7,296 matches
-
o ia. Putea să-i aducă și niște haine. Da, asta era. Eva Wilt se urcă pe saltea și începu să vâslească înspre mal. La jumătatea drumului salteaua se dezumflă pentru a unsprezecea oară. Eva renunță la ea și se chinui să avanseze folosindu-se doar de vesta de salvare. Dar și asta o împiedica, așa că într-un final femeia se decise să și-o scoată. Călcă apa și încercă să descheie vesta, reușind, după multă trudă, să o dea jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să-i fie smulsă cu forța dacă voia să fie una absolut convingătoare. Va trebui să ezite, să înceapă să spună ceva, să se oprească, să se poticnească, să înceapă iar, să-l roage pe Flint să nu-l mai chinuie, să pledeze și să înceapă din nou. Peștele ăsta trebuia momit ca să muște. O, da, și asta o să-l ajute să rămână treaz! — Ai de gând să o iei încă o dată de la început? întrebă el. Inspectorul Flint zâmbi terifiant. — Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ani, Părintele popoarelor inca mai veghea, ziua și noaptea, în amvonul său luminat de la Kremlin și decidea ziua și noaptea fiecăruia dintre muritori. Îl arestaseră pe bietul călugăr pentru credința sa nestrămutată în lumea de Apoi și de Dincolo, îl chinuiseră, până începuse, brusc, să se roage, tot timpul, doar la Sfântul Iosif din Kremlin. Nimeni nu-l mai poate convinge, azi, că Sfântul Visarion Visarionovici a dispărut, cu adevărat, că Numele lui a devenit chiar prohibit, periculos de pronunțat, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dar nu crezi în ea. Nici eu. — Încep să nu mai înțeleg. — Gândește-te la Iacob și la Esau. Ți-i amintești? — Aha. Da. Acum pricep. — O poveste oribilă, nu-i așa? — Da, într-adevăr oribilă. În copilărie, m-a chinuit îngrozitor. La vremea aia eram un mic personaj moral și integru. Nu mințeam, nu furam, nu înșelam, nu spuneam o vorbă rea nimănui. Și iată-l pe Esau, un tolomac zburdalnic la fel ca mine. După toate regulile posibile, binecuvântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Era, poate, un pic obositor, dar nu dezamăgea. La plecarea din anticariat, îi invitasem deja pe Tom și pe Harry la cină, sâmbătă seară. Când am ajuns înapoi acasă era puțin trecut de ora patru. Gândul la Rachel încă mă chinuia, dar era prea devreme ca să o sun (nu se întorcea de la serviciu decât la șase) și, închipuindu-mă ridicând receptorul și formând numărul ei, mi-am dat seama că poate era mai bine așa. Relațiile dintre noi se răciseră atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
despre Adam. Doamne, știu că am spus mai devreme că nu o să-l sun, dar chiar ar trebui să-l vedeți! Nu pot să nu iau legătura cu un tip care arată atât de divin ca Adam Kirrane. M-aș chinui tot restul vieții, întrebându-mă ce-ar fi fost dacă... Cum aș putea să vi-l descriu pe Adam? Seamănă un pic cu Ben Affleck, dar are maxilarul mai mic. Și probabil e mai cu picioarele pe pământ. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
asigurări, tata a visat că într-o zi va face lucruri distractive. Apoi, când a avut timp, tot n-a putut să le facă. Bietul tata. Cel puțin încă mai încearcă să cânte la pian. Chiar dacă noi, ceilalți, ne cam chinuim. Mă dau jos din pat și mă îndrept spre bucătărie. Tata stă cu capul aplecat deasupra pianului și cântă cu doar două degete. Ca să-l enervez, încep să fredonez Dunărea albastră fals. Cred că Strauss se întoarce în mormânt. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
În ei arăt de parcă nu m-aș fi străduit deloc și asta e esențial în seara asta. Nu vreau, sub nici o formă, să arăt de parcă aș fi făcut vreun efort. Sunt sigură că toate fetele cu care iese Adam se chinuie foarte mult. Se machiază foarte mult și se duc la coafor. Apropo de coafor, arunc o privire la propria-mi coamă în oglindă și mi se pare că mai bine l-aș suna imediat pe Peter Mark! O oră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să uit că Adam e în America și că eu sunt în America. Dar nu suntem împreună. Pe de-o parte mi-aș fi dorit să nu-l fi cunoscut niciodată pe Adam. Sunt oare nebună? mă întreb, în timp ce mă chinui să mă ridic de pe scaun. Să fii singură e mult mai simplu. Bine, nu ai parte de suișurile grozave pe care le ai atunci când ești într-o relație, dar nici de coborâșurile groaznice, când nu vrei decât să te bagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mergem în alt bar. Ieșim din bar, și ea e îmbufnată, dar sunt hotărâtă să nu mă întorc la hotel. Dacă mă întorc, nu o să fac decât să stau întinsă pe patul dublu, gândindu-mă la Adam, și să mă chinui întrebându-mă care o fi marele secret. —Încotro? Amy sare de colo-colo pe trotuar, arătându-mi astfel cât de îngrozitor de frig îi e. —Ai fost în Littlest Bar? întreb eu. —Cum? —Urmează-mă. Încep să alerg înainte să-mi degere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
se străduiește, chiar dacă nu se duce decât până la sala de fitness a hotelului. Dar Wendy arată ca o Cindy Crawford tânără, în pantalonii ei negri mulați și bluza albă, delicată, cu spatele gol. Mi-aș fi dorit să mă fi chinuit și eu mai mult. Restaurantul e plin și e un loc de care se vorbește mult. Arome divine vin din zona bucătăriei. Îmi plouă în gură. Îmi chiorăie stomacul. Cu coada ochiului văd lista de deserturi. Prăjiturile cu brânză sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o face. Exact așa cum mergeau la o anumită discotecă atunci când erau tineri. Nu voiau să rămână pe dinafară. Unora le e groază să fie altfel. Așa că merg înainte cu turma, căsătorindu-se când o fac și ceilalți de vârsta lor. Chinuindu-se să plătească ipoteci mari doar ca să trăiască în aceleași suburbii ca toți ceilalți. Falimentându-se ca să-și trimită copiii la aceleași școli cu ceilalți copii. Făcându-și griji că au fost excluși de la cinele organizate de oamenii „ajunși“. Mie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
picioare, cu suc de afine. Puțin mai departe, la bar, o văd pe stewardesă ascunzându-și cu greu un zâmbet și simt că mă Înroșesc instantaneu. Bravo. Acum știe toată lumea. — O, Doamne. Aproape că o aud pe Lissy cum se chinuie să găsească ceva pozitiv de spus. Ei, măcar știi sigur că n-ai trecut neobservată, spune Într-un final. Măcar n-or să te uite imediat ce ai ieșit pe ușă. Bănuiesc că nu, spun posomorâtă. Am și eu vreun mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lui Katie. Sunt Împreună de câteva săptămâni și tocmai o invitase la casa lui de la țară, pe care și-o aranjează În weekenduri. — A fost groaznic ! Imediat cum am ajuns a zis că se duce să joace golf. — Aha. Mă chinui să găsesc un unghi pozitiv de abordare. Ei, măcar știi că se simte bine În preajma ta. Și se poartă firesc. — Poate. Mă privește cu o ușoară Îndoială. După care mi-a zis ce-ar fi să fac și eu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zic. Îmi trag scaunul, mă ridic și mă duc la biroul ei. Fac eforturi să mă port cât pot de normal. Dar, Dumnezeule, mă simt de parcă aș fi la televizor sau așa ceva. Picioarele nu vor să mă asculte deloc, mă chinui să-mi țin zâmbetul lipit de față și am sentimentul cumplit că, din clipă În clipă, m-aș putea trezi că țip „Pantaloni !“ sau ceva de genul ăsta. — Poftim, Artemis, spun și Îi pun broșura pe birou. — Ești o comoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
faci dacă ai nevoie la budă ? zic, fixând-o. — Sau dacă te invită la el acasă ? spune Lissy cu un chicot. — E doar a doua noastră Întâlnire ! Nu mă duc la el acasă ! spune Jemina șocată. Nu așa obții - se chinuie să-și regăsească suflul - un inel cu piatră pe deget. — Dar dacă te trezești purtată de valul pasiunii ? Dacă te pipăie În taxi ? — Nu e genul care te pipăie În taxi, spune Jemima dându-și ochii peste cap. Adevărul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
toți ai mei, ajunsesem și la Jurilovca, dormisem o noapte chiar la cabană, cu stejărișul la doi pași, dar asta nu înseamnă nimic, fiindcă pe vremea aceea pierdeam nopțile dormind greu. Papa, în schimb, nedeprins cu vinul dobrogean și oricum chinuit de insomnii, ne povestea a doua zi cum, pe la patru dimineața, a ieșit afară stârnit de croncănitul mistreților flămânzi, de credeai c-o să surpe cabana. Afară, animalele se uitau din toate părțile cu un aer de stăpâni, cu ochii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ai oprit la timp, surâd eu stupid. nouă Iarna timpurie aducea tot mai multe zile în care Tudor, dormitând deasupra tastaturii imobile a PC-ului, nu aștepta decât ora liniștită a libației. Îi și place, vorba maică-sii, să se chinuie singur, să spună că nu prea i-au mai rămas pentru viața prezentă cine știe ce bucurii care să merite renunțarea la doză. Învia pentru scurtă vreme, în jurul tarabelor de la Universitate, parcă mai promiscue vara cu oferta eclectică de cărți vechi, Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
degete încleștate găurile discului și numărând șoptit, așa sun în puterea nopții, puțin după ora unu la Bogdan. O VOCE (de femeie, doar pe jumătate somnoroasă): Alo? EU: Sărut-mâna, ce mai faceți? VOCEA: Ah, Tudor, ce să fac, uite, mă chinui, prin fumul unei țigări bune lumea, care altfel e-a tuturor, se vede într-un fel mai personal... Bănuiesc că-l vrei pe Bogdan. EU: Dacă se poate... EA: Păi, la ora asta cred că doarme, la ora asta numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în văzul tuturor mașinilor care veneau pe șosea, mai ales a tovarășilor profesori-maiștri de la liceu care ne luau din drum, ne îmbarcau, ne aduceau de unde plecaserăm... doisprezece Ciorile astea sunt semn de iarnă lungă, cugetă cu glas tare bătrânul V., chinuind filtrul țigării între buzele lui răsfrânte înăuntru. Ne uitam pe geam la ciorile care planau pe șantierul fără finalitate vecin cu curtea de la Național TV, cu aer de stăpâne într-un cimitir. Nu știu dacă am apucat să-ți povesteasc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
e exagerat să asociez numele lui A. chiar cu al sfântului vindecător al cărui mesager mă făcusem în ultimii ani ai lui C. Scrisoarea Sfântului în cutia poștală, scrisă pe jumătate de filă de caiet cu litere mari de tipar, chinuite de-o mână evident nedeprinsă cu scrisul, mă găsise într-un moment de cumpănă, cu tata internat în spital. În camera mea după stingere, cu perdelele trase, am copiat biletul de zece ori pe seară timp de vreo două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de la primele pagini îmi amintesc de părul ei negru cu fir drept, pe care se vede că și-l smulgea nervoasă scriind, fiindcă în fibra de hârtie proastă au rămas inserate fire din el. Deci textul pe care-l citesc, chinuindu-mi ochii în lumina de după-amiază care nu se mai termină, nu mai vorbește despre meșteșugul pregătitului cafelei dintr-o dimineață de serviciu, al celei dintr-o dimineață de wikend (așa a scris ea într-un loc) și al aceleia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
timpului o să fim doar noi doi. — Și cât o să dureze întâlnirea asta? exclam. Nu‑mi spune! Toată ziua. Pur și simplu nu‑mi vine să cred. După ce am așteptat tot timpul ăsta, după atâta agitație și nerăbdare, după ce m‑am chinuit atâta să împachetez... — Becky, n‑o să fie chiar așa de rău... — Dar mi‑ai promis că o să‑ți iei liber! Ai zis că o să avem o mini vacanță romantică. — O să avem o vacanță romantică. — Da, cu toți partenerii tăi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
asociații lui or să vină iar în Anglia. S‑ar putea să dureze ceva, având în vedere că sunt înnebunitor de ocupați. La urma urmei, e vorba doar de afaceri. E doar o afacere. E doar afacerea pe care mă chinui s‑o prind de... — Ah... oprește‑te! zic furioasă. Oprește‑te. Du‑te la întâlnirea aia idioată. — Ești sigură? zice Luke, acoperind telefonul cu mâna. Absolut sigură? — Foarte, zic, ridicând posomorâtă din umeri. Dacă e chiar atât de importantă... — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vrea să recunoască nimic. Și încă una tare de tot! zice, dându‑mi cutia cu caramele. Cred că Alicia are o aventură cu cineva de la birou. Nu! spun, fixând‑o cu uimire. Serios? Cu cine? — Cu Ben Bridges. Mă încrunt, chinuindu‑mă să atașez o figură acestui nume. — Tipul cel nou care a venit de la Coupland Foster Bright... — Ăla? mă uit lung la ea. Pe bune? Trebuie să recunosc să sunt surprinsă. E foarte drăguț, dar e puțin cam scund, băgăcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]