26,421 matches
-
frumoasă a liceului, prof. Domnica Murgoci, diriginta și directoarea de altădată, o doamnă luminoasă, modestă și carismatică a strigat catalogul (cel autentic!), iar elevii-seniori, așezați cuminți și înfrigurați de emoție, s-au ridicat, rând-pe-rând, și au rostit vorbe pline de căldură, de apreciere, de recunoștință și au punctat elemente fundamentale din viața, cariera și opera lor. Toți au apreciat efortul organizatoric și au mulțumit colegului lor, prof. Dr. Dumitru V Marin, cel care a făcut posibilă frumoasa întâmplare și toți au
Podul Turcului – Sărbătoare, nume mari şi amintiri! [Corola-blog/BlogPost/93445_a_94737]
-
este specială și prin spectrul larg social profesional, fiind constituită din jurnaliști, scriitori, medici, militari, ingineri, economiști, profesori universitari și studenți, toți având ceva în comun, iubirea pentru arta dramatică. Cum a fost primit spectacolul? Am fost învăluiți cu multă căldură de la bun început. Doamna prorector Gabriela Teodorescu și profesorul Nicolae Olariu ne-au primit cu inima deschisă și, după spectacol, ne-au fost veritabili ghizi ai noului Institut de Cercetări deschis recent în cadrul Universității VALAHIA. În plus, deși axați în
„ SENIORII ÎN DIRECT LA TÂRGOVIȘTE ”- Interviu de Viorica Predoșan [Corola-blog/BlogPost/93532_a_94824]
-
Becali ne fură salariul. Firma are datori la bănci, nouă ne blochează banii și a intrat în insolvență. Noi nu avem bani și murim de frig și de foame. Trăim în condiții mizere. Nu avem apă caldă, gaze și nici căldură suficientă în locuinte, aici fiind temperaturi de -20 grade. Vă rugăm să îl întrebați în numele nostru pe patron: «Becali, dacă iei 1 000 000 $ pe an de la Guvern, unde sunt salariile noastre?»”. Semnatarii apelului ne-au rugat să nu le
Români ţinuţi în foame şi în frig de Gigi Becali [Corola-blog/BlogPost/93561_a_94853]
-
besmetice căutări, Cu vise înșir speranțe în aleasă salbă Peste oceane întinse, mări de așteptări. Cu raze cerul sărută gândul troienit de frig Într-o lume absentă de durerea ta, Ochi-mi zâmbesc chiar și atunci când țip Topind nămeții cu căldura din inima mea. Cenușă adun... renasc din propriul scrum Cu versuri pășesc pe aleea gândurilor tale, Speranțe-n ramuri cresc pe margine de drum În ,,Poeme cu aripi de îngeri,, în noi ,,petale,, Valentina Geambaș 10.01.2015,Foto internet
ZÂMBET DE IARNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383177_a_384506]
-
mă refer la mine, evident) cu o personalitate puternică si inițiative mereu neașteptate. Mama mea nu mi-ar fi recunoscut niciodată că face ceva pentru că am rugat-o eu, considera asta o slăbiciune. Nic era opusul mamei: împrăștia dragoste și căldură pe care o arata și exprima mereu, era gata să aprobe orice „trăsnaie”... avea un fel jucăuș care m-a învățat și pe mine ceva foarte important: că trebuie să iei viață ca un joc, să nu iei nimic în
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
în plăci. Chiestie foarte serioasă... Am ajuns până la fântână Miorița și apoi am luat-o înapoi spre Casă Scânteii. Tot de mână. Tot discutând. Se făcuse frig, însă doar undeva la mii de kilometri depărtare, dincolo de subconștient... noi muream de căldură. Ți-am zis ceva despre teatru, despre Leopoldina Bălănuța, care de curand făcuse furori în rolul lui Agamiță Dandanache... Prin atingerea mâinilor, iti simțeam gândurile, cu mult dincolo de cuvinte. Agamiță... Bălănuța...! De ce se tot miră lumea că a jucat așa
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului (trad. adapt.) Nicio zi de vară nu-ți va fi complice când a ta iubire-i suava și dulce mugurești în primăvara legănată-n vânturi ce-ți fură căldură doar cu aspre canturi dar în ceru’-albastru ochii ți se-afundă orbindu-i culoarea, soarele-l inundă frumosul renaște din a lui trăire sau noroc având cu-a naturii fire o vară eternă porți în primăvara phoenixând adesea că
SONET 18 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383181_a_384510]
-
cu privirea pierdută pe fereastră, până începuse să se lase întunericul. Apoi i se făcuse somn și fără nicio reținere mă luase de braț și își culcase capul pe umărul meu. Atât de aproape n-o avusesem niciodată. Îi simțeam căldura pătrunzându-mi în trup și inima începuse să-mi pulseze sălbatic. Părul ei blond, mătăsos, mirosind a aer proaspăt, îmi atingea obrazul. Poate lui Hodoșan i s-o fi șoptit ce se întâmplă, căci într-un moment de liniște, când
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului se pregătesc fuioarele acasă prin hornuri risipite peste sat din lemnele aprinse vor să iasă spre ceruri la moment de înserat când se așterne-n suflete odihna din bucuria trudei adunate iară căldura împlinește tihna și ochii pleacă primii înspre noapte doar visele hoinare ce colindă prin somnurile line de copii creează irizări ca de oglindă spre iarna care-ncepe-a se grăbi și printre fulgii strecurați prin site s-or ridica fuioarele
SE PREGĂTESC FUIOARELE SĂ IASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383208_a_384537]
-
câmpurile goale-n Pudoarea lor încremenită, Din ceața deasă, troienită, Doar vântul rupe rotocoale. Se rușinează când străpunge Voalul, în zori, raza de soare Și-ar vrea cu falsă supărare, Cumva, cumva, să o alunge. Știa că de-ar primi căldura, Golașă ar putea s-o vadă Roșind sub noua ei pocladă Și-ar hohoti de ea natura. Mai știe că abia-n April Cămașa o să-și primenească. Atunci, oricine să privească În voie, verdele ei dril. *** Referință Bibliografică: Candoare / Ovidiu
CANDOARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383222_a_384551]
-
al iubirii ce vine să împresoare nemărginita bucurie a celor ce șansa le a dat această măsură a vieții. Afluentul prieteniei vine de undeva, de sus, din primele picături ale ploii. Străbate zăpezi și anotimpuri cu friguri cuibărite în hăuri, călduri transpirate în arșițe multicolore, spre a întălni promisiunile făcute cerului din care-și extrage puterea. Curgând poate întălni afluentul toleranței, cel ce va arăta că nu i totul ca în visele noastre dar căutând putem găsi oricând motive să stăm
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
să mediteze: Cum mai trece timpul!... Nouășcinci?...sau nouășase?...Parcă mai contează... În fond, ce mai este un an? N-apucai să tremur bine iarna trecută, că veni primăvara. Când se-ncălzi, întrebai pe fi-miu Mihăiță: Ce-i cu căldura asta, mă băiatule? Nu suntem în primăvară? Care primăvară, bă tete, că e vară, vară, cu atâta zăpușeală! Dar eu așteptai să vină ploile... că așa e primăvara. Înfloresc pomii, înverzesc grădinile... Când veniră ploile, zisei băiatului: Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
să mediteze:Cum mai trece timpul!... Nouășcinci?...sau nouășase?...Parcă mai contează... În fond, ce mai este un an? N-apucai să tremur bine iarna trecută, că veni primăvara. Când se-ncălzi, întrebai pe fi-miu Mihăiță:Ce-i cu căldura asta, mă băiatule? Nu suntem în primăvară? Care primăvară, bă tete, că e vară, vară, cu atâta zăpușeală!Dar eu așteptai să vină ploile... că așa e primăvara. Înfloresc pomii, înverzesc grădinile... Când veniră ploile, zisei băiatului:... XV. DOMNUL ARSU
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
vor căsători acum de sărbători, în Poiană. Zăpada ce căzu peste zona Brașovului nu era chiar atât de bogată ca în alte ierni. — O să vină ea, zăpada, nu scăpăm fără belșugul cerului, ziceau localnicii. Orașul, pătruns de frigul uscat lua căldură de la aglomerația străzii. Înfofoliți, turiștii rămâneau dezamăgiți simțind totuși că iarna nu e prea iarnă. Ici, colo, câte un petec de zăpadă păta verdele uscat rămas din toamnă. Lăsând la o parte hainele groase de iarnă, localnicii erau îmbrăcați primăvăratic
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383265_a_384594]
-
zvâgnește între palme, copacule. Să fiu vecin cu veverițele, ori cu ciocănitorile, copacule, sau corbii cei bătrâni, și alți chiriași de-ai tăi, copacule. Să ne uităm la soarele dimineții, să-i zâmbim oacheș, copacule, și să ne încălzim la căldura lui, să ne bucurăm de înc-o zi binecuvântată, că facem parte din viață, copacule. Mihail-Mircea Matei, București, 24.02.2016 ... Citește mai mult COPACULEAm să-mi fac în scoarța tao casă, copacule,ca să intru în ea pe furiș,să-ți
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
zvâgnește între palme, copacule.Să fiu vecin cu veverițele,ori cu ciocănitorile, copacule,sau corbii cei bătrâni,și alți chiriași de-ai tăi, copacule.Să ne uităm la soarele dimineții,să-i zâmbim oacheș, copacule,și să ne încălzim la căldura lui,să ne bucurăm de înc-o zi binecuvântată,că facem parte din viață, copacule.Mihail-Mircea Matei, București, 24.02.2016... V. ÎNTRE ALBE ȘI NEGRE, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016. Mi-am
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
aseară. Butelia e goală, fierbătorul nu poate fi folosit. O beau în silă. Ies pe ușă și calc în ceva. Mă aplec și pipăi. Pe scări zac doi pui de pisică înghețați. Pesemne pisica a vrut să‑i aducă la căldură sau i‑o fi pus cineva noaptea pe pragul meu?! Mă întorc, caut o sacoșă din plastic, îi pun în ea. Arunc pachetul în containerul de gunoi de lângă Miliție. Am un nod în gât. Îmi înghit plânsul. Totul este încremenit
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
comună era șeful gării. Am mers în biroul acestuia și am privit la televizor. Un sentiment de bucurie și o eliberare de toată tensiunea acumulată în acele zile a pus stăpânire pe noi. Inima mi s‑a umplut brusc de căldură și din ochi îmi curgeau lacrimi de fericire. Am privit‑o pe colega mea. Și ea era în extaz. De ce ne bucurăm, mi‑a trecut pentru o secundă prin gând? Am alungat acest gând și am continuat să trăiesc acea
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
mâncat nimic de ieri. - Hai înăuntru ! Nu se-aștepta la asta ,se aștepta doar la un șut în locul în care pe turiștii de pe plajă ,nu pare să îi doară. Înăuntru este cu mult mai bine,acoperișul boltit,din păpuriș, face căldura uitată pe afară. - Ia și mănâncă ! E halloumi rămasă de ieri ,e rece acum ,dar poate că îți face bine, îl îndeamnă, punându-i în față farfuria cu brănza de oaie prăjită pe grătar. Putea să fie și de-o
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
mai e sănătos? CARAVELLA. Cât credeați că o să mai tac? Să mai suport? Țip; sunt și nebună, acum, după mintea voastră! După sexul vostru! Pentru că judecați cu pula! De cum intru în Pensiune, vă năpustiți asupra mea ca niște dulăi în călduri!V-a sosit cățeaua, jeguri ordinare ce sunteți! Dacă am tăcut, ani de-a rândul, ați crezut, poate, că am făcut-o dintr-un sentiment de vinovăție? Sau de teamă? Nu dau doi bani pe toată Stațiunea, cu Magistrat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
până acolo cu carul meu. La colțul cu Via dei Tintori poposise o căruță solidă, cu patru roți. Cei doi urcară pe capră, ocrotiți de un acoperământ din cânepă, În timp ce escorta se așeza În partea din spate. Sub acea Învelitoare, căldura era sufocantă, Însă, cel puțin, poetul nu era silit să stea cot la cot cu zbirii. Vehiculul Înaintă huruind pe caldarâm, tras de un cal care devia În continuu, la rândul său prea puțin convins de acea cursă nocturnă nefirească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dante era Întins. Era o femeie, Învăluită Într-o largă tunică din mătase albă, verde și stacojie, ale cărei forme atrăgătoare transpăreau pe sub vălurile străbătute de lumina cea orbitoare. Continuă să Înainteze până când atinse culcușul cu gambele, iar poetul simți căldura trupului care se apleca peste el, deschizându-i șireturile hainei și Întinzându-și pântecul spre chipul lui. Chiar atunci, pântecul acela Își dezvălui rana care Îl brăzda, o despicătură sângerândă, imundă. O pădure vie păru să se ridice În jurul chipului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
simpatie instinctivă față de acel bărbat cu o purtare atât de sinceră. Trebuia să fie de vârsta lui, chiar dacă fața săpată de vânt era sculptată cu o rețea de riduri care Îl făceau să pară mai vârstnic. Reprezenta o notă de căldură În acea adunare de personalități reci și pedante. — Știința vânturilor și a mărilor se Învecinează cu aceea a mișcării astrelor. Ca și aceasta, se nutrește cu calculul precis și cu dreapta măsură a lucrurilor, Îi spuse surâzând, pe când celălalt Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Teofilo. Francesco Stabili, cunoscut sub numele de Cecco d’Ascoli. Se spunea că toată cunoașterea stelelor se afla În mâinile lui. Cel mai Însemnat astrolog al vremii, potrivit discipolilor științei sale. Își deschise brațele, iar poetul Îi răspunse cu aceeași căldură, Îmbrățișându-l cu putere. — Oh, eu te cunosc, cu siguranță, messer Cecco, și salut În domnia ta marele medic și astrolog, zise cu sincer entuziasm. — Iar eu salut În domnia ta poetul cel nespus de dulce, deja mare printre cei mari, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
căreia orașul Îi datora faima sa de loc al libertinajului. La ce voia să facă aluzie mitocanul acela? Se ridică brusc, adunându-și hârtiile. Se săturase de o asemenea companie. În afara Palatului, un om Îl fixa de la capătul scării. În ciuda căldurii, purta o tunică albă din lână și avea fața acoperită cu un văl, pentru a o feri de văpaia soarelui, după obișnuința oamenilor deșertului. În timp ce se apropia, Își coborî vălul, arătându-și chipul. Era unul dintre membrii celui de al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]