4,161 matches
-
pierderile și pentru a dota corespunzător forțele armate române. Inițial, au fost comandate 160 de tunuri din Franța, iar Concordia urma să fabrice 140 de tunuri sub licență. Totalul proiectilelor (explozive și de "ruptură", adică perforante conform terminologiei epocii) de calibrul 47 mm achiziționate era de 80.313 lovituri. În luna octombrie a anului 1942, rata de producție a tunurilor Schneider model 1936 era de aproximativ 14 exemplare pe lună. Cele 300 de tunuri antitanc Schneider, calibrul 47 mm, model 1936
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
conform terminologiei epocii) de calibrul 47 mm achiziționate era de 80.313 lovituri. În luna octombrie a anului 1942, rata de producție a tunurilor Schneider model 1936 era de aproximativ 14 exemplare pe lună. Cele 300 de tunuri antitanc Schneider, calibrul 47 mm, model 1936, erau organizate în 40 de baterii. Fiecare divizie avea câte 12 piese la dispoziție. Șase tunuri erau repartizate bateriei antitanc, iar celălalte șase tunuri erau repartizate unui pluton din cadrul companiei de armament greu a regimentelor de
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
fost folosite și autovehiculele Horch 901, cu tracțiune 4×4 (360 de exemplare au fost achiziționate de la Germania nazistă). Aceste vehicule nu au fost proiectate pentru tractarea tunurilor și nu beneficiau de blindaj. Inițial, rapoartele despre performanțele tunului anticar de calibrul 47 mm Schneider pe Frontul de Răsărit au fost bune. Într-un raport trimis Marelui Stat Major la data de 14 septembrie 1941, intitulat " Învățămintele trase din operațiile executate de Armata a 3-a în războiul cu rușii (3 iulie
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
noilor tancurilor medii T-34 și a celor grele de tip KV, situația fiind salvată de la dezastru de intervenția rapidă a trupelor blindate germane. Deși erau ineficiente, tunurile Schneider-Concordia model 1936 au fost folosite alături de tunul antitanc sovietic de captură, calibrul 45 mm, până la sfârșitul războiului. La apariția tunului antitanc de calibrul 75 mm Reșița model 1943, tunurile Schneider M1936 au trecut din dotarea bateriilor antitanc divizionare la companiile de armament greu regimentar, fiind folosite ca tunuri de însoțire. Tunurile anticar
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
KV, situația fiind salvată de la dezastru de intervenția rapidă a trupelor blindate germane. Deși erau ineficiente, tunurile Schneider-Concordia model 1936 au fost folosite alături de tunul antitanc sovietic de captură, calibrul 45 mm, până la sfârșitul războiului. La apariția tunului antitanc de calibrul 75 mm Reșița model 1943, tunurile Schneider M1936 au trecut din dotarea bateriilor antitanc divizionare la companiile de armament greu regimentar, fiind folosite ca tunuri de însoțire. Tunurile anticar Schneider de calibrul 47 mm au fost folosite și după război
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
până la sfârșitul războiului. La apariția tunului antitanc de calibrul 75 mm Reșița model 1943, tunurile Schneider M1936 au trecut din dotarea bateriilor antitanc divizionare la companiile de armament greu regimentar, fiind folosite ca tunuri de însoțire. Tunurile anticar Schneider de calibrul 47 mm au fost folosite și după război până în anul 1949, când au fost înlocuite de tunuri antitanc de fabricație sovietică de calibrul 45 și 57 mm, deși tunul de calibrul 45 mm era depășit tehnic și cu performanțe asemănătoare
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
divizionare la companiile de armament greu regimentar, fiind folosite ca tunuri de însoțire. Tunurile anticar Schneider de calibrul 47 mm au fost folosite și după război până în anul 1949, când au fost înlocuite de tunuri antitanc de fabricație sovietică de calibrul 45 și 57 mm, deși tunul de calibrul 45 mm era depășit tehnic și cu performanțe asemănătoare tunului Schneider-Concordia.
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
folosite ca tunuri de însoțire. Tunurile anticar Schneider de calibrul 47 mm au fost folosite și după război până în anul 1949, când au fost înlocuite de tunuri antitanc de fabricație sovietică de calibrul 45 și 57 mm, deși tunul de calibrul 45 mm era depășit tehnic și cu performanțe asemănătoare tunului Schneider-Concordia.
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
nu lăsa practic niciun reziduu la ardere. Curând după această invenție, a devenit director la "Laboratoire Central des Poudres et Salpetres" din Paris, acolo unde au avut loc cercetările sale. Invenția sa a fost folosită nu numai la armele de calibru mic, dar și la toată gama de muniții de artilerie. Invenția sa, foarte repede, a încăput pe mâinile tuturor marilor puteri militare ale lumii. Veille a fost membru al Academiei Franceze de Științe.
Paul Vieille () [Corola-website/Science/323205_a_324534]
-
Tunul antiaerian Rheinmetall, calibrul 37 mm, model 1939 a fost denumirea versiunii de export a seriei de tunuri antiaeriene germane FlaK 36/ 37. Firma Rheinmetall a acordat în 1938 uzinelor Astra din Brașov licența pentru fabricarea a 360 de tunuri de acest tip. Concernul
Tun antiaerian Rheinmetall calibru 37 mm model 1939 () [Corola-website/Science/323306_a_324635]
-
seriei de tunuri antiaeriene germane FlaK 36/ 37. Firma Rheinmetall a acordat în 1938 uzinelor Astra din Brașov licența pentru fabricarea a 360 de tunuri de acest tip. Concernul german Rheinmetall a vândut licența pentru 360 de tunuri antiaeriene de calibrul 37 mm uzinelor Astra în anul 1938. Până în luna mai a anului 1941 fuseseră fabricate și livrate doar 102 de exemplare. În luna octombrie a anului 1942 rata de producție a tunurilor antiaeriene de 37 mm era de doar șase
Tun antiaerian Rheinmetall calibru 37 mm model 1939 () [Corola-website/Science/323306_a_324635]
-
Obuzierul de calibrul 152 mm, model 1955, D-20 este o piesă de artilerie cu încărcare manuală, tractată, fabricată de Uniunea Sovietică în anii 1950. A fost observat pentru prima dată în Vestul Europei în anul 1955, fiind denumit M1955 (Model 1955). Indexul
Obuzier 152 mm M1955 (D-20) () [Corola-website/Science/324063_a_325392]
-
Tunul-obuzier a fost dezvoltat la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind înlocuitorul modelului ML-20 (denumit și Model 1937). Piesa a fost proiectată de către Birourile F.F. Petrov din Ekaterinburg, fiind denumită D-20. Lungimea țevii este de 25 de calibre. Piesa de artilerie era deplasată inițial cu ajutorul tractoarelor de artilerie AT-L și ATS-59, însă în prezent este folosit camionul Ural 365 6×6. Obuzierul D-20 are un afet similar tunului lung D-74 (dezvoltat concomitent cu modelul D-
Obuzier 152 mm M1955 (D-20) () [Corola-website/Science/324063_a_325392]
-
artilerie era deplasată inițial cu ajutorul tractoarelor de artilerie AT-L și ATS-59, însă în prezent este folosit camionul Ural 365 6×6. Obuzierul D-20 are un afet similar tunului lung D-74 (dezvoltat concomitent cu modelul D-20) de calibrul 122 mm, ambele piese de artilerie fiind dotate cu o placă de bază. Prezența plăcii de bază asigură o stabilitate mai mare și o manevrabilitate mai bună. Tunul poate fi rotit 360° prin fixarea plăcii de bază, ridicarea fălcelelor cu ajutorul
Obuzier 152 mm M1955 (D-20) () [Corola-website/Science/324063_a_325392]
-
dotate cu o placă de bază. Prezența plăcii de bază asigură o stabilitate mai mare și o manevrabilitate mai bună. Tunul poate fi rotit 360° prin fixarea plăcii de bază, ridicarea fălcelelor cu ajutorul cricurilor mecanice și coborârea roților ajutătoare. Obuzierul calibrul 152 mm Model 1981 a fost fabricat sub licență de către uzinele Reșița, acest lucru fiind posibil după experiența realizării tunului antitanc de calibrul 100 mm Model 1975/ 77. Documentația de licență a fost obținută din China până la sfârșitul anului 1975
Obuzier 152 mm M1955 (D-20) () [Corola-website/Science/324063_a_325392]
-
rotit 360° prin fixarea plăcii de bază, ridicarea fălcelelor cu ajutorul cricurilor mecanice și coborârea roților ajutătoare. Obuzierul calibrul 152 mm Model 1981 a fost fabricat sub licență de către uzinele Reșița, acest lucru fiind posibil după experiența realizării tunului antitanc de calibrul 100 mm Model 1975/ 77. Documentația de licență a fost obținută din China până la sfârșitul anului 1975. Piesa de calibrul 152 mm urma să înlocuiască obuzierul de calibrul 122 mm, artileria standard la nivel de divizie. Acesta din urmă avea
Obuzier 152 mm M1955 (D-20) () [Corola-website/Science/324063_a_325392]
-
Model 1981 a fost fabricat sub licență de către uzinele Reșița, acest lucru fiind posibil după experiența realizării tunului antitanc de calibrul 100 mm Model 1975/ 77. Documentația de licență a fost obținută din China până la sfârșitul anului 1975. Piesa de calibrul 152 mm urma să înlocuiască obuzierul de calibrul 122 mm, artileria standard la nivel de divizie. Acesta din urmă avea o bătaie limitată (11,8 kilometri) și urma să înlocuiască la rândul său piesele de artilerie regimentară ZiS-3 de calibrul
Obuzier 152 mm M1955 (D-20) () [Corola-website/Science/324063_a_325392]
-
uzinele Reșița, acest lucru fiind posibil după experiența realizării tunului antitanc de calibrul 100 mm Model 1975/ 77. Documentația de licență a fost obținută din China până la sfârșitul anului 1975. Piesa de calibrul 152 mm urma să înlocuiască obuzierul de calibrul 122 mm, artileria standard la nivel de divizie. Acesta din urmă avea o bătaie limitată (11,8 kilometri) și urma să înlocuiască la rândul său piesele de artilerie regimentară ZiS-3 de calibrul 76 mm. Toate aceste permutări au fost realizate
Obuzier 152 mm M1955 (D-20) () [Corola-website/Science/324063_a_325392]
-
calibrul 152 mm urma să înlocuiască obuzierul de calibrul 122 mm, artileria standard la nivel de divizie. Acesta din urmă avea o bătaie limitată (11,8 kilometri) și urma să înlocuiască la rândul său piesele de artilerie regimentară ZiS-3 de calibrul 76 mm. Toate aceste permutări au fost realizate în scopul măririi puterii de foc a artileriei. Obuzierul Model 1981 era deplasat inițial de tractoarele de artilerie TAR-76 și TMA-83, fabricate local de către Uzina Mecanică Mizil. Ulterior, au fost folosite camioanele
Obuzier 152 mm M1955 (D-20) () [Corola-website/Science/324063_a_325392]
-
Punerea în baterie durează 2 minute și jumătate. Obuzierul poate folosi următoarele muniții: proiectilul exploziv OF540, proiectilul perforant BR540, proiectilul cumulativ BK540R, proiectilul de iluminare S540R, proiectilul pentru difuzare materiale materiale tipărite A540 și proiectilul de ruptură beton G530. Obuzierul calibrul 152 mm Model 1981 a intrat în dotare la 1 august 1982. În prezent, este în dotarea unor batalioane de artilerie la nivel de brigadă de infanterie. Următoarele țări aveau în dotare obuzierul D-20 în anul 2010:
Obuzier 152 mm M1955 (D-20) () [Corola-website/Science/324063_a_325392]
-
Tunul M-46 calibrul 130 mm Model 1954 este o piesă de artilerie tractată, cu încărcare manuală, fabricată de Uniunea Sovietică în anii 1950. China a fabricat o copie a tunului M-46, denumită Tip 59, iar România și Egipt au fabricat variante sub
Tun 130 mm M1954 (M-46) () [Corola-website/Science/324071_a_325400]
-
fabricat o copie a tunului M-46, denumită Tip 59, iar România și Egipt au fabricat variante sub licență ale acestui model chinezesc. Tunul M-46 a deținut până la sfârșitul anilor 1970 supremația mondială în ceea ce privește bătaia maximă. Tunul M-46 calibrul 130 mm a fost proiectat concomitent cu modelul M-47 de calibrul 152 mm după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, ambele având același afet. Indexul GRAU era 52-P-482 și respectiv 52-P-547. Tunul M-46 urma să înlocuiască piesa
Tun 130 mm M1954 (M-46) () [Corola-website/Science/324071_a_325400]
-
și Egipt au fabricat variante sub licență ale acestui model chinezesc. Tunul M-46 a deținut până la sfârșitul anilor 1970 supremația mondială în ceea ce privește bătaia maximă. Tunul M-46 calibrul 130 mm a fost proiectat concomitent cu modelul M-47 de calibrul 152 mm după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, ambele având același afet. Indexul GRAU era 52-P-482 și respectiv 52-P-547. Tunul M-46 urma să înlocuiască piesa A-19 model 1931/37 de calibrul 122 mm, iar tunul M-
Tun 130 mm M1954 (M-46) () [Corola-website/Science/324071_a_325400]
-
cu modelul M-47 de calibrul 152 mm după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, ambele având același afet. Indexul GRAU era 52-P-482 și respectiv 52-P-547. Tunul M-46 urma să înlocuiască piesa A-19 model 1931/37 de calibrul 122 mm, iar tunul M-47 urma să înlocuiască piesa ML-20 model 1937 de calibrul 152 mm. În urma testelor de la sfârșitul anilor 1950, tunul M-47 nu s-a dovedit a fi la fel de eficient ca modelul M-46 și s-
Tun 130 mm M1954 (M-46) () [Corola-website/Science/324071_a_325400]
-
Mondial, ambele având același afet. Indexul GRAU era 52-P-482 și respectiv 52-P-547. Tunul M-46 urma să înlocuiască piesa A-19 model 1931/37 de calibrul 122 mm, iar tunul M-47 urma să înlocuiască piesa ML-20 model 1937 de calibrul 152 mm. În urma testelor de la sfârșitul anilor 1950, tunul M-47 nu s-a dovedit a fi la fel de eficient ca modelul M-46 și s-a renunțat la producția în serie după un număr mic de exemplare construite. Producția în
Tun 130 mm M1954 (M-46) () [Corola-website/Science/324071_a_325400]