4,453 matches
-
slujită, dar altfel Își vedea de viața lui ca și până atunci. Peste iarnă, Fenimore se Întoarse la Londra și Își reluară ieșirile ocazionale la teatre, muzee și galerii de artă. Nu o mai tulburau nudurile și putea contempla cu calm fecioarele cast dezbrăcate ale lui Edward Burne-Jones, chiar dacă mai avea rezerve cu privire la puritatea imaginației lui Alma-Tadema, pe care Henry le Împărtășea În sinea lui. De mai multă vreme, Henry Începuse să se gândească să Își găsească o locuință mai spațioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
participă sporadic la conversație, aruncând ici și colo câte o observație, când i se părea potrivit, lăsând evident impresia unui om perfect stăpân pe sine, căci Gosse Îi spuse Încet la plecare: — Mă bucur mult să te văd atât de calm, Henry. Știu cum e să fii ținta insultelor publice și Îmi amintesc cât de bune au fost sfaturile pe care mi le-ai dat când am avut nevoie. Făcea referire la atacul devastator lansat de Churton Collins asupra Conferințelor Clark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
decât când Burgess lipsește perioade mai Îndelungate de timp. Uneori, mișcă mâna pe tăblia patului, parcă trasând cuvinte cu scrisul acela extravagant, mare și lăbărțat, pe care familia i-l cunoaște atât de bine din scrisori. Zilele trec atât de calm și obiceiurile casei Își găsesc un ritm atât de regulat și de liniștit, Încât cele două doamne James consideră că se pot aventura, când și când, În oraș, pentru câteva momente de repaus și recreere. Într-una din seri, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
întâlnii cu el. Mă sărută în fugă, posesiv. Ah! Cum îndrăzni să vină pe teritoriul meu, devenii și mai furioasă. Cum a ajuns aici? Îi trântii ușa în nas. După o noapte în care îmi impusei să mă gândesc cu calm, luasem hotărârea de a ne vedea din nou. Îi dădui un telefon (în veni în minte piesa "The call", BSB, ciudată și ea). Alo? Te deranjez? Eu sunt, Anca. Nu, îmi face plăcere să te aud. Pot trece pe la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pieri. Trebuia să se regăsească, cu asta trebuia să înceapă. Dar avea o revelație. Conștientizarea faptului că nu dezgusta doar ce-1 înconjura ci chiar pe el era cel mai bun început. Personalitatea lui prindea contur cu fiecare secundă de calm. Simțea cum redevine el, iar bucuria acestui fapt nu putea fi mai mare cu cât nimic nu-1 putea face și mai relaxat. Era ca un fenomen poltergeist, Și o experiență de neuitat. Simțea cum energia intra în el, sub chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fapt nu putea fi mai mare cu cât nimic nu-1 putea face și mai relaxat. Era ca un fenomen poltergeist, Și o experiență de neuitat. Simțea cum energia intra în el, sub chipul autoregăsirii, în felul puterii. O senzație de calm și regăsire. Nici momentul suprem al decapitării nu a fost mai dulce vreodată. Era în stare să simtă tot ce trebuia. Se întoarse la cabană un nou om, același om, care se simțea tânăr în bătrânețea lui, a cărui stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a mă feri de durere, trebuie să mă desprind de ce am suferit, de ce n-am avut, de ce mi-au făcut și să sper că voi ști să mă feresc. Dar cum pot să facă asta și să iau lucrurile cu calm, când pe mine mă chinui constant, mă terorizează, mă sufocă faptul că am uitat , și nu am uitat, însă am nevoie de timp pentru a îmi aminti, Nu pot să fac nimic, și cu cât stau mai mult degeaba, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fără răspunsul meu, el nu s-ar fi întors). De aceea când l-am simțit lângă mine am scos un țipăt de spaimă. De recunoștință că era el ( moment în care l-aș fi pupat) profită. Ce crezi că faci? Calmul lui era înfiorător pentru că eu știam că, deși se stăpânea ireproșabil, e nebun de furie pe mine. De ce mă întrebi? Întreb eu demn, fără reproș, indiferentă și surprinsă de faptul că el s-a interesat. Deși furioasă, emoția, teama când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
citite. Arestații care, în trecut, se mai dădeau de ceasul morții, distrugând, chiar în secundele în care erau ridicați de poliție, o poliță, o listă, vreun alt act compromițător, puteau de acum să nu se mai sforțeze, dacă nu aveau calmul de a-și realiza distrugerea. Nu degeaba lângă prenumele Ulpiu se aciuiește particula amicală de Căpățânosul sau Cel într-o ureche, iar cei din Corpul de Detectivi ai Singuranței apelează, cu superioritate tandră, la el. Cunoaște astfel, din interior, o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
muntele ăla de minuni ale tehnicii, adevărat, eu o spuneam, la grădiniță, pe aia cu "Șoricelul mititel". Vi-o mai spun. E vorba 229 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI nemaipomenite, încă înainte ca respectiva să ți se ocupe, cu calm și responsabilitate, de pahar. - Și SIGLA... Cine e SIGLA? se interesă Pink, cu ușurătatea obraznică și plină de farmec a cuiva care nu se sfiește ca, sărind câteva pagini, să ajungă mai aproape de deznodământul romanului polițit. - A, SIGLA!... Bineînțeles, SIGLA
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nici unul dintre ei nu mai era prin preajmă ca să o judece pentru felul în care își trăia viața. Susan s-a uitat la ceas. Se făcuse 7:30, ceea ce însemna că nu mai avea la dispoziție decât trei ore de calm relativ înainte ca inevitabila furtună să-i lovească. —Buni! Milly a alergat în lungul holului și s-a aruncat în brațele întinse ale lui Jenny, înfășurându-și piciorușele în jurul taliei femeii. —Draga mea! Jenny a îmbrățișat-o strâns, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cameră. Cine era la telefon? a întrebat ea pe tonul cel mai firesc pe care și l-a putut fabrica. A, nu-l cunoșteai. James a luat telecomanda și a dat drumul la televizor. Intenția Juliei fusese să-și păstreze calmul, așteptând să vadă dacă James o să-i mărturisească, din proprie inițiativă, conversația cu Deborah, dar modul rapid în care îi închisese gura a făcut-o să-și revizuiască strategia. Așa că s-a întins peste pat, a înșfăcat telecomanda și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să bocească, să tăbare cu pumnii asupra spatelui și umerilor bărbatului într-o izbucnire furioasă. Pe Fiona o scoteau din minți încăpățânarea și prostia lui David. Dar, în loc de toate astea, ea și-a folosit toate resursele emoționale ca să-și păstreze calmul exterior. Noi o să fim aici. Și cu asta, Fiona a intrat înapoi în sufragerie și a închis ușa. Deși își mușca buzele ca să nu izbucnească în plâns. Lacrimile de frustrare și de tristețe aveau să curgă mai târziu, după ce Jessica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dinafară precum ultima picătură care face până la urmă să se încline ulciorul, iar el se sparge de atâta dus la apă. Apoi mi-a dat licorile, cea galbenă pentru soare și strălucire și viață și cea albastră pentru nesfârșit și calm și eliberare atunci când mi-o doresc. Viață într-o sticlă galbenă, moarte albastră ca cerul, albastru rece ca oțelul, a spus el. Era teribil de prost îmbrăcat, cu o mantie sărăcăcioasă, de neguțător ambulant, și o uriașă desagă peticită, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a fi trăită. O justifică. în orice caz, așa cred eu. Fie te îndrepți către el, fie te îndepărtezi de el. Sau, pentru o secundă, ești chiar acolo și te simți...împlinit. Erau liniștiți. Vultur-în-Zbor se ridică, privind nemișcarea cu calm. Virgil își trecea mulțumit limba lui mare peste colțurile gurii: patrulau la frontiere. — Te-ai gândit vreodată la expresia împietrit de frică? întrebă Virgil. Știi, transformat în piatră. Vultur-în-Zbor se întoarse pe jumătate și vorbi cu jumătate de gură, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a spus: — Nu e suficient să-l expulzăm pe Deggle. Trebuie să mutăm Trandafirul într-un loc mai sigur. Am eu un plan. De-abia îi mai auzeam vocea... care se-auzea și dispărea, dispăreaă îAcum, Virgil, povestește totul cu calm, fără patimă.) Vuietul. A fost vuietul. Cumva, vuietul trebuie să fi fost. Din cauză că ținusem Trandafirul atât de aproape și atât de mult timp. Mă întreb de ce Grimus nu era afectat... Vuietul îmi umplea capul cu forme și imagini, cu monștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o îndemna să răspundă. Și apoi era o lipsă de respect să auzi telefonul, să poți răspunde și totuși să nu o faci. Așa credea ea. - Alo? La celălalt capăt al firului era liniște deplină. Karina încercă să-și mențină calmul repetând întrebarea. Răspunsul pe care-l primi fu aceeași tăcere iritantă. Văzând că nu răspunde nimeni, deși simțea că era cineva la capătul firului, se enervă. - Dacă tot ai sunat, ar fi bine să nu mă lași să vorbesc singură
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cât mai repede. Zgomotul din spatele ei se auzea până la lift accentuându-se, discuția reluându-și cursul firesc. Nu venise după ea. Intră în lift și simți că se sufocă, că nu are suficient aer. Respiră adânc încercând să-și recapete calmul. Valuri de căldură îi inundau trupul slăbit. Transpira abundent. Își descheie nasturii de la sacou făcându-și vânt cu mapa cu acte. Înțelegea, în acel moment, atitudinea secretarei care o privise de sus din start. Locul ei nu era acolo. Ajungând
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dacă tu crezi că prezența mea te face fericită, atunci da, pe mine. - Nu voi lupta niciodată atunci când la mijloc sunt și alte femei. - Karina ai un talent nemaipomenit de a mă scoate din minți, iar eu sunt atât de calm de felul meu. De câte ori trebuie să-ți repet că era o simplă glumă nevinovată? - Nu-i nevoie să-mi repeți, e suficient că simt că nu sunt singura femeie din viața ta. - Te iubesc! Înțelegi asta? - Te doresc! Asta înțelegi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
strigă individul răbufnind, și o lovi violent peste față. Melanie Începu să plângă stins, tot ștergându-și pleoapele umezite. Am vrut atunci să intervin (simțeam furia crescând nestăvilită În mine și inima rupândumi se de milă). Am Întrebat cu un calm aparent, din colțul În care mă aflam, ce se Întâmplă, de fapt? Marian s-a Întors brusc spre mine și m-a pocnit În frunte fulgerător, cu toată forța, Înjurând printre dinți. În timp ce mă prăbușeam, am auzit-o pe Melanie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un strat untos de vernix. Azi, Îmbrăcat de Paula, poartă costumul celor de la Arsenal cu numele lui Adams pe spate. Nu arăt cât de tare mă deranjează asta. În schimb, când pleacă ea din bucătărie, Îi Înmânez lui Ben cu calm o cutie de Toothkind Ribena 1 și-l privesc cum o desface, turnându-și lichid violet de la gât până la buric. —Vai, Doamne, exclam eu. Suc pe costumașul ăsta de fotbal așa de frumos. Acum trebuie să te duc sus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Paula repede. Iar eu dau din cap pentru că, În mod evident, nu pot să vorbesc. Cu Ben În cărucior și Emily țopăind lângă ea, Paula se Îndepărtează cu copiii. Cum m-aș descurca fără ea? 16.40: Sunt mai calmă. Calmul femeii condamnate. Nu pot face absolut nimic. Băncile sunt Închise pentru că e sărbătoare. Nu pot să vând nimic până marți. Nu are rost să stric restul excursiei. Mă dau jos din una dintre ceștile care dansează ale Pălărierului Nebun, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Nu cred eu că o s-o faceți dumneavoastră. —Pentru numele lui Dumnezeu, scuipă judecătorul. —Oamenii ca dumneavoastră nu Înțeleg nimic despre femeile de genul lui Katharine. Și credeți că o puteți judeca. Să vă fie rușine, spune Jean Reddy cu calm, dar cu forța pe care generații de copii au auzit-o În vocea ei pe când certa vreun bătăuș În curtea grădiniței. 41tc "41" Baby, it’s you1tc "Baby, it’s you1 " În ziua În care a venit pe lume Seymour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
apoi, Îndreptându și privirea semeață asupra celor două fete mai mici -două făpturi Înspăimântate la culme, ce nu și puteau opri tremurul maxilarelor inferioare și nici șirul bolboroselelor, doar de ele Înțelese sub formă de rugăciune și descântec afișând un calm bine disimulat, așa cum stă bine unui conducător Încercat, rosti răspicat: Tăceți, fa proastelor! Ce v-a apucat!? Lască Viorița Îi fată deșteaptă, nu ca voi, toantelor, și se face bine degrabă. Și Încă-i și mai bine că am aflat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să mă Îndepărteze de Marbella și de Estrella de Mar. Lucrurile se desfășurau după o logică deviantă, care Îl conducea spre decenii Întregi de detenție Într-o Închisoare spaniolă de provincie, chin pe care părea să-l Întîmpine cu tot calmul din lume. Am condus Înapoi către Los Monteros și m-am plimbat de-a lungul plajei, un loc uitat de lume, o fîșie de nisip plin de lemne aduse de valuri și containere Îmbibate de apă, ca rămășițele unei minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]