6,712 matches
-
bon marché (fr.). HLM Habitations à loyer modéré (fr.), locuințe cu chirie mică (n.t.). 10 În calitate de prefect, Georges Eugène Haussmann (1809-1891) a transformat Parisul prin demararea de importante lucrări urbanistice: crearea de gări, parcuri și bulevarde (și extinderea Marilor Bulevarde); desființarea vechilor cartiere; realizarea de rețele de apă, gaz și canalizare. Tot el a mărit suprafața capitalei prin anexarea a cinci comune suburbane (Auteuil, Passy, Grenelle, Vaugirard și Montmartre) (n.t.). 11 Jacob Émile (1800-1875) și Isaac (1806-1880) Pereire, bancheri
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
coboare din autobuzul de suprafață. Ocoliră cu pași grăbiți o perdea de arbori, trecură de porțile masive și, în fața ochilor, avură Mașina. Fără nici o șovăire, fata își continuă drumul, dar Gosseyn se opri în loc. Mașina se înălța la capătul unui bulevard larg. Colinele fuseseră nivelate astfel încât aceasta să fie înconjurată de spațiu și peluze înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu reușesc să le precizez. Și acum, gata. La revedere, pe mâine. Poarta se redeschise automat cu un clinchet. Gosseyn ieși în coridor, ezită un moment, apoi își făcu drum prin mulțimea grăbită luând-o spre nord. Ajunse la un bulevard pavat. Către nord-est, la vreo 500 de metri de Mașină se înălțau alte clădiri. Erau dispuse geometric de-a lungul bulevardului, la capătul căruia se afla amplasat palatul Mașinii înconjurat de câmpuri de flori și masive de boscheți. Palatul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în coridor, ezită un moment, apoi își făcu drum prin mulțimea grăbită luând-o spre nord. Ajunse la un bulevard pavat. Către nord-est, la vreo 500 de metri de Mașină se înălțau alte clădiri. Erau dispuse geometric de-a lungul bulevardului, la capătul căruia se afla amplasat palatul Mașinii înconjurat de câmpuri de flori și masive de boscheți. Palatul nu era mare: contururile sale elegante se pierdeau în verdele plin și luxurianța vegetației decorului. Dar pe Gosseyn nu peisajul îl preocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
la palat în noaptea asasinării președintelui Hardie, fusese într-adevăr actul unui nebun, cu mult dincolo de posibilitățile unui Gilbert Gosseyn, om normal și cu frica legilor. Fără îndoială, va fi împiedicat să vadă Mașina. Dar nimeni nu-l opri. Largile bulevarde care duceau la Mașină erau aproape pustii, fapt absolut normal în cea de a douăzeci și noua zi a jocurilor. Peste 90% dintre candidați trebuie că fuseseră deja eliminați, și absența lor se făcea simțită. Într-o cabină din tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o problemă. ― Ai face mai bine să chemi niște zidari să refacă peretele. Cât despre rest, presupun că-ți cunoști mai bine decât mine situația, așa că nu mai insist. La revedere și succes. Ieși și, peste câteva momente, era pe bulevard. Odată ajuns în oraș, intră într-o farmacie și ceru un flacon de drog hipnotic. ― Aha, aveți de gând să vă pregătiți de pe acum pentru antrenamentele jocurilor viitoare? ― îl întrebă farmacistul. ― Chiar așa ― i-o tăie scurt Gosseyn. Intră apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Ce-i drebt, ei zic, cum zic toți, că sunt străini de bolitică! Strada avansa odată cu sania noastră, ciudat de repede. Am ajuns la intersecția pe care o vedeam parcă pentru prima oară, am străbătut-o cu dificultate, fiindcă pe bulevard treceau sănii și trăsuri care nu erau dispuse să aștepte, apoi am cotit la dreapta și am oprit imediat. Ne-a cuprins umbra unui zid. Mi-am amintit de tânărul leșinat și m-am întrebat dacă n-a murit între
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
comentariu: — Scrisul nu-i frumos, dar se citește cu ușurință, asta e important. Aprinsese lampa de birou, fiindcă umbrele înserării învăluiau deja încăperea. Afară ningea în continuare, dar focul cu lemne și lumina electrică (trasă de câțiva ani deja, din bulevard, până la numărul 11 din strada Brezoianu, adică exact până la ei) dădeau biroului un aer plăcut. Apoi parcurse cu atenție materialul. (Marginal) TRADIȚII: POSTUL CRĂCIUNULUI Ancheta noastră (de rând) DE CE POSTESC OAMENII? (bold) (Chapeau) Redacția Universul a adresat acestă întrebare unui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
l-au dat gata die Droschken, elegante, cu vizitii îmbrăcați în catifea, cu căciuli de catifea și niște murgi vânjoși. În tren a aflat de la un alt sas că nemții trag, în București, la Wilhelm, un local-hotel în apropiere de bulevardul Elisabeta. Otto terminase ștersul, agățase ștergarul pe suportul de lângă chiuvetă și se îmbrăcase pe jumătate, cu niște izmene lungi și-o cămașă de corp din flanelă. A ajuns după-amiază în Capitala României, pe înserat, la Wilhelm, a trecut pe-o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Wilhelm, a trecut pe-o stradă lungă, dar cam îngustă, Galea Victoriei, apoi a trecut de Palatul Regal, era ca un hotel mare, cât a fost în armată a văzut Viena și putea să compare, și a ajuns la un bulevard cu lumină electrică și tramvaie, a luat-o la dreapta și apoi pe-o străduță scurtă de lângă parc. Wilhelm murise, din păcate, iar proprietarul actual l-a ținut o noapte, pe sofa, fără să plătească, dar nu mai mult. A
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fercheș, de parcă s-ar fi dus la logodnă cu Ideea. Între timp doamna îl toca la cap, așa că plecarea de-acasă era o binecuvântare. Alegea străzile care sunt pline de lume, privea galantarele prăvăliilor, uneori mai intra la cafenea, la Bulevard, și cerea mereu „un capuținer mai alb“, îl sorbea pe-ndelete, cu ochii după oamenii publici. Azi umblase mult prin oraș, cu tramvaiul, în căutarea unui subiect bun, de la Episcopie la Sfântu Gheorghe, apoi până-n Moșilor, și de-acolo pe Bulevardul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Bulevard, și cerea mereu „un capuținer mai alb“, îl sorbea pe-ndelete, cu ochii după oamenii publici. Azi umblase mult prin oraș, cu tramvaiul, în căutarea unui subiect bun, de la Episcopie la Sfântu Gheorghe, apoi până-n Moșilor, și de-acolo pe Bulevardul Elisabeta până la stația Cișmigiu. Din stație venea pe jos, pe lângă grădină - vara era o bucurie să vezi rondurile de flori în culori vii și ceasul solar -, apoi cotea la dreapta pe Brezoianu și iată-l ajuns, disperat că n-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
taman o săptămână, pe 31, de Anul Nou, însă la noi la gazetă știrea o să vină pe 30 seara, ca s-o publice. Dacă câștig io, ai și tu a treia parte, cât ți se cuvine de drept. Trecură pe bulevard, nea Cercel se uită cu admirație spre clădirea Universității, iar Nicu spre Mihai Viteazu’, care călărea pe cal de bronz și ținea barda cu stânga. Și pentru prima oară băiatul se gândi că poate și domnitorul fusese, la fel ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
era că nea Cercel n-avea deloc vișini în curte, numai pruni și porumbei. Iar Nicu venea acum în calitate de client, să cumpere un porumbel, pe care voia să i-l dea cadou lui Jacques, de Crăciun. Aveau drum lung, pe bulevardul lui Carol, apoi pe bulevardul lui Pache, amândouă curățate de zăpadă, apoi la dreapta, pe strada Traian până la Școala comunală, și-n fine la stânga, a treia casă era a portarului. Era beznă peste oraș, iar în dosul ferestrelor se vedeau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
avea deloc vișini în curte, numai pruni și porumbei. Iar Nicu venea acum în calitate de client, să cumpere un porumbel, pe care voia să i-l dea cadou lui Jacques, de Crăciun. Aveau drum lung, pe bulevardul lui Carol, apoi pe bulevardul lui Pache, amândouă curățate de zăpadă, apoi la dreapta, pe strada Traian până la Școala comunală, și-n fine la stânga, a treia casă era a portarului. Era beznă peste oraș, iar în dosul ferestrelor se vedeau lumini și, ici-colo, în case
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
taraful de lăutari îmbrăcați în fracuri roșii începuse un vals cunoscut, așa că doamna casei anunță: — Începe valsul! Doamnele aleg. 6 Bucureștenii aveau o zi rea. Ninsese, până la sfârșitul anului mai erau 12 zile, până la sfârșitul zilei 12 ore. Pe marile bulevarde, unde roțile avansau mai încet decât picioarele, era aprinsă luminația festivă, la care puțină lume mai ridica ochii. Picături albăstrii lunecau a plâns în plasa de beculețe atârnată deasupra șirurilor de roți fără început și fără sfârșit. Undeva, îngropat în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
semnat rubrica „Din alte vremi“. Strada Sărindar se numește azi Constantin Mille, de la directorul Adevĕrului. Din 1898, când a murit fondatorul gazetei, Alexandru Beldiman, Mille a fost identificat cu ziarul al cărui proprietar devenise mai demult. Între războaie, cinematografele de pe bulevardul Elisabeta aveau, toate, „ieșirea prin Sărindar“. Pentru uciderea în duel a directorului ziarului de limbă franceză L’Indépendance Roumaine, George Em. Lahovary, Nicu Filipescu, fost primar al capitalei și directorul ziarului Epoca, a fost condamnat la 6 luni închisoare, la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
stânjenit, dormi doar pe furate și a doua zi dimineață se trezi obosit și nefericit. Ieși în oraș și se plimbă fără țintă pe străzi. Când se trezi în fața "Palatului Gologanilor", un celebru local de jocuri de noroc de pe celebrul "Bulevardul Șansei", văzu în asta posibilitatea de a-și mai alunga deprimarea. Cedă deci atracției zgomotoase și intră în localul viu colorat. Conform unei clauze care viza exclusiv acest bulevard și jocurile oferite, proprietarii "Palatului Gologanilor" aprinseseră firmele luminoase, care înștiințau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Palatului Gologanilor", un celebru local de jocuri de noroc de pe celebrul "Bulevardul Șansei", văzu în asta posibilitatea de a-și mai alunga deprimarea. Cedă deci atracției zgomotoase și intră în localul viu colorat. Conform unei clauze care viza exclusiv acest bulevard și jocurile oferite, proprietarii "Palatului Gologanilor" aprinseseră firmele luminoase, care înștiințau modest că "oricine are posibilitatea să intre cu un gologan și să iasă cu un milion, adică, bineînțeles, cu un milion de unități monetare". Dar firmele nu arătau dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
această sumă extraordinară a fost câștigată vreodată. Ghidul conchidea cu o notă generoasă: " "Palatul Gologanilor", conform rangului său, oferă peste cincizeci și cinci de jocuri diferite la fiecare dintre numeroasele mașini ce funcționează - mai multe decât orice alt stabiliment de pe "Bulevardul Șansei"". Pe Cayle îl interesa și faptul că miza era foarte mică. Planurile lui imediate nu includeau neapărat și pe acela de a ieși "cu un milion în buzunar". El ar fi vrut cinci sute de unități monetare la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
individ aflat ca și el într-un loc deschis și, în principiu, nu-i păsa nimănui ce i se întâmplă. În schimb, colonelul putea recurge la autoritatea legilor din Imperiul Isher. N-avusese intenția să se întoarcă până dimineața pe "Bulevardul Șansei". Dar acum, când i se părea că și-a lămurit îndoielile din inimă, se răzgândi. Dacă ar câștiga cinci mii de unități monetare pentru a cumpăra acel rang în armată, atunci comorile împărăției ar putea începe să curgă înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
un costum transparent ca de cosmonaut și că banii sunt undeva înăuntru. Se trase înapoi, pe urmă se opri, profund zguduit. Oare ce i se întâmpla? Era noapte într-un oraș plin de lumini, feeric. Stătea în picioare pe un bulevard care se întindea ca o suită de pietre prețioase până în depărtare. Strada părea înflăcărată de lumini strălucitoare ivite din însăși suprafața ei - un drum al luminii, ca un râu care curgea sub un soare nevăzut, un râu drept și neted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și inexpresiv. Cum stătea așa, cu privirea încordată, se gândi: "Oare asta a văzut domnul Hedrock pe teleecran?" Mergea pe stradă cu pași nesiguri. Convorbirea avusese loc într-o cabină a unuia dintre palatele-cazinou. Strălucirea ca de fulger a celebrului "Bulevardul Șansei" era la fel de intensă ca întotdeauna. Trebuia să ajungă acasă. Și, totuși, mai zăbovi pe acolo, nehotărâtă, știind că n-are nimic de făcut, întrebându-se cum să-și omoare timpul. Conflictul interior îi secătuia forțele și, de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Șezând aici, în biroul lui, aplecat asupra unor fapte și cifre, se afla prea departe de scena acțiunilor. În mod limpede, sosise timpul ca Robert Hedrock să facă personal o cercetare la fața locului. CAPITOLUL XXVI HEDROCK merse agale pe "Bulevardul Șansei", încântat de înfățișarea schimbată a acestei artere de circulație. Nici nu mai ținea bine minte când fusese ultima dată pe aici, dar i se păru că trecuse foarte, foarte multă vreme. Stabilimentele se înmulțiseră față de ce-și amintea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
dar nouă pentru știință. Descoperirea ei anunță un nou pas înainte în înțelegerea de către noi a structurii complexe a tensiunilor spațiu-timp care explică existența materiei. Sursa energetică din Orașul imperial era o clădire terminată acum vreun an și aflată pe Bulevardul Principal. Efectul ei asupra magazinului din Greenway diferea de efectul asupra magazinelor situate mai departe. Teoretic ar fi trebuit să distrugă instantaneu toate structurile materiale, dar magazinele de arme nu sunt făcute din materie, în sensul acceptat al cuvântului, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]