4,181 matches
-
acestea pot reprezenta numerele de la "0" la formula 11. Însă, întrucât în aceste clase de resturi fiecare număr este echivalent cu el însuși minus formula 1, ele pot reprezenta la fel de bine și numerele de la formula 4 până la formula 5. Cum conversia unui număr în complementul său este o operație simplă, scăderea numerelor în această metodă de reprezentare se reduce la adunarea descăzutului la complementul față de doi al scăzătorului. Adunarea se face bit cu bit, incluzând aici și bitul de semn, iar eventualul transport rezultat din
Complement față de doi () [Corola-website/Science/310019_a_311348]
-
cu el însuși minus formula 1, ele pot reprezenta la fel de bine și numerele de la formula 4 până la formula 5. Cum conversia unui număr în complementul său este o operație simplă, scăderea numerelor în această metodă de reprezentare se reduce la adunarea descăzutului la complementul față de doi al scăzătorului. Adunarea se face bit cu bit, incluzând aici și bitul de semn, iar eventualul transport rezultat din adunarea biților de semn se neglijează. Depășirile apar atunci când rezultatul adunării sau scăderii este mai mare decât valoarea maximă
Complement față de doi () [Corola-website/Science/310019_a_311348]
-
în special fracturile care afectează baza craniului sau care se extind spre sinusuri și stânca temporalului. Aproximativ 59% din cazurile de meningită recurentă se datorează unor astfel de anomalii anatomice, 36% se datorează unor deficite imunitare cum este deficitul de complement, care predispune mai ales la meningita meningococică recurentă, și 5% se datorează infecțiilor curente în zone adiacente meningelor. Virusurile care provoacă meningită includ enterovirusuri, virusul Herpes simplex de tip 2 (și mai puțin frecvent de tip 1), virusul Varicella zoster
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
este scrisă formula 5. Două subspații vectoriale formula 6 și formula 7 din spațiul vectorial formula 3 se numesc subspații ortogonale dacă toți vectorii din formula 6 sunt ortogonali pe toți vectorii din formula 7. Cel mai mare subspațiu ortogonal pe un subspațiu dat se numește complement ortogonal al respectivului subspațiu. O transformare liniară formula 11 se numește transformare liniară ortogonală dacă ea păstrează produsul scalar. Adică pentru toate perechile de vectori formula 1 și formula 2 din din spațiul cu produs scalar formula 3, Aceasta înseamnă că formula 16 păstrează unghiul
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
euclidiene de 2 sau 3 dimensiuni, doi vectori sunt ortogonali dacă produsul lor scalar este zero, adică fac un unghi de 90° sau π/2 radiani. Astfel, ortogonalitatea vectorilor este o generalizare a conceptului de perpendicular. În termenii subspațiilor euclidiene, complementul ortogonal al unei drepte este planul perpendicular pe el, și invers. Se observă însă ca nu există o corespondență în ce privește planele perpendiculare între ele, deoarece vectorii din subspații pornesc din origine. În spațiul euclidian de 4 dimensiuni, complementul ortogonal al
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
subspațiilor euclidiene, complementul ortogonal al unei drepte este planul perpendicular pe el, și invers. Se observă însă ca nu există o corespondență în ce privește planele perpendiculare între ele, deoarece vectorii din subspații pornesc din origine. În spațiul euclidian de 4 dimensiuni, complementul ortogonal al unei drepte este un hiperplan și invers, iar cel al unui plan este alt plan. Unii vectori se numesc ortogonali doi câte doi dacă oricare dintre ei sunt ortogonali, iar o mulțime de astfel de vectori se numește
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
Am greșit, vai!"; "Aici e, vai, mai rău"; Aici e - vai - mai rău". Interjecțiile de adresare nu se despart prin semn de punctuație de substantivul la vocativ care le urmează: "Măi Ioane!" Același este cazul interjecțiilor "iată" predicativă urmată de complementul ei direct ("Iată casa!"), "ia" urmată de un verb la imperativ sau conjunctiv ("Ia vezi!, Ia să vedem!") și "hai" urmată de conjunctiv: "Hai să mergem!". Mai rar decât alte părți de vorbire, interjecția poate fi cuvânt bază în formarea
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
fac pauze, iar comunicarea, fără ele suferă. Alte elemente subordonate au numai rol explicativ, scot în relief o notă a regentului, sunt simțite ca un adaos la comunicare și apar izolate de restul cuvintelor prin pauze. În propoziție atributul și complementul se află în raport de subordonare: atributul față de un regent de tip substantiv sau locuțiune substantivală iar complementul față de un regent verb, adverb sau adjectiv. În frază, propoziția subordonată depinde gramatical de altă propoziție îndeplinind - în formă de propoziție - funcțiunea
Raport de subordonare () [Corola-website/Science/309927_a_311256]
-
notă a regentului, sunt simțite ca un adaos la comunicare și apar izolate de restul cuvintelor prin pauze. În propoziție atributul și complementul se află în raport de subordonare: atributul față de un regent de tip substantiv sau locuțiune substantivală iar complementul față de un regent verb, adverb sau adjectiv. În frază, propoziția subordonată depinde gramatical de altă propoziție îndeplinind - în formă de propoziție - funcțiunea unei părți de propoziție a regentei (subiect, nume predicativ, atribut, complement). Corespondentul subiectului și al numelui predicativ în
Raport de subordonare () [Corola-website/Science/309927_a_311256]
-
de tip substantiv sau locuțiune substantivală iar complementul față de un regent verb, adverb sau adjectiv. În frază, propoziția subordonată depinde gramatical de altă propoziție îndeplinind - în formă de propoziție - funcțiunea unei părți de propoziție a regentei (subiect, nume predicativ, atribut, complement). Corespondentul subiectului și al numelui predicativ în frază - respectiv propoziția subiectivă și cea predicativă - se află în raport de subordonare față de regentele lor, spre deosebire de situația din propoziție, unde raportul dintre subiect și nume predicativ este unul aparte, specific.
Raport de subordonare () [Corola-website/Science/309927_a_311256]
-
Propoziția circumstanțiala de cauză constituie în frază o realizare propoziționala a complementului circumstanțial de cauză. DEFINIȚIE: - este subordonată care îndeplinește în frază rolul unui complement circumstanțial de cauză și arată cauza acțiunii sau o însușire din regenta. - cauzala poate fi de mai multe feluri: n propriu-zisă care exprimă o cauză directă sau
Propoziție circumstanțială de cauză () [Corola-website/Science/309929_a_311258]
-
Propoziția circumstanțiala de cauză constituie în frază o realizare propoziționala a complementului circumstanțial de cauză. DEFINIȚIE: - este subordonată care îndeplinește în frază rolul unui complement circumstanțial de cauză și arată cauza acțiunii sau o însușire din regenta. - cauzala poate fi de mai multe feluri: n propriu-zisă care exprimă o cauză directă sau indirectă: S-a supărat 1/ (pentru că) nu l-ai așteptat.2/ n argumentativa
Propoziție circumstanțială de cauză () [Corola-website/Science/309929_a_311258]
-
Propoziția completivă directă este o propoziție subordonată, având la nivel de frază rolul complementului direct pe lângă propoziția regentă. El a plecat spunând că va veni a doua zi. Profesorul a băgat de seamă "că lipsesc doi elevi". Iată "ce ne-a explicat". Extensia complementului direct este operația de înlocuire, într-o frază, a unui
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
este o propoziție subordonată, având la nivel de frază rolul complementului direct pe lângă propoziția regentă. El a plecat spunând că va veni a doua zi. Profesorul a băgat de seamă "că lipsesc doi elevi". Iată "ce ne-a explicat". Extensia complementului direct este operația de înlocuire, într-o frază, a unui complement direct cu o propoziție completivă directă. Exemplu: devine: Contragerea complementului direct este operația inversă extensiei complementului direct, adică înlocuirea, într-o frază, a unei propoziții completive directe cu un
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
direct pe lângă propoziția regentă. El a plecat spunând că va veni a doua zi. Profesorul a băgat de seamă "că lipsesc doi elevi". Iată "ce ne-a explicat". Extensia complementului direct este operația de înlocuire, într-o frază, a unui complement direct cu o propoziție completivă directă. Exemplu: devine: Contragerea complementului direct este operația inversă extensiei complementului direct, adică înlocuirea, într-o frază, a unei propoziții completive directe cu un complement direct. Exemplu: devine: Propoziția completivă directă poate sta înainte sau
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
veni a doua zi. Profesorul a băgat de seamă "că lipsesc doi elevi". Iată "ce ne-a explicat". Extensia complementului direct este operația de înlocuire, într-o frază, a unui complement direct cu o propoziție completivă directă. Exemplu: devine: Contragerea complementului direct este operația inversă extensiei complementului direct, adică înlocuirea, într-o frază, a unei propoziții completive directe cu un complement direct. Exemplu: devine: Propoziția completivă directă poate sta înainte sau după regentă. Exemplu: Completiva directă, așezată după regentă, nu se
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
băgat de seamă "că lipsesc doi elevi". Iată "ce ne-a explicat". Extensia complementului direct este operația de înlocuire, într-o frază, a unui complement direct cu o propoziție completivă directă. Exemplu: devine: Contragerea complementului direct este operația inversă extensiei complementului direct, adică înlocuirea, într-o frază, a unei propoziții completive directe cu un complement direct. Exemplu: devine: Propoziția completivă directă poate sta înainte sau după regentă. Exemplu: Completiva directă, așezată după regentă, nu se desparte de aceasta prin nici un semn
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
direct este operația de înlocuire, într-o frază, a unui complement direct cu o propoziție completivă directă. Exemplu: devine: Contragerea complementului direct este operația inversă extensiei complementului direct, adică înlocuirea, într-o frază, a unei propoziții completive directe cu un complement direct. Exemplu: devine: Propoziția completivă directă poate sta înainte sau după regentă. Exemplu: Completiva directă, așezată după regentă, nu se desparte de aceasta prin nici un semn de punctuație. Dacă este așezată înaintea regentei, ea poate fi despărțită prin virgulă, pentru
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
directe pot fi reluate sau anticipate în regentă, prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în acuzativ. Exemplu: Verbele “a întreba”, “a ruga”, “a învăța”, “a anunța”, “a asculta”, “a sfătui” se construiesc cu două completive directe, sau pot avea un complement direct și o completivă directă. Exemplu:
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
au, sunt propoziții simple și dezvoltate. Propoziția simplă are numai părți principale de propoziție, adică subiect și predicat, sau numai predicat, sau numai subiect: "Vine vacanța", "Plouă", "Toamnă". Propoziția dezvoltată are și cel puțin o parte secundară de propoziție (atribut, complement etc.). După numărul părților principale de propoziție există propoziții bimembre și monomembre. Propoziția bimembră are predicat și subiect (exprimat prin cuvânt aparte sau inclus în predicat prin desinență): "Vine trenul", "Circulă zilnic?" Propoziția monomembră are o singură parte principală: predicat
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
din ținutul Őrség și cel din ținutul Hetés. În sud-vestul regiunii intră și o parte limitrofă din Slovenia, iar în vestul ei Burgenland, land din Austria în care trăiesc și maghiari. Caracteristici fonetice: În domeniul morfologiei se remarcă desinențele de complemente de loc "-bu/-bü " în loc de "-ból/-ből" „din”, "-ru/-rü" în loc de "-ról/-ről" „de pe” și "-tu/-tü" în loc de "-tól/-től" „de la”. Exemple: "a házbu jön" „vine din casă”, "leesett a tetőrü" „a căzut de pe acoperiș”, "elment az ablaktu" „a plecat
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
de nord și cel din ținuturile Csallóköz din Slovacia și Szigetköz. Este o regiune mai apropiată de limba comună decât cea din Transdanubia occidentală. Caracteristici fonetice: Și aici sufixul de infinitiv devine "-nyi" ("írnyi" vs. "írni" „a scrie”) și desinențele complementelor de loc îl pierd pe l, vocala lor închizându-se, dar rămânând lungă: "a házbú" vs. "a házból" „din casă”, "a tetőrű" vs. "a tetőről" „de pe acoperiș”, "az annyátú" vs. "az anyjától" „de la mama sa”. Desinența "-val/-vel" a complementului
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
complementelor de loc îl pierd pe l, vocala lor închizându-se, dar rămânând lungă: "a házbú" vs. "a házból" „din casă”, "a tetőrű" vs. "a tetőről" „de pe acoperiș”, "az annyátú" vs. "az anyjától" „de la mama sa”. Desinența "-val/-vel" a complementului instrumental și a celui sociativ își pierde și ea l-ul, iar vocala sa se lungește: "hajóvă" vs. "hajóval" „cu vaporul”, "a tehénnē" vs. "a tehénnel" „cu vaca”. De această regiune aparțin două grupuri de dialecte din județul Somogy (de
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
öregek beszélték ezt elfele" „bătrânii vorbeau asta”. Fac parte din această regiune grupurile de dialecte din centrul Câmpiei Transilvaniei, din valea Arieșului, din valea Mureșului și din valea Târnavei. Caracteristici fonetice: Și aici, ca în regiunea paloților, există desinențe de complemente de loc pentru substantivele ce exprimă familii: "Sándorni" vs. "Sándorékhoz" „la/către familia lui Sándor”, "Sándornott" vs. "Sándoréknál" „la familia lui Sándor”, "Sándornól" vs. "Sándoréktól" „de la familia lui Sándor”. De asemenea, ca în regiunea Tisa-Crișuri, și aici există forma cu
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
dialectelor secuiești sunt de amintit: Unele trăsături morfologice ale dialectelor secuiești sunt și ele comune cu alte dialecte, de exemplu folosirea formei scurte a indicativului trecut al verbelor cu rădăcina terminată în "t" ("süttem" vs. "sütöttem" „am fript”), desinențele de complemente de loc pentru substantivele exprimând familii sau lipsa alternanței [ɛ] ~ [eː]. Alte fenomene sunt însă specifice dialectelor secuiești: Specificul cel mai pregnant al dialectelor secuiești constă în lexic, precum și în expresiile figurate, în vorbirea foarte expresivă în general, bine ilustrată
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]