7,476 matches
-
Șoseaua străbate un câmp plin de maci și de mușețel, În iarbă bâzâie cosași. Iar eu mă gândesc doar la legenda orgasmului femeii călare pe-un șiț de velociped. Coana Mița biciclista, cum ar veni. Cristineta s-a-ncurcat cu bicicleta. Cri, Cri, Cri, Îți tremură bucili. Mă trec toate apele. Nu de excitat, aș vrea eu. Ieșise soarele, eu nu-s prea obișnuit cu bicicletele, obosesc repede, nădușesc. Mă Înviorează un alt gând, cel mai tare de până acum: Cristina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
un șiț de velociped. Coana Mița biciclista, cum ar veni. Cristineta s-a-ncurcat cu bicicleta. Cri, Cri, Cri, Îți tremură bucili. Mă trec toate apele. Nu de excitat, aș vrea eu. Ieșise soarele, eu nu-s prea obișnuit cu bicicletele, obosesc repede, nădușesc. Mă Înviorează un alt gând, cel mai tare de până acum: Cristina e femeie măritată, are acum probleme cu Cătă, poate merge un futai simplu și la obiect. De consolare. De răzbunare, de care-o fi. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe Clara să se ocupe de asta, așa că suportam supe de pui duminicale, șnițele și cartofi prăjiți, fiindcă, nu-i așa?, Clara nu putea să iasă din regula cartierului. Ieșeam din casă doar o dată la câteva zile, mă plimbam cu bicicleta fiindcă, poate am uitat să vă spun, chiar plin de bani fiind, nu-mi luasem mașină. Nu aveam nici carnet și-mi afirmam opțiunea foarte principial, spunând că deținerea unei mașini și a unui carnet de șofer presupune intrarea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mă motorizez, mi-am cumpărat un scuter, pentru ăsta n-aveai nevoie de nici un fel de acte. Scuterul Îl accidentasem Însă Într-o hârtoapă de la Șiria, așa că rămăsese la conac, de altfel nu-mi strica să mai umblu și cu bicicleta. Făceam plimbări lungi, din seria „Să ne cunoaștem orașul“, de cele mai multe ori ajungeam În pădure, acolo Îmi plăcea să abuzez de suspensiile bicicletei mele de milionar, pe cărări lăturalnice, de unde vă povestesc acum istoria Celebrului animal. Întins În continuare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
hârtoapă de la Șiria, așa că rămăsese la conac, de altfel nu-mi strica să mai umblu și cu bicicleta. Făceam plimbări lungi, din seria „Să ne cunoaștem orașul“, de cele mai multe ori ajungeam În pădure, acolo Îmi plăcea să abuzez de suspensiile bicicletei mele de milionar, pe cărări lăturalnice, de unde vă povestesc acum istoria Celebrului animal. Întins În continuare pe banca de lemn, cu gândurile din ce În ce mai limpezi, așteptând telefonul lui Leac. * Dar, până la telefonul lui Leac, despre un alt telefon, cel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mai bărbieresc. 2. m-am Îmbrăcat În negru. Apoi am luat caseta, trebuia s-o duc În altă parte, s-o ascund, aici ar fi putut năvăli peste mine, ar fi găsit-o. Așa că am plecat de acasă călare pe bicicletă, străbătând orașul pe ocolite, de teamă că aș fi putut fi urmărit, că ar fi putut să vină cineva să-mi dea În cap și să-mi ia caseta. Stau deocamdată ascuns În pădure. Aici În pădure mă simt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fel cum în orice misiune pe front nu-și asuma riscuri inutile și acum era ferm hotărât să folosească arma la prima provocare. Indiferent din partea cui venea. VII Strada amorului tarifat este la fel de zgomotoasă și aglomerată ca oricând. Mașini, trăsuri, biciclete. Printre ele, puhoi de oameni, mai ales bărbați, mișcându-se dintr-o parte în alta, haotic. La terasa restaurantului de pe colț, lumea petrece în compania unui pahar cu vin. O femeie în costum popular cântă de veselie în fața unui taraf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Când navigai pe străzile întortocheate, trecătorii le priveau cu același soi de groază cu care priveau, pe vremuri, caleștile nobililor transilvani. Mașinile anilor 50, precum caleștile secolului al XVI-lea, nu opreau pentru nimeni. Plebeii luau autobuzul sau călăreau niște biciclete cinstite, care făcuseră războiul. Așteptând autobuzul în ploaie, priveam râul deprimant de biciclete scurgându-se spre serviciu și mă vedeam pe mine însumi pe spinarea unei lebede. Pasărea mea cea albă ar pluti deasupra râului cenușiu de biciclete, apoi s-
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
cu care priveau, pe vremuri, caleștile nobililor transilvani. Mașinile anilor 50, precum caleștile secolului al XVI-lea, nu opreau pentru nimeni. Plebeii luau autobuzul sau călăreau niște biciclete cinstite, care făcuseră războiul. Așteptând autobuzul în ploaie, priveam râul deprimant de biciclete scurgându-se spre serviciu și mă vedeam pe mine însumi pe spinarea unei lebede. Pasărea mea cea albă ar pluti deasupra râului cenușiu de biciclete, apoi s-ar înălța deasupra turlelor catedralei Teusch, ar atinge ușure acoperișurile cenușii ale Sibiului
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
călăreau niște biciclete cinstite, care făcuseră războiul. Așteptând autobuzul în ploaie, priveam râul deprimant de biciclete scurgându-se spre serviciu și mă vedeam pe mine însumi pe spinarea unei lebede. Pasărea mea cea albă ar pluti deasupra râului cenușiu de biciclete, apoi s-ar înălța deasupra turlelor catedralei Teusch, ar atinge ușure acoperișurile cenușii ale Sibiului și ar ateriza în curtea școlii exact când sună clopoțelul. M-am dus cu lebăda la școală (deși majoritatea colegilor mei transilvăneni foloseau tradiționalii lilieci
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
a II-a ediție a „Autoinstinct“, salon auto, 4x4, sport și cabrio. Cei zece dealeri vor expune mărci cum sunt: „Nissan“, „Suzuki”, „Toyota“, „Seat“, „Alfa Romeo“, „Ssang Yong“, „Peugeot“, „Fiat“, „Kia“, „Volvo“, „Volkswagen“. Se vor mai expune: motociclete, accesorii auto, biciclete și sisteme audio-video pentru autoturisme. Programul de vizitare va fi între orele 10 și 20. Intrarea va costa 5 lei noi. Transportul va fi gratuit, cu plecarea din 30 în 30 de minute, de la Fântâna Punctelor Cardinale. ( D. B.) Depozitul Standard
Agenda2006-12-06-1-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284888_a_286217]
-
calculator de buzunar - 5-20 de lei, lanterna - 3-15 lei, ceas deșteptător - 4-20 de lei, aspirator - 120-250 de lei, radiocasetofon cu căști - 35-50 de lei, prăjitor de pâine - 18-40 de lei, fier de călcat - 25-60 de lei, veioza - 25-50 de lei, bicicletă - 90-500 de lei, geantă de voiaj - 35-100 de lei, geantă diplomat - 40-75 de lei, poșetă - 15-50 de lei, bocanci - 40-150 de lei, set căciulă și fular - 7-25 de lei, mănuși - 5-25 de lei, botoșei - 5-15 lei, triplu ștecher cu prelungitor
Agenda2005-49-05-util ptt dvs () [Corola-journal/Journalistic/284471_a_285800]
-
haine și parfum. Toate zburau prin aerul suflat în cretă, întorcându-se pe sistemul lor reticular cu precizia unui câmp laser. Imaginea se recompunea rapid și firesc. Zăceam prin paturi de cămine insalubre, gătind la reșou sau punând perdele; reparam bicicleta surorii mai mici; dădeam la sapă, la vie; mergeam la meci, pe Ghencea“ sau în Regie“; eram sărutat, mângâiat, călărit; cumpăram merdenele și vată de zahăr; mergeam la film; eram din nou sărutat; plecam în vacanță cu cortul la Vama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
al soartei, care, luând dintr-o parte și-adăugând în alta, se îngrijește de idioți să fie fericiți, în timp ce noi, restul, ne chinuim, Bidileanu străbătuse vârstele și epocile cu-același zâmbet larg și-aceeași șapcă albă pe cap, călare pe bicicleta „Turist“. Doar șaua și-o mai reglase, fiindcă îi crescuseră picioarele. Supraviețuitorul ăsta zglobiu nu putea trece neobservat. Trebuia să-l vezi cum pedalează continuu în jurul piațetei, indiferent de vreme, cu mașinile claxonând din toate părțile, ca să-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu) și ceva necunoscut, un angrenaj minuscul care-n creierul lui funcționa într-un fel, iar în al meu altfel, făcându-ne străini și diferiți, ca doi imbecili care se întâlnesc și nu se recunosc. Mă depășea în viteză cu bicicleta, râzând în altă parte. Îl priveam cum își vede de drum, aplecat pe cadrul cu litere albe cojite, de import: MYPYCM. Pe omul ăsta mă hotărâsem să-l spionez, să-i cotrobăi prin momentul zilnic de liniște, când se-așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
același timp, înregistram fiecare mișcare din corpul minții lui Bidileanu, o aduceam în fața privirii, goală și încremenită, și-o savuram. Mă simțeam bine, ca un pungaș intrat într-un ospiciu. Surpriza mă răscolea. Când nu pedala în gol, în ritmul bicicletei sale indestructibile, mintea lui Bidileanu scornea poezii. În fiecare seară, exact la ora 23.15, cu o imaginație care aproape că mă împingea la bănuieli. Le scria încet, calculat (dura aproape o jumătate de oră până termina), de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-i cu ei? S-au căsătorit cu surorile «Prăpăd»?“ Astea chiar nu existau, dar suna bine numele. „Nu.“ a zis Mihnea, „Ieri seară au dat o spargere la Muzeul Hărților, pe Londra 22. Dracu’ știe ce căutau: vin, cauciucuri, vreo bicicletă... Au intrat pe coșul casei, ca Moș Crăciun, l-au trimis pe-ăla mai mic legat cu sfoară; era singurul care-ncăpea pe horn. Le-a deschis un geam de la etaj și-au urcat și restul, pe burlan, cum le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu tot cu damigeană; pe-ăla micu’ l-au luat de sub masă (dormea lângă Brutus) și l-au dus pe brațe. Mi-au lăsat și-un cadou, tubanul ăsta. Nu era de mâncare, nu conținea alcool, nu puteai să-l pui la bicicletă, să-ți umfli roțile cu el. Nici măcar nu l-au deschis. Îl scuturau ușor, să fie siguri că n-are lichid înăuntru. Naiba știe de ce plecaseră cu el: din plictiseală? le plăcuse culoarea? sau doar se bușeau cu el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să fiu cu ochii în patru. Tot ce curgea seara pe ecranul meu îi apărea și-altcuiva. Cel puțin încă o persoană avea acces la informații. Dacă ar fi știut cum stau lucrurile, Bidileanu ar fi țopăit de bucurie pe bicicleta lui, pe-o singură roată; Paul, nu - s-ar fi prăbușit într-o depresie lucidă, cum doar el putea s-o joace: devastat, uluit, calm. M-am ridicat de pe scaun, căutând cu disperare geamul. Bucureștiul tremura acolo, nemișcat, dar viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
volum în același timp.“ Nu glumea. Numai cine n-a împărțit camera cu-o femeie mai mult de-o lună nu știe ce obsesii se pot aduna și cât de periculos e să le ignori. Ciocolata dietetică, bananele de la colț, bicicleta ergonomică: un adevărat arsenal de slăbit, pus democratic în slujba piticilor de pe creier și îndreptat zi și noapte împotriva imperialismului caloriei. Cu bananele, era chiar o dramă: când, imediat după ’89, aflase că sunt pe cale de dispariție, o rugase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
subțiri, lunguiețe, umplute c-un fel de cremă soioasă de ghete. Mai schimbau o vorbă, mai învârteau bidineaua aia micuță prin eprubetă. După o oră, puteai să joci în Winnetou. Și dacă, prin absurd, ți se strica o piesă la bicicletă, puteai deja să-ți duci tărăboanța direct în pivniță (eu și-acuma o mai am acolo, dacă n-au furat-o între timp frații „Brothers“). Un lanț, cablul de la frână, niște pinioane; nimic. Poate le mai descopereai prin Obor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau la târg, în Vitan-Bârzești, făcute bucăți de la Pegasul lui tataia, dar cine să ți le pună? Ultimul atelier de reparații rămăsese chiar lângă uzina Vulcan; băteai jumate din București ca să ajungi la el, prin troleibuze și pe jos, cu bicicleta-n cârcă. Ăsta nici măcar nu mai apucase „Revoluția“, se închisese șandramaua prin ’87, se demola cartierul și oamenii nu știau cum să fugă mai repede din calea buldozerelor. Acum nimeni nu mai stă să-și piardă timpul cu reparații; te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și oamenii nu știau cum să fugă mai repede din calea buldozerelor. Acum nimeni nu mai stă să-și piardă timpul cu reparații; te vede lumea că umbli cu cheia și șurubelnița la roată, zice că ai rămas comunist. Înlocuiești bicicleta cu totul: s-a dus naibii o pedală, arunci șandramaua la gunoi. Adevărul doare și te irită când ți-l pune altcineva sub ochi. Adevărul nostru este că ’89 ne prinsese complet descoperiți, handicapați, nepregătiți să facem față altei vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lângă hangar, cu acoperișurile din tablă ondulată. Cineva îl numise „Europa“: se adunaseră câteva mii de chinezi acolo, cu marfă ieftină, trecută pe-ascuns prin vamă. Găseai orice, de la chiloți de bumbac la arme de vânătoare și de la cauciucuri de bicicletă la acvarii luminoase. Locul forfotea de lume, nu puteai să arunci un ac. Era indicat să-ți ferești buzunarele și, mai ales, să nu te-oprești din mers. Și respirația trebuia să ți-o controlezi. Îți făceai repede cumpărăturile, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
eu știu de câte ori l-am păcălit. E cobaiul ideal. Îl cunosc ca pe buzunarele mele, și-l stimez cam la fel. Iar Bidileanu probabil că la ora asta se plimbă cu Sputnik -ul prin cartier. Ăsta iese și iarna cu bicicleta, pedalează frenetic prin nămeți, înainte să se răstoarne sau să cadă-n cap. Un fost coleg de facultate, un vecin maniac și nebun - nu-i de-ajuns să te convingi că există amândoi?“ „Deloc. Ce există pentru tine nu-nseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]