4,790 matches
-
ușa cu piciorul. Reflectorul cu arc luminos se aprinse, surprinzînd un living banal: un pom de Crăciun și doi tinerei În chiloți care se mozoleau. Jack strigă „Poliția!“, iar cei doi porumbei Încremeniră. Lumina căzu pe o sacoșă umflată de pe canapea, plină cu iarbă. Fata Începu să răcnească. Băiatul Întinse mîna după pantaloni. Jack Îi propti un picior În piept. — MÎinile! Încet! Băiatul Își Împreună palmele, iar Jack Îi puse cătușele cu o singură mînă. Polițaii În uniformă Își făcură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să facă puneri sub acuzare? — Îi e frică doar să nu-și piardă prietenii dacă o să acuze... — Tocmai și-a făcut un prieten azi. Spune-i că e Într-o poziție avantajoasă. Jack merse cu mașina acasă și adormi pe canapea. Dormi toată după-amiaza și se trezi odată cu sosirea ziarului Mirror pe verandă. Pe pagina a patra citi „Surpriză de Crăciun pentru vedetele din Hope’s Harvest“. Fără imagini, dar Morty Bendish nu uitase să strecoare chestia cu „Marele V“. „Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dacă Își face bine treaba, Îl așteaptă tresele de sergent. L-a găsit pe Weiskopf În pat cu o roșcată de cincisprezece ani. Fata a spălat imediat putina. Jack l-a pocnit cu pistolul pe Weiskopf, apoi i-a răsturnat canapeaua și a găsit un cufăr plin cu jointuri și pilule de benzedrină. Le-a luat cu el, cu gîndul să-i vîndă lui Mickey Cohen tot rahatul ăla. Welton Morrow i-a oferit aranjamentul cu securitatea. Jack a acceptat. Karen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În biroul meu. Jack, Îmi pare rău! — Ovreiașule, te pricepi de minune să-ți protejezi martorii... CAPITOLUL 13 Bud sorbea whisky dintr-o sondă. Muzica de la tonomat Îi bubuia În urechi. Avea cel mai prost loc din tot barul - o canapea lîngă telefoanele publice. Îl chinuiau rănile vechi, căpătate la fotbal - dar și dorința de a i-o plăti lui Exley. Fără insignă, fără armă, amenințat cu punerea sub acuzare... așa că roșcata de vreo patruzeci de ani i se părea cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
hol. Lumină venind dinspre cele două camere laterale. Pășea pe un covor și, În plus, muzica dată tare Îi acoperea și mai bine mișcările. Merse tiptil pînă la prima cameră și aruncă o privire. O femeie goală, răstignită pe o canapea, legată cu cravate și avînd În gură un căluș improvizat tot dintr-o cravată. Bud intră cu zgomot În camera următoare. La masă un mulatru gras, gol-pușcă, Înfuleca Kellogg’s Rice Krispies. Omul puse jos lingura și ridică mîinile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe Dwight Gilette? — Doar Între noi: i-am băgat mîna În malaxorul de bucătărie. Nici o tresărire, nici o reacție Întîrziată. — Și ți-a plăcut? — Păi... nu. Lynn tuși. — SÎnt o gazdă nepoliticoasă. Fii bun și ia loc. Bud se așeză pe canapea. Dacă Întindea mîna, o putea atinge pe Lynn. — Detectivii de la Omucideri sînt altfel. Tu ești primul bărbat pe care l-am cunoscut În ultimii cinci ani și care nu mi-a spus din primul minut că semăn cu Veronica Lake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Nici un minut mai mult. CAPITOLUL 53 Jack se trezi pe sofa și-i scrise lui Karen un bilețel. Iubito, E drept, așa e, am rasolit-o cu Ellis. Dar nu e cinstit să dorm două luni pe nenorocita asta de canapea, iar dacă Departamentul mă poate ierta, ar trebui să poți și tu. Nu am pus picătură În gură de două săptămîni, lucru pe care l-ai ști dacă te-ai uita la calendarul meu de lîngă dulap. Nu mă aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la altul era plin de sînge, iar petele marcate cu bandă. Pe podea - eprubete Încercuite, puse În pungi transparente pentru probe. Împrăștiate peste tot - negative fotografice, zeci de bucăți, cu suprafețe crăpate și arse. Scaune răsturnate, o comodă golită, o canapea cu umplutura jumulită. În cea mai mare crăpătură - o pungă de nailon cu eticheta „Heroină“. Tipul de la laborator turui mai departe: — Eprubetele conțineau substanțe chimice pe care le-am identificat ca fiind medicamente antipsihotice. Negativele erau cam toate mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Împușcați mortal, după cum știm. Cred că asasinul le-a arătat fiecare negativ În parte, le-a pus Întrebări, apoi le-a ars - cum a ars și fotografiile. Ce căuta? Nu știu, poate că voia să identifice personajele din poze. Sub canapea am găsit o lupă, așa că acum Înclin spre varianta asta. De asemenea, remarcați punga de plastic etichetată „Heroină“, care iese din canapea și al cărei conținut, evident, l-am pus sub cheie. În total patru pungi, Într-un ascunziș sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cum a ars și fotografiile. Ce căuta? Nu știu, poate că voia să identifice personajele din poze. Sub canapea am găsit o lupă, așa că acum Înclin spre varianta asta. De asemenea, remarcați punga de plastic etichetată „Heroină“, care iese din canapea și al cărei conținut, evident, l-am pus sub cheie. În total patru pungi, Într-un ascunziș sigur. Asasinul a lăsat În urmă o mică avere sub formă de droguri extrem de căutate. În bucătărie era haos și mai mare: congelatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
al nostru are sigur așa ceva. Dudley Își aprinse o țigară. — Da, asta dacă nu cumva e vorba În egală măsură și de heroină. Hatcher pufni. — Domnule căpitan, dacă făptașul nostru se dedulcea la prafurile alea albe, fura marfa ascunsă În canapea. — Da. Sau asasinul e pur și simplu un psihopat cu spume la gură, care a făcut o reacție psihotică la negative din motive personale indeterminabile. Sincer să fiu, mă interesează mai mult aspectele legate de heroină. Aveți vreo dovadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
picioarele abia dacă Îi atingeau pămîntul. Îl conduse În clădire, deschise ușa de jos și aprinse o lumină. Ed intră. O splendoare! Stofele, obiectele de artă. Lynn Își scoase pantofii și turnă coniac În două pahare. Ed se așeză pe canapea - catifea veritabilă. Lynn i se alătură. Ed Își luă paharul și sorbi. Lynn Încălzea paharul În mîini. Știi de ce te-am invitat Înăuntru? — Ești prea inteligentă ca să Încerci să mă convingi să cădem la Înțelegere, așa că bănuiesc că ești pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu Inez. Ed ținu luminile aprinse: cu cît vedea mai mult, cu atît se gîndea mai puțin. Îl ajuta să continue actul. Își reținu orgasmul numărînd pistruii lui Lynn. Amîndoi consumară actul Încet, compensînd graba cu care se rostogoliseră de pe canapea. Lynn avea vînătăi. Ed știa că Bud White i le făcuse. Pentru cît de tensionată era acuplarea lor, se purtau foarte blînd. Lunga Îmbrățișare de după o simțiră ca pe un fel de recompensă pentru minciunile lor. După ce au Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Găsește-l! Acum! Domnule, ne-au scăpat cînd Îi urmăream. Îmi pare rău! E ca și cum ar fi vina noastră. Nu contează. Fă ce ți-am zis. Fisk alergă la mașina lui. Ed intră și se uită. Billy Dieterling pe o canapea albă, năclăită de sînge. Un cuțit Înfipt În beregată. Două cuțite În burtă. Scalpul lui pe podea, Înțepenit În covor cu un cîrlig de spart gheața. Cam la un metru de el, un bărbat alb, de vreo patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
murise liniștit în patul lui, alături de nevastă-sa, apucând doar să-i spună mi-e rău, mă doare inima și atât. Bătrâna doamnă Marga Pop a intrat în prima încăpere, mult mai mare decât celelalte, și-a aruncat geanta pe canapeaua cu care se mândrea în fața oricui, proaspăt îmbrăcată într-o stofă cu dungi subțiri crem și maronii, urmată, cu pași mărunți și sfioși, de vecina rămasă în picioare cât timp cealaltă s-a reîntors în vestibul, unde era cuierul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
noaptea târziu, probabil spre vreo margine a Bucureștilor, acum rămânea peste noapte. Oricum era cu totul alta decât în prima zi când, întorcându-se cu copiii de la casa bătrânească de la țară, către munții Buzăului, a găsit-o lenevind pe o canapea, făcându-și unghiile, cu picioarele-i lungi încrucișate sub ea, îmbrăcată într-unul din capoatele ce nu-i aparțineau. A fost atât de surprinsă, încât n-a reușit să-i spună nimic de indignare, uitându-se doar cum își strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-o? Nu se mângâia pe ea, ci oglinda. Oglinda care e doar un obiect, nimic altceva. Oglinda în care chipul ei era rece. Și o să mai vadă și oglinda asta, și pe celelalte, și patul, și scrinul, și dulapurile, și canapeaua, și măsuțele, și ceasurile, și toate lucrurile care o înconjoară. Doar n-o să moară acum! Iese în pragul ușii-fereastră, respiră adânc. E uimită sau speriată, nu știe exact. Ce se va întâmpla de mâine încolo? Simte cum îi bate inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îndelete, suflând un fir de praf, foarte atentă la fiecare din gesturile ce păreau de o enormă importanță, evitând să se privească în oglinda îngustă de lângă cuierul din vestibul, în oglinda ovală de deasupra comodei, în oglinda venețiană de deasupra canapelei îmbrăcată în dungi crem și maronii, în oglinda pătrată a chiuvetei din baie, trecea chiar și peste oglinda mică și rotundă, cât o palmă, de la capul patului, dar până la urmă, neputând să reziste și să evite oglinda înaltă, pătată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fereastra larg deschisă. Nici o adiere nu flutură perdeaua și draperia subțire înflorată. Dar liniște încă nu e. Peretele de cărți nu-i spune nimic, gândul i-e neclar. Se ridică și trece alături, în încăperea mai mare, se așază pe canapeaua îmbrăcată în stofă cu dungi subțiri maronii și crem, își rotește privirea peste lucrurile știute de ani mulți și totuși străine, nu pentru că nu-i aparțin, ci pentru că dintr-odată sunt indiferente și ostile. În oglinda venețiană atârnată pe peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
oglinzile, vesela, lenjeria și tablourile fuseseră în parte vândute, în parte dăruite numeroaselor rude ori prietenilor și nu mai rămăseseră decât obiectele din cămăruța lui Andrei Îce oricum îi aparțineau lui), un pat pliant în care Mioara își petrecea nopțile, canapeaua îmbrăcată în stofă în dungi crem și maroniu, promisă pentru o nimica toată mecanicului blocului, ce va veni s-o ia abia la sfârșit, înaintea plecării ei, când va fi terminat de triat și împărțit totul, până atunci să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trandafirie, până în clipa în care el și-a întors spre ea privirile-i albastre, nedumerit, a ridicat din umeri și s-a așezat la fel de drept în fotoliu. Răbdătoare, Rodica Dumitrescu l-a privit o clipă, apoi s-a trântit pe canapeaua din fața fotoliului-balansoar, lăsându-ne pe spate, după ce își trecuse mâinile prin părul bogat și negru, făcând să zăngăne lănțugul atârnat de gât. Se uita la Vlad Dumitrescu, apoi la noi toți, pe rând, nedumerită, nici măcar luându-ne de martori, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Am simțit, de cum am intrat, o atmosferă de gheață. Televizorul era deschis, dar nimeni nu urmărea concursul de muzică ușoară. Ileana Roman și o verișoară de-a ei care studia psihologia păreau să-l vegheze pe Meme, lungit pe o canapea de piele, cu o pernă mare sub cap. Din câteva vorbe am înțeles ce se petrecuse. Omul venise de puțin timp, pe jos, urcase cu greu treptele și în pragul ușii, chiar când suna, avusese o criză de inimă. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un fotoliu. Îți mulțumesc. Fiona rămăsese în ușă. — Deci să plec? — Nu, te rog... mai suportă-mă puțin, te rog. Poate o scoatem cumva la capăt. Stai jos, te rog. Fiona ezită și înainte de a veni să se așeze pe canapeaua din fața mea, deschise ușa spre palier și o lăsă crăpată. M-am făcut că nu observ. Se așeză pe marginea canapelei, cu spatele încovoiat și cu mâinile împreunate trist în poală. — Ce spuneai adineauri? am întrebat. — Vrei s-o iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o scoatem cumva la capăt. Stai jos, te rog. Fiona ezită și înainte de a veni să se așeze pe canapeaua din fața mea, deschise ușa spre palier și o lăsă crăpată. M-am făcut că nu observ. Se așeză pe marginea canapelei, cu spatele încovoiat și cu mâinile împreunate trist în poală. — Ce spuneai adineauri? am întrebat. — Vrei s-o iau de la început? — Pe scurt. În câteva cuvinte. — Îți solicitam o sponsorizare. Organizez o excursie cu bicicletele pentru spital, cu sponsorizare. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cum este? Miroase? — E un aer cam... închis. Am luat telecomanda și am vrut să închid televizorul. Băiețelul cu ochii închiși, lipsiți de orice expresie, și cu spatele la fel de încordat și de rigid ca al Fionei când se așezase pe canapeaua mea nu mai era pe ecran; dar „unchiul“ cu rânjet larg și mustață neagră stufoasă încă se mai învârtea pe-acolo, de data asta în uniformă militară și înconjurat de bărbați de aceeași vârstă și naționalitate și cu aceeași atitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]