poet, a unui om generos, de o mare delicatețe sufletească, având proiecte culturale foarte importante. "Un pletos cu barbă și beat care îl înjura pe Ceaușescu. Era un exasperat. Prietenii lui, Țepeneag și Goma, înjurau la Europa Liberă. El înjura în Piața Romană. Atunci când l-am văzut eu, n-a durat mult și l-a umflat Miliția." Vasile Proca: Cum am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
pe Ceaușescu. Da, trăim rău. Și câte altele. Bineînțeles, lumea trecea pe-acolo. Se făcea că nu aude, că nu vede. Cum era lumea în epoca aceea: nu știu, n-am văzut, n-am auzit. Un pletos cu barbă și beat care îl înjura pe Ceaușescu. Era un exasperat. Prietenii lui, Țepeneag și Goma, înjurau la Europa Liberă. El înjura în Piața Romană. Atunci când l-am văzut eu, n-a durat mult și l-a umflat Miliția. Erau doi milițieni. Acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ai nimicului colți de fiară: acum, chiar acum, vorbește omul ruginit: în ploaie cântece de sete, zum face viața, zum ...latră câinii din pavaj fanfarele trecând pe biciclete și-un interior rezemat de alt interior, luna bătrână și oarbă doarme beată pe cerul de vizavi, fericirea e o armă caldă, îți tremură în mână ...preamilostivul târziu de scris, preacuratul frig de citit: schijele soarelui în oameni au asfințit AER CU SPINI Doi călăreți pe un cal arată bătrânul ceas Dali, ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
apă mai punem vin și apă în proporțiile de mai sus. Le dăm la cuptor 2-3 ore până fierb foarte bine. Le servim de obicei cu mămăliguță. În aceste sarmale nu punem cimbru și nici nu le servim cu smântână. Beți, în schimb, un pahar de Tămâioasă de Cotnari. Rețeta nr. 2 Varză á la Cluj Ingrediente: ½ kg carne de porc dată prin mașina de tocat, 1 ceapă mare, 1 varză de 1 ½ kg (crudă sau murată), 100 g orez, 150
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
cinci persoane: Filip Orban Daniela Kamilla, Hejja Dezideriu, Paisz Octavian, Reiner Anton și Konrad Ioan. Se judecă în 1998 dosarul nr. 4 la Sfântu Gheorghe. După ce a ieșit din arestul preventiv, Filip Orban Daniela fuge la Budapesta. Inculpații ceilalți vin beți la proces. «Trebuie spânzurați toți: și Iliescu, și Constantinescu, și Roman!», striga Reiner Anton în fața instanței. Judecătaorea Luppinger Aurelia, soția procurorului-șef, tace în fața conaționalului. Văduva nu are bani și este apărată gratuit de Adrian Vlad Cășunean, președinte PDSR Covansa
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Pe-atunci eram arătos. Acum, îs mai urât ca doi măgari". Se face băiat cuminte și se angajează la o fabrică din Tecuci, responsabil cu ordinea și disciplina. Nu mai dormea nimeni la locul de muncă. Nimeni nu mai venea beat la serviciu. În paralel, cultiva legume fiindcă bărcenii au ajuns celebri în toată țara și bogați prin munca lor. Pe timpul comunismului, ei funcționau după reguli capitaliste. Arendau pământ în sudul țării, după care vindeau legumele în regiunile din nord. Arendează
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
psihice în care sunt reflectate până și percepțiile și în care dimensiunea comunicativă se găsește pe planul al doilea: O revăd pe doica mea. Roșcată. Chiar îmi place poliția. Piele întinsă. Vânătoare. Sunet de vânătoare. Femei goale pângărite de cavaleri beți. Clopotnița. Ascensorul. Totul roșu. Urcă. Și eu am urcat niște cai. Artilerist 222. Cealaltă tendință plasează monologul interior pe un anumit mod de interlocuțiune, enunțătorul adresându-se sinelui și altora: Nu mai bate în pământ! Imbecilule, nu mai bate! Mâini
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
casă, am întrebat-o pe mama ce înseamnă, și de ce a zis așa. Mi-a povestit că, într-o după amiază, când a ajuns acasă de la servici, ne-a găsit pe amândoi în pat complet dezbrăcați. Tata era atât de beat încât nu a fost în stare să răspundă la întrebările mamei. Mai târziu am aflat că nu se întâmplase nimic atunci. Mam dat unui bărbat fiind convinsă că nu mai eram virgină. Ba eram. A fost prima și ultima dată
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
tată, oricât de tată ar fi el, deoarece el s-a dedat primul la fapte sălbatice". Dar, îngroziți, "niciunul dintre ei n-a scos o vorbă", cu excepția lui Cronos, care și-a asumat greaua sarcină. Când Ouranos s-a apropiat, "beat de dorința de a pătrunde Pământul" (Eschil, Nauck, fragm. 44). Cronos 1-a castrat cu cosorul. Din sângele care a curs deasupra Pământului au venit pe lume cele trei Erinii, zeițele răzbunării. Giganții și Nimfele frasinilor. Din părțile sexuale ale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sonoritățile incantatorii ale poemelor dedicate Eumenei. Există o oarecare violență în exprimare, limbajul este frust, sfidând regulile retoricei înalte: "Vreau să te iubesc numai pe tine/ Olivia, cu dragoste de câine.// Ce-mi pasă dacă-mi încui ușa/ Și dorm beat lângă prag!/ Știu că ești aproape de mine/ Și-ți sunt cât Dumnezeu de drag", Olivia). Jocul dintre sublim și derizoriu, specific generației sale, are evident menirea de a-i contraria pe cei care mai asociau încă limbajul poetic cu enunțurile
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
romantismului, dar nimic nu mai impresionează și personificarea nu face decât să sublinieze banalul situației, "Era frig, târziu, minutele defilau seci/ și ne privea de sus, cu capul gol, o lună plină". Frigul, târziul, grădina publică "tristă și goală", "toamna beată" sunt constante ale simbolismului, nimic însă nu implică o relaționare a umanului cu universalul, neimplicarea este subliniată cu emfază, "minutele defilau seci". Tehnica este a acumulării "inocente" de detalii care subminează seriozitatea textului. Proiectarea în trecut se produce și aici
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Textul în sine, prin introducerea elementelor universului comun, banal, se vrea tocmai un refuz al banalului literar, care mizează pe solemn. "Era preferabil" indică o posibilitate, o dorință de a se desprinde de luciditatea omniprezentă, "Era preferabil să fi fost beat, nebun,/ sau să fi avut măcar o sută de lei". Anularea conștiinței fusese modalitate de creație, dar ironia și nota lucidă schimbă textul, e dorință și negare a ei. Mitul iubirii pure, spirituale e adus în prezent, există însă o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din același pom", numai că de data aceasta ironia este una amară, care se combină cu revolta de pe finalul textului, "Mai sus, mai sus! - vom trece de Dumnezeu,/ - pământul este o virgulă, cerul un ban -/ de sete, de veacuri suntem beți,/ pentru disprețul tuturor crucilor înșirate,/ pentru chibriturile cu creier, de jos,/ pentru acest prea frumos gând răsărit peste noapte,/ să nu mai scriem, băieți!..." Aventură în cer parodiază poezia aspirațiilor, a cuceririi spațiului cosmic. Regăsim jocul dintre certitudine și imaginație
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
măsură și la Geo Dumitrescu unde se împletește cu refuzul polemic de a mai scrie într-o astfel de lume: "Mai sus, mai sus! - vom trece de Dumnezeu,/ - pământul este o virgulă, cerul un ban -/ de sete, de veacuri suntem beți," (Odă). Atât universul real, cât și cel ideal nu mai pot fi interpretate decât prin prisma literarului: "îi veți vedea pe Dante și Adam/ mâncând alegorii din același pom", granițele dintre lume și text fiind șterse. Recitirea lumii ca pe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
face noțiunea de ideal a fost total redefinită: "avea ochi obosiți", "mă întreba profesional: "mă iubești?"", "ea voia bani", nici el nu e foarte încântat de prezența aceasta. Peisajul este și el dezolant: "grădina publică era tristă și goală;/ toamna beată își pierduse toate vanitățile./ Liceanul cu coșuri și elanuri pesimiste/ se uita la cer și concepea cine știe ce poezie banală"). Dialogul se realizează indirect cu poezia gravă de meditație, nu numai cu cea a peisajelor idilice, cărora li se opune spațiul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
bacoviene. (Poetul băcăuan iubea «violetul» și abia astăzi îl înțeleg.) Fratele lui Bacovia, avocat pensionar pe-aici, prieten de-al meu, îmi spunea odată că nu pricepe de ce se face atîta caz de George! El nu l-a văzut decît beat și niciodată treaz! Am refuzat și eu să-l mai văd pe avocat după ce-am priceput, cam tîrzior, Plumbul și doliul mandarinal al violetului”.4 ) Splendidă atitudine! Paradoxal, din toate cele arătate mai sus rezultă un lucru pe care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sa. Așa, apropierea mea de opera lui s-a făcut fără nici o idiosincrazie, fără nici o prejudecată. Acum însă, dacă s-ar mai putea să-l întîlnesc, desigur, aș avea cu totul alte reacții. Cele normale. Deși nu-mi plac poeții beți, dacă m-ar invita, cred că aș bea un pahar de vin cu dînsul. „Amorul e mîndria tinereții”. (Iancu Văcărescu) Iată un lucru cu care Bacovia nu se laudă, aproape neștiut în cazul său. Am fost întrebat cine era Ileana
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
observator și observat. De pildă, cînd scrie „Cad, recad și nu mai tac din gură”, acestea sînt bineînțeles gesturile lui, dar și gesturi de actor care, simțindu-se privit, îngroașă pantomima. Poetul știa prea bine că, în dese cazuri, cei beți „se dau în spectacol”: „Femei răcneau beția falsă...”etc. -,,Simbolist-decadent’’, Bacovia scrie ca Verlaine, care a fost contra decadenților. însă cu precizarea că Verlaine e prezent mereu în mintea sa cu versul „Je suis l’Empire à la fin de la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]