4,175 matches
-
Ravenna. În timpul regnului lui Theodoric (496- 526), din dinastia Amalilor, regatul (cu administrația preluată de la Odoacru, deci de limbă latină) a cunoscut cea mai mare înflorire. Theodoric a protejat cultura latină și literatura. La curtea lui s-au aflat marii cărturari Boethius și Cassiodor. A strâns legăturile cu Imperiul Roman de Răsărit. La moartea sa (526), fiica sa, regina Amalasunta, a condus regatul ostrogot ca regentă a fiului sau Athalaric (526-534). În secolul al V-lea, germanicii burgunzi și-au înființat
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
între reforma lui Vuk Stefanović Karadžić pentru limba sârbă, care a fundamentat standardul acesteia tot pe dialectul štokavian, și cea a lui Ljudevit Gaj. Aceasta se reflectă, de exemplu, în așa-numitul „Acord de la Viena”, din 1850, semnat de șapte cărturari croați și sârbi (printre care și Vuk Karadžić), la inițiativa lingvistului sloven Franc Miklošič, care stabilea unele norme comune pentru limbile croată și sârbă. Începând cu această epocă, domeniul lingvistic și cel politic interferează până în ziua de azi, relația dintre
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
creștine, a vieții monastice, a învățării limbii latine, a copierii cărților, a domniei legii. Dintre piesele sale de rezistență se numără construirea unei capele după model bizantin, înființarea Academiei Palatine în capitala Aachen (Aix la Chapelle) unde au predat mari cărturari (Alcuin, Eginhard, Pavel Diaconul).Viața sa a constituit un model pentru regii de mai târziu, a întruchipat astfel fuziunea dintre culturile germană, romană și creștină care a devenit baza civilizației europene. Împărțirea imperiului între urmașii săi (Carol Pleșuvul, Ludovic Germanicul
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Nu poți părăsi teritoriul olandez fără să urmărești Morile de Vânt pe Coastă (Moulins de Kinderdjik), deosebit de interesante și atractive. Îmi aminteam de legăturile țării noastre cu renascentista Olanda din secolul al XVI-lea, prin intermediul corespondenței dintre filosoful Erasmus cu cărturarul român Nicolae Olahus, ajuns în funcția de cancelar al Ungariei. Părăsim țara morilor de vânt, a lalelelor, cașcavalului, țesăturilor rezistente, a bicicletelor, a malurilor îndiguite și amenajate de furia apelor, a monumentelor și muzeelor, apărătoarea consecventă a largilor drepturi umane
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
al XI-lea și al XII-lea. Cel mai important este "Miroslavljevo jevanđelje" (Evanghelia lui Miroslav). Atunci încep două procese simultane: pe de o parte limba vorbită evoluează în modul ei firesc și se formează graiuri, pe de altă parte cărturarii se străduiesc să standardizeze limba. De fapt limba sârbă a cunoscut mai multe standardizări în cursul istoriei. Prima stadardizare are loc la începutul secolului al XIII-lea, sub domnia primului rege sârb, Ștefan I Nemanjić. Este efectuată de fratele acestuia
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
din Karyes). "Dušanov zakonik" (Pravila lui Dušan), scrisă în anii 1349-1354, folosește aceeași limbă. Următoarea reforma a limbii are loc după ce Șerbia devine vasala Imperiului Otoman, sub domnia lui Ștefan Lazarević, în jurul anului 1400. Este efectuată în școala condusă de cărturarul bulgar Constantin Filosoful, în mănăstirea Manasija, așezată pe malul râului Resava. Reforma școlii de la Resava este arhaizanta și influențată de limba greacă, apropiind standardul limbii sârbe de cel al limbii bulgare. În această variantă sunt scrise, de exemplu, "Slovo Ljubve
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
liturgica a Bisericii Ortodoxe Sârbe. În această perioadă, limba literară laică este un amestec de elemente ale graiurilor din Voivodina, ale varianței ruse a limbii slavone și ale limbii ruse literare laice. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, cărturarul Vuk Stefanović Karadžić întreprinde o reformă radicală a normelor limbii sârbe, cu ajutorul unor filologi de seamă ai vremii, precum frații Grimm, și al puterii austriece, reprezentată de lingvistul sloven Jernej Kopitar. Prin lucrarea "Dicționar sârbesc" (publicată prima dată în 1818
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Mercy "Karte des Temesvarer Banates", localitatea apare pentru prima dată numită "Becicherecu Mic". Originea provine prin rotacism de la substantivul propriu "Pechereky" - numele unui latifundiar. Mai târziu, în 1743 - este denumită "Bezsierek". Între 1920-1925, localitatea a fost numită "Țichindeal", după numele cărturarului Dimitrie Țichindeal, născut aici în 1775. La Becicherecu Mic orientarea politică este predominant către partidul PD-L. Primarul Constantin Buzatu, membru PSD la alegerea sa în 2004, este acum membru PD-L. Viceprimarul este deasemenea membru PD-L. Consiliul Local
Comuna Becicherecu Mic, Timiș () [Corola-website/Science/304298_a_305627]
-
și complete de natură geografică, politică, administrativă, organizatorică, socială, lingvistică, etnografică ale Moldovei. "" cuprinde trei părți: Lucrarea prezintă interes nu numai pentru descrierea geografică sau politică bine documentată, ci și pentru observațiile etnografice și folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul cărturar român care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia și folclorul. Pentru istorici, "Descrierea Moldovei" este cea mai prețioasă dintre lucrările lui Dimitrie Cantemir, fiind singura descriere a societății și a statului feudal moldovenesc datorată unui român. "Partea I" conține
Descriptio Moldaviae () [Corola-website/Science/304324_a_305653]
-
probabil pentru a sprijini pretențiile la tron ale propriului fiu, Ștefan Cantacuzino. Alături de acesta el este executat în noaptea de 6 spre 7 iunie 1716 la Constantinopol, sub acuzația colaborării cu austriecii. Pe lângă corespondența cu renumite personalități politice, diplomați și cărturari ca Gherasim Cretanul, Antonio dall'Acqua, Albano Albanese sau Bonvicinius, stolnicul Cantacuzino a lăsat posterității caiete de note istorice și o operă istorică fundamentală, "Istoria Țării Rumânești dintru început" (1716), care analizează critic un material extrem de bogat, cuprinzând autori antici
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
1903-1919 funcționează ca școală cu limba de predare maghiară, având ca directori pe dr. Schönvitzky Bertalan (1903-1014) și Reday János (1914-1919). La 7 august 1919 școala este preluată de administrația românească și devine primul liceu românesc din Timișoara, purtând numele cărturarului Constantin Diaconovici Loga. Preia sistemul de organizare al învățământului secundar românesc: ciclul inferior (clasele I - IV) și ciclul superior (clasele V - VIII). Primul director a fost profesorul de limba română Silviu Bejan. În anul școlar 1920-1921 se stabilesc cele două
Colegiul Național „Constantin Diaconovici Loga” din Timișoara () [Corola-website/Science/304461_a_305790]
-
stabilit permanent la Aachen, devenind capitală imperiului. La palat, Carol a strâns în jurul sau o serie de învățați ai epocii, cu care se sfătuia: Adalhard, abatele de Corbie, Alcuin, diacon venit din York, Petru, gramatician venit din Pisa, Paul Diaconul, cărturar venit din Italia longobardă, sau Eginhard, istoric oficial al curții. Carol a numit dregători, cel mai important fiind comitele palatului. În subordine se aflau slujbașii de palat, cu atribuții și servicii domestice, pentru asigurarea hranei, băuturilor, a cailor necesari, cu
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
implicat în creștinarea neamurilor germanice rămase păgâne că saxonii, trimițând misionari să predice de la răsărit de Elba, și în Iutlanda. Palatul a devenit un centru cultural. Regele era interesat de promovarea cunoașterii, curtea fiind școală, biblioteca, loc de adunare a cărturarilor și centru de revigorare religioasă. Liderul mișcării culturale a fost Alcuin, conducătorul școlii de York, numit de Carol în fruntea Academiei Palatine din Aachen, ce și-a continuat activitatea că abate la mănăstirea Saint-Martin din Tours după 796. Carol a
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
dar și pe reprezentanții altor categorii susținute de Carol. Cei care încheiau parcursul formativ al școlii intrau în serviciul regelui, care le acordă funcții, sau activau în structurile bisericești. Se interesa de evoluția academiei, pe care o vizită periodic. Theodulf, cărturar vizigot venit din Spania a fost numit episcop de Orleans, a organizat patru mari școli în dioceza să, a chemat preoți din țară să de origine , organizând alte școli pentru elevii din unele sate seniorale sau libere. Theodulf chiar a
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
germane din România. Aproape întreaga să opera a fost publicată postum, în 1985; Volumul "Das Schlüsselwort" ("Cuvântul-cheie") cuprinde poezii, traduceri, piese teatrale într-un act, literatura pentru copii, proza și fragmente din jurnale. Ediția a fost îngrijita de fiul ei, cărturarul Horst Fassel care, pentru că emigrase în Republică Federală Germania, a fost obligat să semneze cu un pseudonim: Helge Hof. Începând din anul 1933, când avea 18 ani, și până aproape de stingerea să din viață, Irene Mokka a ținut un jurnal
Irene Mokka () [Corola-website/Science/312617_a_313946]
-
zile de foame, la "curățat cartofi", care în realitate era trimiterea acelui grup de oameni la gazare. Dupa ce a fost eliberat de armata americană și ajungând la Budapesta, a emigrat de acolo în Statele Unite, unde, ajuns în atenția renumitului cărturar Saul Lieberman, și-a completat instruirea școlară elementară și liceală, a învățat și la yeshiva ortodoxă "lituaniană" a rabinului Haim Berlin din New York, apoi a studiat la Brooklyn College și la Universitatea din New York, devenind unul din cei mai străluciți
David Weiss Halivni () [Corola-website/Science/312659_a_313988]
-
și redactare a Talmudului. El a ajuns la concluzia că definitivarea textului Ghemarei s-a făcut nu în secolul al V-lea cum se credea, de către învățații numiți Amoraim, ci în secolul al VIII-lea pe baza activității a numeroși cărturari, mulți dintre ei anonimi, numiți de el Stamaim, și care s-a întins pe o perioadă între anii 550 - 750 d.Hr. În concepția sa, în epoca lui Ravina și Rav Ași, compilația în aramaică a Ghemarei era cu mult
David Weiss Halivni () [Corola-website/Science/312659_a_313988]
-
Mansoor. Gohar Shahi s-a confruntat de asemenea cu o mare opoziție din partea liderilor religioși sunniți, deoarece propovăduia iubirea divină pe care o considera cea mai importantă pentru apropierea de Dumnezeu. Învățătura lui Gohar Shahi au fost vehement condamnată de către cărturari sunniți, iar extremiștii musulmani și bigoții au căpătat o mare dușmănie față de Gohar Shahi. Ca atare, au fost multe tentative de asasinat la adresa sa. De asemenea, s-a pus un mare preț pe capul său în Pakistan. Adepții lui Gohar
Riaz Ahmed Gohar Shahi () [Corola-website/Science/312731_a_314060]
-
urmaș în linie bărbătească. În schimb, mama sa, nu avea "slăbiciune" pentru el și-l ținea din scurt, educându-l să fie "om între oameni" și să-i respecte pe ceilalți. „Tata bătrân” își dorea ca Slavici să devină "un cărturar de frunte" și îi citea seara povești, iar mai târziu l-a îndemnat să citească "Apostolul" și cărți populare, precum "Alexandria" sau "Isopia". Copilul Slavici, fascinat fiind de poveștile, ținuta și trecutul bunicului, îi asculta îndemnurile, mai ales că acesta
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
acțiunilor de promovare susținute printr-o serie de programe: "Luna cărții la sate", "Luna cărții în instituții" sau "Zilele cărții pentru copii". În anul 1989 este numit director Eugenia Moldoveanu. Aceasta este cea care a adăugat la numele instituției, numele cărturarului Nicolae Milescu. La data de 29 ianuarie 1992 a avut loc și dezvelirea plăcii memoriale cu numele lui Nicolae Milescu. În anul 1998 s-a înființat o secție nouă, sala de lectură în limbi străine. Noua secție a fost ajutată
Biblioteca Județeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui () [Corola-website/Science/311596_a_312925]
-
Una dintre dovezile aduse de el este că se regăsesc în biografia lui Septimius Severus pasaje ale istoricului Aurelius Victor de la jumătatea secolului al IV-lea iar în cea a lui Marcus Aurelius material din Eutropius. În deceniile următoare unii cărturari au încercat cu insistență să probeze că măcar unii dinre ce șase "Scriptores" sunt persoane distincte și că măcar o parte din informații sunt autentice și de primă mână. În 1890 Mommsen înainta ipoteza unui "editor" theodosian care a intervenit
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
că este greșit ca lucrarea să fie considerată ca ținând de istoriografie și că nu se poate discerne vreo intenție de propagandă. După părerea sa "Istoria" este un produs literar, un exercițiu de ficțiune istorică (sau "istorie fictivă") a unui cărturar dizident ironizând tendințele clasice ale epocii teodosiene în care era la modă să citești Suetonius și Marius Maximus. Ammianus Marcellinus scria istoriografie în stilul sobru a lui Tacitus. ("Istoria" face din împăratul Tacitus (275-276) un descendent și cunoscător al istoricului
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
urmat un sistem bipartit. Au existat două grupuri de oameni . Unul care lucra la palat pentru conducători și un altul , care își desfășura activitățile independent . Dar chiar și acei oameni care lucrau la palat puteau să-si formeze propriile afaceri. Cărturarii supravegheau și consemnau producția și tranzacțiile economice . De asemenea, organizau distribuirea de rații și alocarea muncii . Activitatea militară era controlată de "wanaka", administrația palatului consemnând numeroase inventare de arme: săgeți, lănci și săbii. Apogeul civilizației miceniene a coincis cu larga
Civilizația miceniană () [Corola-website/Science/310999_a_312328]
-
Clim, Ofelia Ichim, Lăură Manea, Florin Teodor Olariu (ed.), Identitatea culturală românească în contextul integrării europene, Editura Alfa, Iași, 2006, p. 241-262. 43. Lexicul constituțional românesc, în “Idei în dialog”, nr. 5 (20), mai 2006, p. 46-47. 44. Mitropolitul Varlaam, cărturar și reformator al limbii române literare, în vol. Leastvița sau Scară raiului de Ioan Scărarul. Ediție jubiliara dedicată Sfanțului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, autorul traducerii. Ediție, nota asupra ediției și glosar de Oana Panaite, prefață și revizuirea transcrierii interpretative de
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
Ion Heliade Rădulescu și Titu Maiorescu 37. O polemică uitată: I. Heliade-Rădulescu versus A. Șaguna, în jurul traducerii Bibliei în limba română, comunicare prezentată la Simpozionul Internațional “Identitatea culturală românească în contextul integrării europene”, Iași, 22 23 septembrie 2006. 38. Varlaam, cărturar și reformator al limbii române literare, conferința prezentată la Colocviul Național organizat cu prilejul canonizării Mitropolitului Varlaam, Neamț, 29-30 august, 2007. 39. Ortografierea numelui Iisus Hristos și implicațiile sale confesionale, conferința prezentată la Academia Română, București, în cadrul ciclului «Limba română și
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]