4,343 matches
-
tine dacă tu oricum o să vii aici fără mine? Prefăcutule. Clio xx Ceva se schimbă. Persoana mea fizică dispăru. Noua mea persoană acorporală se ridică în aerul uscat și prăfos, uitându-se în jos la copaci, bambuși și la corturile colorate din tabără preț de o clipă, înainte să pornească spre plajă. Am trecut ca o rachetă peste barul taberei și peste taverna cu felinare colorate, peste șirurile de umbrele albe și pe deasupra apei de un albastru luminos care se transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ori să fi rămas veșnic copil ori să ajung răsfățatul tuturor. Adică o personalitate. Iată în ce fel dorințele mele ascunse se conjugau cu cele mai explicite ale mamei. Față de truda pavagiului, aceste năzuințe rămîneau un simulacru ce nu-mi colora viața. N-aveam vigoare, deși gogeala asta era atât de voluptuoasă încît parcă mi venea să rup cu dinții din propria mea carne. Curios cît de mult suferim pentru chinurile mici dacă sînt ale noastre și cît de puțin pentru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am pus astfel de întrebare. - Ce importanță are că nu ți-ai pus-o dumneata? Și-o pun doar cei care știu răspunsul dinainte. - Bine, admit că ai un răspuns. De ce crezi că este cel adevărat? - Domnu’ pictor, adevărul se colorează după cel care îl caută. Culoarea mea se potrivește cu a lui Ion, a lui Ițic ș-a lui Ivan. Culoarea dumitale e alta. - Vrei să spui că nu putem merge împreună? - Ai mers cu noi cînd m-ai primit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de porc, un ceas vechi cu o singură limbă, mai mulți ochelari (scoși din uz), un ghiveci de flori, diverse soluții de curățat, tacâmuri într‑un suport de plastic, o trusă de bărbierit, câteva articole de toaletă într‑o pungă colorată de plastic, o scrumieră, un portofel mic și gol, mai multe cărți ferfenițite, câteva hărți turistice, un castron de porțelan cu ațe și ace de cusut. În capul lui Rainer vuiește marea, iar niște picioare bronzate și zvelte se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
deja mult pusă la Încercare. Așa că nu ne-a fost greu ca Într-o seară de toamnă, În septembrie 2004, să decretăm Înființarea pe teritoriul celor două curți din Șiria a Republicii Celebrului animal, arborând pe acoperișul conacului un steag colorat În roșu, negru și verde, pe pânza căruia dansa În bătaia vântului ursulețul nostru În salopetă. Rezolvaserăm În prealabil și câteva chestiuni tehnice, care să radicalizeze retragerea noastră din lume, Înființând o fundație - R.C.a -, care să ne scutească averile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
așteptare fără obiect, pe care nu reușește s-o umple... i-aș vorbi despre neobișnuita capacitate a sărbătoritului de-a iubi, de-a se dărui, despre libertatea și angajarea ce se condiționau, nu-i așa... câte alte eșarfe elastice și colorate de cuvinte. — Dumneavoastră, dacă sunteți prietenă mai veche, veniți la un fel de aniversare. Învierea trecutului ! Nostalgiile sunt conciliante... fredonează din nou pisălogul. Nu mai avem însă mult, trenul tocmai părăsește ultima stație înaintea destinației. Garnitura se urnește greu, se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scrijelesc cu o piatră de mână pe pământul nisipos. Capetele lor, așa cum mi le aminteam. Pfuuh. Krog nu era În stare nici să-și amintească bine chipurile lor, nici să scrijelească așa cum trebuie. Oare cum făceau cei ce scrijeleau și colorau pereții după o vânătoare izbutită? Am Încercat să-mi amintesc meșteșugul lor, numai că mâna mea nu urma ceea ce vedeau ochii prin pâcla amintirilor. Acei oameni puteau și Krog nu putea. Așa că, până la urmă, am făcut câte un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
simplu Înveliș de piele pe oase, se aduna Într-un nas mare și coroiat, astfel Încît aproape că nici nu se putea numi un chip omenesc, ci un mare cioc al morții, luminat de doi ochi strălucitori și lacomi și colorat pe laturi de două flamuri roșii arzătoare. Și totuși, În ciuda urîțeniei datorate bolii devastatoare, era un chip ce-ți rămînea În amintire și te impresiona, un chip de o tragică noblețe, purtînd pecetea morții. Dar venise momentul despărțirii. Controlorii avertizau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iată, acum, dintr-o dată prilejul tematic era În favoarea lor; și ei trecuseră prin război. Cei câțiva băietani, unii de o vârstă cu Gelu, alții chiar mai mici, obișnuiau să ciulească urechea ori de câte ori se povestea despre război; o plăcere inexplicabilă le colora imediat fețele. Asta așteptau și acum să se Întâmple. Oricum, se aflau În fața unei Întâmplări mai puțin comune pentru ei. De obicei nimeni nu se apuca să vorbească despre război la simpla cerere a unui copil. Filmele de război arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lânii, legat de un oraș mai mare printr-o cale ferată Îngustă construită mai demult pentru necesitățile industriei forestiere, Anton, caută un magazin, o prăvălie de unde să-i cumpere hăinuțe de oraș micuțului și, dacă găsește, basmale, pânze subțiri și colorate pentru rochiile muntencei. Trece prin fața miliției orașului și i se pare că vede În curte un cal mocănesc. Dă copilul jos din rucsac și-l ia În brațe. Ajunge pe strada principală și vede că fostele prăvălii evreiești sunt Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
suprafață gumată care, prin umezire, poate fi aplicată pe orice obiect. Nu știu cine a inventat abțibildul, când și, mai ales, de ce. Se pare, totuși, că la originea acestui obiect a stat o firească dorință a omului de a Înfrumuseța, de a colora și Împestrița obiectele din jurul său. Pentru a ghici cam În ce epocă s-a produs această invenție (cucerire a spiritului, nu-i așa?) e suficient să ne gândim că un abțibild nu poate fi aplicat pe un obiect de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tu alegi câte-un rănit aleatoriu; cititul e în libertate / deplină; de carte trebuie să te apropii, indiferent de direcția din care vii, creator sau cititor, ca de un corp astral ( Citești cum ai culege, la restaurantul solar, un strop colorat de / ici, o steluță sângerie de colo); prețuind cartea, nu e prețuit doar autorul direct, de vreme ce un neam rafinat a făurit / acestea; cărțile sunt cathartice și, în consecință, poți să le folosești în chip de zăpadă peste crizantemele / tristeții; în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
să le iubești pentru că totul e chiar din povești. ROMÂNIA,TARĂ DE DOR Harta de pe perete este ca o fereastră deschisă. Prin ea se vede întreaga lume. Părțile colorate ale hărțiiascund câmpii, dealuri și munți. Râuri largi formează linii șerpuitoare, colorate pe hartă cu albastru. Cerculețele mici sunt sate iar cele mai mari cerculețe sunt orașe. Dar câte frumuseți se ascund aici... Așa cum o vede Ana Bandiana, harta României este ca un buchet de flori: munții, flori brun roșcate, dealurile gabene
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
obiecte pe care le-am luat de-acasă. Nu mai are scoarțele negre, nici toate foile. Începe cu "Întoarcerea fiilor lui Iacov la tatăl lor", din Geneză, și se sfârșește cu "A doua epistolă sobornicească a lui Petru". Roșul care colora marginile foilor s-a spălăcit, iar hârtia a căpătat culoarea zidurilor îmbătrînite. De câte ori mă uit spre raftul din bibliotecă unde se află, îmi spun că tot ce e ulterior copilăriei e o altfel de realitate. Acesta fiind pentru mine supremul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ajutor onestitatea într-un deșert când, încotro te întorci, nu mai există decât nisip. Ai nevoie de egoismul care caută o speranță în disperare, atunci. O lumină tăioasă întunecă în clipa aceasta oțetarii sub un cer spălăcit, care se va colora abia spre seară. Sunt bucuros că nu trebuie să înfrunt mirosul de hoit al gunoaielor din București ori să mă feresc de câinii vagabonzi care, probabil, caută acum petice de umbră cu limba scoasă. Dar, din păcate, liniștea nu e
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
profesorului de aș expune materia favorită. Istoria este diferită de legende, însă profesorul avea harul de a le amesteca încât nu realizau când termina ora și plecau acasă cu lecția învățată. Pe un caiet special copia granițele unei țări, îi colora cât mai frumos formele de relief folosind o bucățică de vată, cu maro munții și dealurile estompate în cărămiziu, cu albastru apele, galben câmpiile și studia cu ce se ocupau oamenii din țara respectivă, bogățiile naturale, lacurile, mările sau oceanele
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
erau prea modeste pentru a cuprinde o celebritate internațională sau o mare avere, dar visa - așa cum visase de multe ori - ca lucrările ei să fie văzute și apreciate de alți pictori; să impresioneze unele persoane din public și să le coloreze percepțiile; să fie expuse, poate, în orașul ei natal, ca să poată dărui ceva în schimb oamenilor cu care crescuse, să-și răsplătească părinții pentru credința și răbdarea pe care ei le sădiseră și care o ajutaseră atât de mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
are vină că nu are pix. Până și Joan a chicotit la gluma asta, iar Phoebe și-a îngăduit un zâmbet în chip de scuze, care, contaminat de râsetele celorlalți, s-a transformat în hohote. Mi-am adus un creion colorat de sub afișul din bucătărie, m-am așezat și am așteptat, demn, să se potolească isteria. A durat ceva și între timp am luat în tăcere o hotărâre fermă: începând din acea zi, nu voi mai scrie cronici literare pentru ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
s-a întâmplat un lucru extraordinar. Unul din medici a venit în camera mea și mi-a adus o revistă. Nu-i așa că a fost drăguț din partea lui? Tot personalul știe de mica mea pasiune și asta era o revistă colorată cu un articol lung și frumos, despre Mark 1 Hurricane. Dar trebuie să spun că nu era foarte bine documentat: am fost cât se poate de dezamăgită. Autorul rata câteva probleme importante - nici măcar nu menționa, să-ți vină să crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mediu de ore de lucru pe an cu numărul de traulere cu prețul de vânzare a codului la Hanovra și Rejkjavyk, se scade consumul de hrană, votcă și alte câteva bunuri de consum cârpăcite din tablă și bucățele de plastic colorat de industria electrotehnică pe cap de familie de pescar, se obține un profit net de o treime din lumea civilizată, nu e rău, dar e loc de mai mult, de mai multă civilizație, de mai multe traulere, beculețe, telefoane - ─ Alo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu mai are de mers decât vreo două stații pe lângă gardul cenușiu al unității de tancuri, prin pâcla dimineții. Fețele călătorilor se întorc aproape fără să vrea către soarele care iese pe coșul fabricii de hârtie. Flacăra lui rece le colorează obrajii brăzdați, bucălați sau ciupiți de vărsat, li se dizolvă în albul ochilor, li se lipește de haine. Preț de o clipă, orice firimitură cenușie de pe fața pământului dispare; pământul e nelocuit; totul nu-i decât astrul care își desface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a lumii, ci și una metafizică, în care albastrul este cutreierat deopotrivă de duhurile celor duși și de un car cu boi, purtându-și iluzoriu stăpânii prin vămile văzduhului. Regăsim în același plan motivul european și românesc al îndrăgostiților strigoi, colorați pe pânză de-a dreptul din baladă. Dincoace, pe pământ, în jurul mesei praznicare, scunde, moldovenești, s-a adunat familia care a pregătit bucatele împreună cu toate cimotiile ogrăzii, văzute și nevăzute: doi zăvozi smoliți, alergând după umbra unui pește, un mâțișor
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a fost trimis acasă după trei zile, că nu avea ce le da de mâncare la deținuți pentru că erau mulți, de nu mai încăpeau. Zile fierbinți Soarele dogorea tot mai tare de la o zi la alta, lanurile își schimbau înfățișarea, colorându-se din ce în ce mai mult. Arșița zilelor de vară grăbea cu fiecare clipă ce trecea coacerea spicelor de grâu. Bărbații și femeile se pregăteau pentru secerișul grâului. Toată suflarea satului, cu mic cu mare, se muta pe câmp cât era ziulica de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
decât arareori. Mergeau cu toții prin ploaie În spatele sicriului; o sută patruzeci și șapte de toreadori l-au condus la cimitirul unde l-au Îngropat, alături de Joselito. După Înmormântare s-au strâns toți În cafenelele ferite de ploaie, și multe poze colorate cu Maera au fost vândute bărbaților care le Înfășurau și le băgau În buzunare. Și acum mă Întind În noaptea aceea ne-am Întins pe podea și eu ascultam cum mănâncă viermii de mătase. Se hrăneau În rafturi În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tot satul în alb - pe ultimul ram, cioara, cam complexată drum prin zapadă - cu toate gândurile mai luminoase desen de iarnă - pe lacul înghețat tot felul de linii ninge pe alei - dispre felinare altă lumină tablou neterminat - doar luna-i colorată în noaptea ninsă gerul de iarnă - în geam la orfelinat un zâmbet schițat chiar și fulgii mari se-așează fără zgomot - lecție nouă parcul cu statui - printre fulgi de zăpadă trecători tăcuți noua ninsoare a aprins lumini pe străzi - colind
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]