5,219 matches
-
inspirați să ascundă casetofoane aici, Însă nu-i nici un casetofon, Într-o sală rece descoperim, Într-un colț, un muzician Îmbrăcat În costum de epocă ciupind corzile unei harpe, fără să acorde cea mai mică importanță vizitatorilor, e o senzație bizară, cîntă fragmente din Rameau, Croft și din Încă cineva, mă opresc și-l ascult așezat pe o treaptă de piatră. Ajungem În Încăperea contesei, strîmtă și foarte Înaltă, ca un coș, cu un șemineu uriaș și două ferăstruici prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de la copilul care am fost, începea să renască, redevenea a mea, reîncepea să existe AIEVEA, clipă de clipă : soarele, frunzele, foșnetele, fluturii, înflorirea, adierea, zăpada strălucitoare, aerul colorat, luna. Copilul aducea în viața mea emoția aia neobișnuită legată de o bizară și sublimă eternitate - Marea Eternitate Mică! - din cărțile simple, simple, simple, din filmulețele nostime de la televizor, din teatrul de păpuși, făcut cu bani puțini, sfâșietor cumva, pe care-l vedeam duminica la Țăndărică (ea cu gura căscată, eu cu lacrimi
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
victime ale societății și cerem În mod x-pres LAPD-ului: În numele dreptății, răscumpărați-vă greșelile din trecut! Redeschideți cazul Nite Owl! EXTRAS: San Francisco Chronicle, 27 februarie ASASINATELE DE LA GAITSVILLE LASĂ POLIȚIA ÎN CEAȚĂ! Gaitsville, California, 27 februarie 1958. O bizară crimă dublă i-a Înspăimîntat pe locuitorii din Gaitsville, un orășel aflat la o sută de kilometri nord de San Francisco, iar pe șeriful comitatului Marin i-a lăsat fără grai. Cu două zile În urmă au fost descoperite cadavrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
am gândit că mai am și eu ocazia să ies la aer. Am împăturit hârtia, am pus-o de-o parte și am chibzuit o clipă. Simțeam clocotind în mine o nouă energie, și tentația de a râde, deși părea bizară, era foarte puternică. — Știi ce e ciudat? am spus. Să-ți spun ce este cu adevărat ciudat? — Te rog. — Aceasta este cea mai lungă conversație pe care am purtat-o - adică am vorbit cel mai mult cu cineva - de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
La!, o adaptare după farsele lui Georges Feydeau. Episodul respectiv îi avea ca protagoniști pe Donald Sinden și Barbara Windsor. Hilary adormi pe la jumătate și se trezi la timp ca să prindă sfârșitul unei emisiuni de astronomie prezentată de un bărbat bizar, îmbrăcat cu un costum care nu-i stătea bine. Deci ai de toate, spuse Alan mândru. Știri, divertisment, comedii, documentare și spectacol clasic în egală măsură. Nici o țară din lume nu-ți poate oferi așa ceva. Cu glasul lui blând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
însemnare adresată majordomului, prin care cerea să i se aducă în cameră o cină ușoară“. Cred că această bucățică de hârtie - pe care eu m-am străduit în van s-o subtilizez, dar care se pare că acum, prin cine știe ce bizar capriciu al sorții, a căzut în mâinile tale - va fi de o importanță vitală pentru declararea sănătății mintale și nevinovăției domnișoarei Winshaw: că ea trebuie să conțină, pe scurt, o semnificație cifrată sau un indiciu, care poate că mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mașina se opri în curtea pietruită din fața ei. Când coborâră, Phoebe se uită în jur, redusă la tăcere de uimire, dar și de o teamă ciudată, neobișnuită. Își dădea seama că Roddy reușise s-o atragă într-o situație de bizară izolare și vulnerabilitate și începu să tremure. Apoi, în timp ce el scotea bagajele din portbagaj, își ridică privirea spre etajul al doilea și ceva ce se mișca în spatele uneia dintre ferestrele cu despărțituri îi atrase atenția. O văzu doar o fracțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
menționate ca aparținând acelui mic cerc care părea a se afla - de bine, de rău - în inima a ceea era considerată viață culturală a Londrei, un cerc care se auto-selecta și se susținea reciproc. Ceea ce nu prea înțelegea ea era bizara și insistenta notă de venerație care dădea greutate și celor mai mizerabile și vulgare anecdote: senzația că Roddy și Hilary acordau de fapt o importanță reală tuturor spuselor și faptelor acestor oameni, că îi considerau, sincer, un fel de monștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Wood. Hoțul reușise să forțeze intrarea în seif și să fure mai multe documente personale. Printre ele, câteva scrisori de la Tabitha Winshaw și, din nu se știe ce motiv, declarațiile contabile ale firmei pentru anul fiscal 1981/82. Și mai bizar, fuseseră luate câteva fotografii dintr-unul din albumele de familie ale domnului McGanny. Femeia m-a întrebat dacă n-aș putea lămuri oarecum lucrurile. Firește că nu puteam, și singurul efect al conversației noastre a fost să adâncesc misterul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am aflat niciodată cum s-a terminat. N-am putut decât să mă întreb după aceea, ani în șir. — Deși consider fermecătoare aceste amintiri din copilărie, îl întrerupse Hilary, nu mă pot împiedica să cred că ai ales un moment bizar pentru a ni le împărtăși. — Am văzut de atunci filmul, spuse Michael aparent neauzind-o. Îl am pe video. Știu cum evoluează povestea: de aceea știu că Mortimer trăiește. Dar nu asta e problema. Nu era niciodată destul să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a părut extrem de interesant. Deci, într-un fel, tu ești responsabil de toate astea. Ar trebui să fii foarte mândru de tine. Își reluă tricotatul, în timp ce Michael medita la rolul pe care vedea acum că îl jucase în această poveste bizară. Nu se simțea deloc mândru. — Unde a acum? întrebă el. — Morty? Mă tem că e foarte greu de spus. Se ascunde pe undeva, cu siguranță, dar casa asta e plină de pasaje secrete. E o adevărată vizuină de iepuri. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
rămas suspendată În aer. — Ai cel mai nemipomenit loc de muncă, a declarat Lily, care spunea mereu că ar fi trebuit să lucreze și ea un an Înainte de a se reapuca de studii. — Sună, Într-adevăr, nemaipomenit, nu-i așa? Bizar, fără doar și poate, dar În același timp nemaipomenit. În fine, am zis eu și mi-am Înfipt lingurița În prăjitura cu ciocolată Îmbibată În sirop. Dar asta nu Înseamnă că nu aș prefera să fiu din nou studentă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
eu cu un zâmbet. Am auzit tăcerea de la capătul celălalt al firului, ea se Întreba ce să-mi răspundă. Își dădea oare seama că, În fond, Îi atrăgeam atenția asupra faptului că refuză să spună „mulțumesc“? I se părea oare bizar că eu Îi mulțumesc pentru că-mi tot comandă ba una, ba alta? În ultima vreme Începusem În să-i mulțumesc după fiecare din comentariile ei sarcastice sau comenzile date răutăcios la telefon, iar tactica asta Îmi producea o ciudată senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe Miranda strigând Încet, cu malițiozitate. Pe umerașele care sunt puse alături tocmai În acest scop. — Ăă, da, bună. Tâmpito! Tacă-ți fleanca! Ea nu vrea un răspuns, fă numai ce spune! Dar nu mă puteam stăpâni. Mi se părea bizar peste măsură că nimeni nu mă salutase și nu se Întrebase cine sunt și că nimeni nu luase notă de prezența cuiva care intrase cu cheie proprie În apartamentul lor și se foia de colo-colo. Dar Emily? Glumea? Era oarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oră liberă două luni de acum Înainte? Și suntem În mijlocul iernii. Probabil din cauza celor care pleacă În concediu iarna. Nu? Zău dacă pricep cum se face că toate femeile din New York au nevoie să se epileze inghinal exact acum. E bizar, dar ce să-i faci? Asta e. Inima Îmi bătea cu putere În tactul fiecărui cuvânt rostit de ea și aveam impresia că, indiferent ce făceam sau ce răspundeam, eram silită să o ascult la nesfârșit vorbind despre epilarea inghinală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ajuns aici Împreună cu Max la fix, el a plecat deja, dar ea trebuie să fi venit cu ore Întregi Înaintea noastră. Iar dacă nu, Înseamnă că bea foarte repede. Lily băuse Întotdeauna În stil mare, dar asta nu era deloc bizar, dat fiind că Lily făcea totul În stil mare. Ea fusese prima care fumase marijuana În școala generală, prima care Își pierduse virginitatea În liceu și prima care sărise cu parașuta În facultate. Iubea orice și pe oricine, chiar dacă iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ești aici. Asta merge, poate, cu mine, dar nu cu domnul Tomlinson. E soțul Mirandei și nu se poate să te porți cu el În felul ăsta. — Dar Em, nu crezi că e un pic cam... nu știu cum să zic... cam bizar? Nu se oprește niciodată din vorbit. Cum poate el să fie atât de drăguț, când ea e așa o... nu chiar așa de drăguță? Am aruncat o privire În biroul ei, ca să mă asigur că aranjasem toate ziarele corect. — Bizar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bizar? Nu se oprește niciodată din vorbit. Cum poate el să fie atât de drăguț, când ea e așa o... nu chiar așa de drăguță? Am aruncat o privire În biroul ei, ca să mă asigur că aranjasem toate ziarele corect. — Bizar? Deloc, Andrea. E unul dintre cei mai importanți juriști pe probleme fiscale din tot Manhattan-ul. Nici nu merita să discut cu ea. — În fine, nici nu știu ce spun. Tu ce-ai mai făcut? Cum a fost aseară? — O, bine. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mult de nouă minute ca să dezasambleze prea-iubitul meu pat și să-i arunce componentele În camionetă. Mama și cu mine ne-am dus cu ei până la noua clădire, unde tata și Alex tocmai făceau cunoștință cu portarul - care, În chip bizar, semăna leit cu John Galliano - iar toate cutiile mele erau puse claie peste grămadă lângă peretele din hol. — Andy, mă bucur că ai ajuns. Domnul Fisher, aici de față, nu vrea să deschidă apartamentul decât În prezența unuia dintre chiriași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
trebuit să‑mi dau seama. Ea mă sună Întotdeauna ca să‑i fac legătura cu oameni care locuiesc În camera de hotel de alături, sau Într‑un hotel la două străzi mai Încolo. Îmi amintesc cum pe vremuri mi se părea bizar că sună de la Paris la New York ca să‑i fac legătura cu cineva din Paris. Acum mi se pare normal, evident, dar nu‑mi vine să cred că nu m‑am gândit la așa ceva. Mă pregăteam să pornesc spre sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar nu mă puteam opri. El știa foarte bine că uitasem și o știam și eu. Nu pentru că nu Îmi păsa de el sau pentru că nu eram Îngrijorată, ci pentru că tot ce nu era legat de Miranda Înceta, În chip bizar, să aibă vreo relevanță din clipa În care intram În birou. Într‑un anume fel, nu Înțelegeam și nu puteam să‑mi explic - și cu atât mai puțin puteam cere cuiva din afară să Înțeleagă - cum se făcea că Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ea să Își deschidă sufletul În fața cuiva. Nu Îmi ascunsese niciodată ceva până acum, fie și numai pentru că nu mă avea decât pe mine, dar nu‑mi mai spunea aproape nimic În ultima vreme. Mi s‑a părut dintr‑odată bizar că nu catadicsisem să discutăm incidentul acela decât patru luni după consumarea lui. Nu, nu tocmai, a zis ea cu amărăciune. A venit tocmai din Morningside Heights numai ca să constate că nu sunt acolo. Se pare că m‑a sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asistat vreodată a rămas cam Încețoșată În amintirea mea. Era Întuneric, asta Îmi amintesc, iar muzica părea mult prea tare pentru asemenea eleganță distinsă, dar singurul lucru care a rămas foarte clar În acea fereastră de două ore spre lumea bizarului e propriul meu disconfort intens. Cizmele Chanel pe care Jocelyn le Împachetase cu atâta dragoste ca să se potrivească vestimentației - un pulover Malo elastic, și deci mulat pe piele, din cașmir, care venea peste o fustiță de șifon - Îmi făcea picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să ajungă, În sfârșit, În fundul Încăperii și să se plaseze drept În fața mea, o femeie Îmbrăcată Într‑o rochie argintie până la pământ plutea pe podium, În mijlocul mulțimii de oameni care o priveau admirativ, iar muzica s‑a schimbat dintr‑o bizară incantație gregoriană Într‑un soi de heavy metal gălăgios. Durerea mea de cap a Început să pulseze din nou, În ritmul muzicii bubuitoare. Miranda nu a Încetat să șuiere când a ajuns lângă mine, dar a Închis, În sfârșit, celularul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să cumpere patru povestiri - o narațiune scurtă, cu puțin mai lungă decât un paragraf de carte, două povestiri de cinci sute de cuvinte fiecare și povestirea inițială, cea de două mii de cuvinte. Dar și mai grozavă a fost obsesia ei bizară de a mă ajuta să obțin contracte, dorința ei de a contacta oameni de la alte reviste care ar putea fi interesați de o persoană independentă care scrie. Tocmai asta mă adusese la cafeneaua Starbucks În după‑amiaza ceea Întunecată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]