222,545 matches
-
prestatori nepreveniți de muncă voluntară. Prin angajamente mincinoase și prin promisiuni ipocrite, pînă la un punct și prin contracte semnate cu tot ceremonialul, acești colaboratori sunt ademeniți către studiouri pentru ca mai pe urmă, cu acel tipic dispreț al brigadierului de CAP, să fie abandonați și umiliți în așteptări vagi și în explicații tot mai încîlcite. Conducătorii Televiziunii noastre publice, indiferent ce forțe politice și, mai ales, ce forțe morale reprezintă ei acolo, ar trebui să știe, iar, dacă nu știu, ar
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
justiția. într-o notă a redacției, îi atrăgeam atenția autorului scrisorii că n-a citit corect articolul la care se referea. Dl Popovici ne-a trimis un răspuns, pe care îl publicăm în numărul de față. N-am avut, din capul locului, intenția de a ne amesteca, deși disputa cu pricina ne privea într-un fel, și nu numai ca gazde ale articolului care a declanșat-o. Dl Reichmann este și autorul unui text din Le Monde în care, recenzîndu-l pe
Precizări necesare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17205_a_18530]
-
fondatori studiaseră în Germania), dar, mai ales, pentru acceptarea ideologiei neuitatei Societăți, care nu punea preț (ba chiar abhora) spiritul revoluționar de sorginte franceză, de care se îmbibaseră toți fruntașii spiritului public românesc, de la pașoptiști încoace. Aceasta a deosebit, din capul locului, Junimea și pe junimiștii reprezentativi de spiritul public românesc. Din această cauză Junimea și junimiștii adoptă un punct de vedere mai conservativ în judecarea organismului românesc. Întregul examen critic al procesului de constituire a civilizației și a culturii noastre
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
șapte ani se dezgorapă morții,/ Se pune os lîngă os în cutii,/ Și chiar cînd osul frunții li s-a ros/ Se plîng ca oamenii întregi și vii.// Trei zile stau la loc de închinare/ Și se-aduc flori la capetele lor/ Și li se spune cine s-a mai născut/ Și li se dau în grijă cei ce mor.// Apoi începe să ne doară capul/ De crinii de pe ei și rînd pe rînd/ Ne-ndepărtăm de flăcările-albastre. Cîntînd pentru întoarcerea
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
întregi și vii.// Trei zile stau la loc de închinare/ Și se-aduc flori la capetele lor/ Și li se spune cine s-a mai născut/ Și li se dau în grijă cei ce mor.// Apoi începe să ne doară capul/ De crinii de pe ei și rînd pe rînd/ Ne-ndepărtăm de flăcările-albastre. Cîntînd pentru întoarcerea-n pămînt.// Gropari tocmiți pe capete de mort/ La potrivita vreme se adună/ Și-i lasă-n gropile în care-au fost/ Și pun pe
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
cine s-a mai născut/ Și li se dau în grijă cei ce mor.// Apoi începe să ne doară capul/ De crinii de pe ei și rînd pe rînd/ Ne-ndepărtăm de flăcările-albastre. Cîntînd pentru întoarcerea-n pămînt.// Gropari tocmiți pe capete de mort/ La potrivita vreme se adună/ Și-i lasă-n gropile în care-au fost/ Și pun pe ei o lespede mai bună" (Obicei). Dar instrumentul morții e, de regulă, cruzimea, care n-ar putea fi ocolită decît în
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
a unui Eros trăit la nivel dramatic, tăvălit în sînge, agrementat cu spectacolul torturant al unei execuții savante. E o deflorare atît fizică precum și psihică, împinsă în hiperbolă. Nu întîmplător, autoarea își simte trupul ca un mediu al legăturii dintre capul și corpul zburătoarei sacrificate: M-au ascuns bătrînii, după obicei,/ Să nu uit de frica păsării tăiate,/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strîmb zăvorul șubrezit de vreme,/ Ca să uit ce-am auzit, să scap
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
obicei,/ Să nu uit de frica păsării tăiate,/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strîmb zăvorul șubrezit de vreme,/ Ca să uit ce-am auzit, să scap,/ De această zbatere în care/ Trupul mai aleargă după cap.// Și tresar cînd ochii, împietrind de groază,/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și părînd că-s boabe de porumb/ Alte păsări vin să-i ciugulească.// Iau c-o mînă capul, cu cealaltă restul,/ Și le schimb cînd mi
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
această zbatere în care/ Trupul mai aleargă după cap.// Și tresar cînd ochii, împietrind de groază,/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și părînd că-s boabe de porumb/ Alte păsări vin să-i ciugulească.// Iau c-o mînă capul, cu cealaltă restul,/ Și le schimb cînd mi se pare greu,/ Pînă nu sînt moarte, să mai stea legate/ Cel puțin așa, prin trupul meu.// Însă capul moare mai devreme,/ Ca și cum n-a fost tăiată bine,/ Și să nu se
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
boabe de porumb/ Alte păsări vin să-i ciugulească.// Iau c-o mînă capul, cu cealaltă restul,/ Și le schimb cînd mi se pare greu,/ Pînă nu sînt moarte, să mai stea legate/ Cel puțin așa, prin trupul meu.// Însă capul moare mai devreme,/ Ca și cum n-a fost tăiată bine,/ Și să nu se zbată trupul singur/ Stau să treacă moartea-n el prin mine" (Pasărea tăiată). O altă imagine elocventă e cea a boului dintr-un abator. Irezistibil atrasă de
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
estetic: "Boul jupuit atîrnă cu picioarele în sus,/ Pielea nu mai învelește carnea lui cea muritoare,/ O lumină dinăuntru și-o lumină din afară/ Lasă coastele să facă cercuri albe de răcoare.// Locul inimii așteaptă însemnat cu cheag de sînge/ Capul cel cu stea în frunte se mai vede numai unde/ Ochii umezi dați pe spate vine cineva să-i scoată/ Și desparte carnea rece de luminile rotunde.// Eu rămîn tăcută-n preajma trupului ce se lungește/ Și se leagănă în
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
lipite, cît să poată fi date de-a dura,/ M-am aplecat asupra ei cu frică/ Și mă uit cum îi este lipită gura" (Din două părți). Alcătuirea lui Ieronim, personaj emblematic al adorației, e una obiectuală: "Doarme Ieronim cu capul pe brațele mele/ Și cu ochii deschiși, e tîrziu,/ Și mi-e frică să-i scot brațele de sub cap/ Și e liniște și m-aplec către el.// Ai un ochi de sticlă, Ieronim,/ E puțin mai albastru decît celălalt/ Și
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
cum îi este lipită gura" (Din două părți). Alcătuirea lui Ieronim, personaj emblematic al adorației, e una obiectuală: "Doarme Ieronim cu capul pe brațele mele/ Și cu ochii deschiși, e tîrziu,/ Și mi-e frică să-i scot brațele de sub cap/ Și e liniște și m-aplec către el.// Ai un ochi de sticlă, Ieronim,/ E puțin mai albastru decît celălalt/ Și puțin mai rotund și puțin mai adînc/ Și are valuri în el, ca icoanele vechi" (Doarme Ieronim). Legătura dintre
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
Păpușarul). Superlativul acestei iubiri reduse la nucleul său voluptuos-macabru îl reprezintă ficțiunea unui "zmeu", opus banalului "băiat curajos": "Mă rog de tine, băiat curajos,/ Încercat pe zidul morții, în bîlciul copilăriei,/ Nu umbla să mă smulgi de la zmeul cu șapte capete/ Ca să cîștigi o parte-a-mpărăției. O, toate fetele acelea din poveste,/ Care de teamă v-au urmat mereu,/ Cînd e atît de simplu și de omenește/ Să-ncerci o dată să iubești un zmeu!" (Rugă). De cele mai multe ori, e un
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
Aplecați asupra mea stau ochii tăi/ Ca desprinși din fruntea visătoare,/ Într-un dulce haos se-nvîrtesc tăcuți/ Cu priviri apăsătoare.// Mă trezesc înspăimîntată, nu știu/ dincotro se vor aprinde iar,/ Doar o clipă se fixează-n gol/ Ca-ntr-un cap înfipt în păr" (Rugă). Dorința se află la un pas de necrofilie: Și-atuncea cînd chipul meu trece în apă/ Și fața mea pală în ea se oprește/ Pe chipul meu ud ca de-o ploaie eternă/ Figura de umbră
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
în rezervă, departe de culisele luptei politice transilvane. Vizitează, în mai 1898, România. Aici e puternic emoționat la vederea mării, la Constanța, ca și de podul lui Anghel Saligny peste Dunăre. ("Acesta este puțin zis, dacă îi va spune cineva cap de operă. E cu mult mai mult. Este una din minunile cele mai mari ale lumei, în chip de operă a geniului românesc și a artei române.") Era, acum, prin 1897, împotriva lui Ion Rațiu, președintele P.N.R., și a altora
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
de un asasin: "E trupul, desigur/ e fostul prieten/ și totuși/ mă feresc ca de ucigaș" (Nimic). Notificată fiind tristețea ca un "virus" distrugător ("Virus paralizînd/ toate sistemele de apărare" - Virus), trupul sfîrșește prin a deveni - exteriorizîndu-se - un obiect estetic: "capul mi-e poate/ cristal perfect/ craniul translucid/ ștergerea/ opacității ființei/ acum iarăși se vede/ în spatele meu/ obiectul/ l-am frînt/ l-am rîvnit" (ibidem). În pofida unor astfel de renegări ale feminității consacrate, Ștefania Plopeanu vădește și o seamă de recăderi
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
E oarecum ciudat să vezi cum se învinuiesc unii pe alții de imoralitate niște oameni care, dincolo de talentul lor, adesea indiscutabil, nu posedă nici cel mai elementar simț moral. Faptul că pamfletele pe care și le aruncă unii altora în cap, ca niște lături, au ca miză moralitatea (niciodată aceea proprie, totdeauna a celuilalt) trebuie să ne dea de gîndit. Ca și împrejurarea că, deși timpul joacă de obicei rolul unui epurator eficace, nici acum, la decenii bune de la "consumarea" lor
Moralități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17223_a_18548]
-
fugind de realitățile politice și economice din țările lor și găsind în lumea nouă un alt mod, mai trainic și mai eficient și mai drept de a coexista... O caricatură sovietică, stupidă, din epoca totalitarismului, punea în orbitele Statuii două capete de polițiști supraveghind Continentul. Regimul polițienesc stalinist, dușmanul cel mai îneverșunat al ideii de libertate, - își exporta sistemul în acest mod josnic; destul, ca să fi prevăzut, încă de pe atunci dispariția unei monstruozități propagandistice, a unei ideologii nu diferită în esență
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
alt imperiu roman, mutat aici, lîngă Long Island... Brațul drept ridicat, lung de 12 metri și gros de trei, ținea sus torța uriașă cu făclia electrică imensă măsurînd aproape zece metri. Degetul arătător, trei... Treaptă cu treaptă (168), ajung în capul Zeiței. Urcușul, în spirală, este istovitor. Abia mai răsuflu; sus, mă gîndesc la Calul troian al mirmidonilor, în frunte cu Ulisse... Achile. Nici vorbă de vreo minciună... Dacă omenirea a căpătat un dar, acesta este al înțelepciunii și tehnicii, meșteșugurilor
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
este istovitor. Abia mai răsuflu; sus, mă gîndesc la Calul troian al mirmidonilor, în frunte cu Ulisse... Achile. Nici vorbă de vreo minciună... Dacă omenirea a căpătat un dar, acesta este al înțelepciunii și tehnicii, meșteșugurilor, însușirile fecioarei născute din capul lui Zeus, gata înarmată, Atena, la greci, Minerva la romani. Aceeași zeiță, ocrotind inteligența și adevărul, incoruptibila, neîndurătoarea, implacabila fiică a Celui de sus. Din țeasta ei ilustră, în care mă aflu, și în care abia mai gîfîi de suișul
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
le-am lăsat deoparte, mai ales dacă erau inadecvate momentului. Am renunțat la un roman despre viața de soldat, ca să nu se interpreteze că aș face politică. Era timpul când se punea problema renunțării la serviciul militar. Am avut în cap nenumărate subiecte. Poate acum ar fi momentul să scriu istoria subiectelor mele nescrise. Ce m-a împiedicat să le scriu și care a fost până la urmă soarta lor. După Marietta, primul meu succes literar, tradus și în românește de tine
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
pensionare am lucrat din nou cu limba mea maternă la Școala normală de fete și la universitate, unde aveam un curs de limbă și literatură romanșă prezentat însă tot în germană. Ca scriitor, romanșa îmi venea din stomac, nu din cap și oricât de bine știu germana, ea este doar o limbă învățată. Pentru mine, un limbaj de lemn pe care trebuie să-l controlez din când în când în Duden. Scriind literatură în germană aș fi dat la iveală un
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
lucruri în același timp. Am fost, ca să spun așa, "însărcinat" cu Marlengia, unul dintre romanele mele, vreo 30 de ani. Subiectul cărții m-a chinuit ani și ani, la fel ca și altele, și numai când totul era copt în capul meu îl așterneam pe hârtie. Imediat ce intram în vacanță, începeam să scriu. Dacă se terminau cursurile la ora 11, la ora 13 eram deja la masa de scris. Ce idei te-au chinuit ca scriitor, ce-ai urmărit prin scrisul
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
alt istoric literar consideră a putea afla o similitudine între poemul lui N. Nicoleanu, Secreta mea durere, și Melancolia lui Eminescu. Reproducem textul lui N. Nicoleanu: "Secreta mea durere se va-ngropa cu mine/ Și nimeni nu va plînge la capu-mi arzător,/ Un plîns de vecinic doliu, de vecinice suspine,/ căci vieața-mi fu o lungă oftare de amor/ Zadarnică, perdută ca și cum n-ar fi fost!// Căci razele speranții și glasul mîngîierii/ Nu și-au vărsat lumina pe sufletu-mi tăcut
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]