4,125 matches
-
un zgomot, ca cel pe care-l face o conductă spartă, combinat cu cel de carton rupt, și apoi explozia asurzitoare și fumul deasupra noastră, În timp ce o duceam pe fată În spatele apartamentului. Ieșeam aplecîndu-mă pe ușă, cînd ceva cu o cască de oțel mă depăși În drumul său spre scări. Poate credeți că un iepure se mișcă repede atunci cînd sare și o ia la goană În zig-zag, Însă Autoritatea a trecut prin holul plin de fum, a coborît scările alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care stătuseră Întinși la pămÎnt se ridică și o luă la fugă Înapoi, spre tranșeele pe care le părĂsiseră cînd Începuse atacul. Altul se ridică și fugi și el Înapoi, ținîndu-și arma cu o mînĂ, În timp ce cu cealaltă Își ținea casca pe cap. Apoi Începură cu toții să fugă Înapoi. Unii cădeau. Alții rămĂseseră Întinși, fărĂ să se ridice vreo clipă. Se Împrăștiaseră pe tot dealul. — Ce se-ntîmplă? Întrebă fata. — Atacul a eșuat. — — De ce? Pentru că nu l-au dus pînĂ la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de pe urma lui. Ăia de-acolo sînt oameni, ca și noi. Uite-i cum arată, Împrăștiați pe dealul Ăla. — Voi nu sînteți oameni, spuse Johnny. SÎnteți femei. SĂ nu mai faci confuzia asta vreodată. — Și iată-l și pe omu’ cu casca de oțel, spuse celălalt uitîndu-se pe fereastră. Și iată-l sosind cu multă demnitate. PĂcat că n-am o bombă ca să-i fac o surpriză neașteptată. CÎnd intră Autoritatea cu chipiu’ de oțel, noi strîngeam camerele și restul echipamentului. — Soolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
eram mereu bucuroși cînd reușeam să traversăm În siguranță zona aia. Așa că acum mergeam toți patru pe trotuar, cărÎnd camerele, pășind peste bucățile de cărĂmidă și de fier proaspăt desprinse din clădiri și admirînd demnitatea cu care merge omu’ cu cască de oțel care tocmai fusese exclus din Club. — Ce nu-mi vine să fac relatarea, spusei. N-o să fie prea ușor. Ofensiva asta e distrusă. Nu ți-e bine, băiete? spuse Johnny. — Scrie și tu ce se poate scrie, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
s-au dus cu targa - au fost omorîți? Da, spusei. FĂră-ndoială. — Se mișcau atît de Încet, spuse fata cu milă. — Uneori e foarte greu să te miști. E ca și cum ai merge prin nisipuri mișcătoare sau În vis. BĂrbatu’ cu casca de oțel mergea Încă În fața noastră. La stînga lui era un șir de case distruse și la dreapta zidul de cărĂmidă care Împrejmuia barăcile. Își parcase mașina În capătu’ străzii, unde era și a noastră, adăpostită În spatele caselor. — Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
caselor. — Hai să-l primim Înapoi În Club, spuse fata. Nu vreau să sufere nimeni În seara asta. Nici sentimental, nici altfel. Hei! strigă. Așteaptă-ne puțin! Venim și noi. Se opri și privi Înapoi și, cum Își Întoarse capul, casca aia mare și grea arăta ridicol, precum coarnele uriașe ale unui animal inofensiv. Ne așteptă pînĂ Îl ajunserăm din urmă. — Pot să vă ajut la cărat? — Nu. Ne așteaptă mașina chiar În față. — O să mergem toți la Club, spuse fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
duc? Se ascund de cineva, pe undeva? Habar n-am. Văd și copii care aleargă prin parc, după câte o minge. Se cheamă că bat mingea, dar mingea nu se supără. Sunt grozavi și ei și mingea. Un motociclist cu cască face un tărăboi de nedescris de câte ori pleacă. Și pleacă aproape în fiecare zi de la poalele blocului meu. Un cârd de bicicliști intră și ei în parc. Ați văzut, prieteni? Toți se joacă, aleargă, adică circulă pe afară; eu ce fac
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
împreună cu doi camarazi reușise să evadeze din lagăr. Acum regreta că nu-l întrebase mai multe despre fuga din acel loc, probabil împrejmuit cu rotocoale de sârmă ghimpată, cu foișoare de pază în care soldați nemți, rigizi și nemiloși, cu căști metalice pe cap, vegheau la orice mișcare a prizonierilor. Încercase să-și închipuie barăcile în care erau ținuți, atitudinea învingătorilor față de deținuți, dar renunțase, amintindu-și doar ce-i spusese tata. “După ce-am ieșit din împrejmuire, gardienii - nu știu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
în virtutea inerției, cum se și opriseră. Ghicindu-le nedumerirea, un sergent isteț (îi remarcă mâna stângă bandajată) le arătă pe un drum lateral, un grup de 5-6 tancuri rusești care tăiaseră coloana lor. Un ofițer coborâse dintr-un tanc, smulsese căștile de pe capetele unor soldați, le aruncase cât colo, și se răstea la români să plece acasă! De-a lungul timpului avea să se convingă, ăsta era războiul, oamenii erau diferiți și, uneori situația de învingător induce comportamente justificabile doar în
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
conștient că odată căzut pe front, actele nu i-ar mai fi fost de nici un folos. Urmară lupte grele la Leona, la Hâncești, prin sate și-n câmp deschis. Avu parte de baraje de artilerie, greu de suportat psihic. Cu casca de oțel pe cap, când înainta, își pleca în față capul, impunându-și să creadă că așa-și proteja fața de lovituri. Asculta atent sunetul fiecărui proiectil de artilerie, urmărind totodată și mișcările fiecărui ostaș. Ca un comandant realist, îi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Pe când tu... Un iepure fricos, asta este concluzia. Începu să alerge pe partea dreaptă a drumului, controlându-și respirația, îndreptându-se către ieșirea din orășel, aflată la vreo trei kilometri distanță, imediat după ce treceai de benzinărie. Regretă că nu luase căștile cu el și telefonul mobil în care păstra melodiile preferate. Dar acum era prea târziu, nu mai avea nicun chef să se întoarcă acasă. Nu era superstițios, râdea de toți cei care scuipau în sân sau erau apucați de friguri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
am ajuns Înapoi În birou mă treceau deja toate apele. — Am adus toate ziarele și am ridicat și revistele, În caz că le vrea. Mai e o singură problemă: nu cred că pot să port adidașii ăștia, nu? Emily și-a smuls căștile din urechi și le-a azvârlit pe birou. — Nu, bineînțeles că nu poți purta așa ceva. A ridicat telefonul, a format patru cifre și a cerut: — Jeffy, adu-mi o pereche de pantofi Jimmy Choo, mărimea... S-a uitat la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
striga pe nume. Aveam și eu trei minute de liniște și pace pe zi, și omul ăsta mi le fura pe toate. A deschis gura să spună ceva, dar ușile s-au dat de perete și a intrat Emily. Avea căștile pe urechi și mergea În pas de dans. Am văzut cum Îi cade falca atunci când l-a văzut. — Domnul Tomlinson! a exclamat ea, și-a smuls căștile din urechi și a Îndesat casetofonul iPod În sacoșa Gucci. Totul e OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ceva, dar ușile s-au dat de perete și a intrat Emily. Avea căștile pe urechi și mergea În pas de dans. Am văzut cum Îi cade falca atunci când l-a văzut. — Domnul Tomlinson! a exclamat ea, și-a smuls căștile din urechi și a Îndesat casetofonul iPod În sacoșa Gucci. Totul e OK? Nu e nimic În neregulă cu Miranda, sper? Înfățișarea și vocea păreau amândouă adânc și sincer preocupate. O performanță de nota zece cu felicitări: Întotdeauna asistenta total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
deranjeze nimeni. Mai ales că mata, cum văd eu că umbli neîngropat, o să stai acolo, să ții de șase. Nu ți-am zis să te cari ? se congestionă bătrânul, sufocându-se de indignare. Grijania ta de cocalar ! Maca își scoase casca, scuturându-și părul impresionant. Se uită la fereastră, măsurând distanța care-l despărțea de etajul doi, acolo unde se sumețeau urechile măgărești și împăroșate ale bătrânului. — Asta cu grijania e veche, tataie. De la așa un domn am alte pretenții... — Mă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dacă n-ar fi fost petrecerea lui Penelope, i-aș fi spus șoferului să meargă Înainte. Dar mi-am fabricat un zâmbet și m-am dus În fața cozii de patruzeci de persoane, unde un tip uriaș, În costum și cu căști de agent secret stătea cu o mapă În mână. —Salut, mă cheamă Bette, am venit pentru petrecerea lui Penelope, am spus, cercetând coada, fără să recunosc pe cineva. Mă privi inexpresiv. —Perfect, mă bucur să te cunosc, Penelope. Dacă stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
e petrecerea lui Penelope, iar eu sunt prietena ei. M-a rugat să ajung mai devreme, așa că cel mai bine ar fi să intru chiar acum. Îhî, perfect. Ascultă, fă un pas Într-o parte și... Își puse mâna pe cască și păru să asculte cu atenție, dând de câteva ori din cap și cercetând coada care șerpuia acum după colț. —Ascultați-mă cu toții, anunță el, iar vocea sa reduse imediat la tăcere mulțimea de doritori de petrecere, sumar Îmbrăcați. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
după ce paznicul ridică cordonul de catifea. —Parcă ai spus că eu sunt următoarea pe listă, i-am zis sec zdrahonului. —Ești liberă să-i faci o vizită prințesei Penelope, Îmi răspunse, făcând un gest larg cu o mână și aranjându-și casca, ca să audă informații, fără Îndoială esențiale, cu cealaltă. —Vezi, ai intrat, spuse Michael, trăgând-o pe Megu după el În stradă. Sună-mă săptămâna asta și hai să bem ceva. Adu-o și pe Penelope - n-am apucat nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
negre. Cea mai famelică dintre fete o strigă pe Kelly: „Page Six sună În legătură cu contractele prenupțiale, pe linia doi“, iar Kelly Îmi făcu semn să stau jos, Înainte de a se Întinde și a-și potrivi ceva ce semăna cu o cască minusculă. O clipă mai târziu, saluta pe cineva de la celălalt capăt al firului cu chicoteli și complimente, În timp ce se plimba În sus și-n jos pe lângă ferestrele care dădeau spre sud. M-am așezat lângă fata extrem de slăbănoagă și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În sus, semn că trebuia să aștept. Abia atunci am realizat că toată lumea de la masă vorbea pe un ton entuziast În același timp, deși nu păreau că vorbesc Între ei. A mai durat ceva până când am văzut că aveau cu toții căști minuscule, fără fir, În urechi. Pe atunci nu știam că peste doar câteva săptămâni aveam să mă simt complet goală - expusă! - fără un telefon lipit constant de față... dar În momentul acela părea ciudat. Fata dădu din cap cu gravitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și am avut impresia că m-aș fi putut uita la ea o veșnicie. Elisa se Îndreptă spre capătul mesei și apăsă pe comutator de trei ori, Într-o succesiune rapidă. Am auzit imediat un cor de voci, anunțând În căști că o persoană foarte importantă Îi suna pe cealaltă linie și că vor reveni cu un telefon peste câteva minute. Aproape simultan, șase mâini manichiurate se Întinseră spre șase urechi și scoaseră șase căști și, În câteva secunde, Elisa obținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un cor de voci, anunțând În căști că o persoană foarte importantă Îi suna pe cealaltă linie și că vor reveni cu un telefon peste câteva minute. Aproape simultan, șase mâini manichiurate se Întinseră spre șase urechi și scoaseră șase căști și, În câteva secunde, Elisa obținuse atenția Întregii săli fără a spune vreun cuvânt. — Hei, ea e Bette Robinson. Va lucra mai ales cu Leo și cu mine, așa că Încercați să n-o chinuiți, bine? Aprobări din toate direcțiile. —Salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
din apartamentul său și deschiseră ușa În tăcere. De-abia când am ajuns afară am Înțeles unde ne aflam: Christopher și Greenwich, În vest, cam la un cvartal de râu. Celebra clădire a arhivelor. —Unde stai? Întrebă el, scoțând o cască argintie de sub scaunul unei Vespa, parcată sub o husă cu monogramă la câțiva metri de intrarea În clădire. —Murray Hill. E bine? Râse, dar nu Într-un mod plăcut. — Eu nu știu, să-mi spui tu. Eu n-aș muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Nu se vedea nici o mașină și m-am gândit să mă Întorc Înăuntru pentru câteva minute, dar chiar În clipa aceea În față trase o Vespa verde-lămâie, foarte familiară. Hei, iubire, hai s-o facem, spuse Philip, ridicându-și viziera căștii și smulgându-mi țigara dintre degete ca să tragă un fum. Mă sărută apăsat pe gură, care Întâmplător Îmi atârna, deschisă, din cauza șocului, și descălecă pentru a scoate o a doua cască de sub scaun. — Ce faci aici? am Întrebat, trăgând scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
hai s-o facem, spuse Philip, ridicându-și viziera căștii și smulgându-mi țigara dintre degete ca să tragă un fum. Mă sărută apăsat pe gură, care Întâmplător Îmi atârna, deschisă, din cauza șocului, și descălecă pentru a scoate o a doua cască de sub scaun. — Ce faci aici? am Întrebat, trăgând scurt din țigară când mi-o dădu Înapoi. —Ție ce ți se pare că fac? Se pare că suntem obligați să mergem. Deci hai să ne grăbim, bine? E drăguț costumul. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]