10,108 matches
-
simțeam cum crește și iar crește înlăuntrul meu, până m-a făcut, să sar din pat instantaneu. Am aprins lumina, am ieșit în coridor deși în treacăt am observat că era trecut bine, de miezul nopții, am aprins lumina în coridor și în salonul mare și desculță m-am apropiat de ușa de la apartamentul vrăjitoarei. Deschid ușor fără să fac zgomot, intru în holul aprtamentului său cu pași ușori, de pisică, fiindu-mi de folos lumina din corido, împing ușurel ușa
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
le-a dat madam Federica, care din câte mi-am dat eu seama, o aseconda pe bătrână. De atunci, Fiorinda nu a mai apărut niciodată în camera mea, mulțumindu-se să trăsnească și să bufnească în unele nopți, dramatic, prin coridoarele pustii, prin podul casei și prin parc. Eu am devenit mai precaută și am refuzat, să mai particip la vreo ședință de spiritism și să pun întrebări despre ea. Am rămas cu bănuiala mea, că totul e regizat de enigmatica
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
preferate. Angela le aranjă într-o vază și vru să o trezească. - Las-o, mai bine să ieșim și să-mi povestești ce s-a întâmplat, nu am prea avut când să mă pun la curent cu tot! Ieșiră pe coridor, se așezară pe o băncuță și Angela începu să-i povestească drama Laurei. Acesta o asculta întristat, nu și-ar fi închipuit niciodată că ea va fi așa de nefericită. - Pe mine cel mai mult mă frământă faptul că Laura
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
preferate. Angela le aranjă într-o vază și vru să o trezească.- Las-o, mai bine să ieșim și să-mi povestești ce s-a întâmplat, nu am prea avut când să mă pun la curent cu tot! Ieșiră pe coridor, se așezară pe o băncuță și Angela începu să-i povestească drama Laurei. Acesta o asculta întristat, nu și-ar fi închipuit niciodată că ea va fi așa de nefericită.- Pe mine cel mai mult mă frământă faptul că Laura
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
considerați sfinți încă din timpul vieții): la catolici prin beatificare, iar la ortodocși prin canonizare. Aceasta face ca înafară de fondul comun de sfinți (cu toții aparținînd primelor trei veacuri: apostolii, ucenici acestora și martirii sau mucenicii), martiriul fiind „un prim coridor prin care apar sfinții” (Al. Babeș), fiecare din cele două mari biserici creștine (catolică și ortodoxă) să-și aibă sfinții ei, îndeosebi de la marea schismă din anul 1054 încoace. Cu următoarele două sublinieri: -bisericile protestante și neoprotestante se limitează la
CARE VA FI STATUTUL SFINŢILOR ÎNTR-O LUME AFLATĂ ÎN PLIN PROCES DE DECREŞTINIZARE? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381012_a_382341]
-
în care îi ai alături pe Dumnezeu, Sfinții, Îngerii Săi și Neamul tău: „Ieșim ca niște cârtițe din hruba/ În care picuri grei de apă cad./ În fața porții ne așteaptă duba/ Să ne transporte undeva-n alt iad.// Îngrămădiți pe coridor de-a valma,/ Pășim în gând cu semnul sfintei cruci./ Ne-mproșcă cu ocara și sudalma,/ Cordoanele de cerberi politruci.// Și, înșfăcându-ne cu lăcomie,/ Ne-nghite duba ca un căpcăun./ Și tot orașu-i liniște pustie,/ În noaptea asta tristă
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
în: Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului S-au destrămat ninsorile din noi, Zăpada-și scrie ultimul poem; Sub un amurg cu voalurile crem, Redecorăm un vis din albe ploi. Prin amintiri mai fumegă mocnit, Pe coridoare vii, un rest de nor, Arome seci din primăveri ce mor Rescris-au, sub petale, doar un mit. S-au risipit tăcerile din nopți, Pictate-n bleu cu lacrimă de stea Și despletind un gând ce adormea, Pe un ciorchin
S-AU DESTRĂMAT NINSORILE DIN NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381191_a_382520]
-
Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. S-au destrămat ninsorile din noi, Zăpada-și scrie ultimul poem; Sub un amurg cu voalurile crem, Redecorăm un vis din albe ploi. Prin amintiri mai fumegă mocnit, Pe coridoare vii, un rest de nor, Arome seci din primăveri ce mor Rescris-au, sub petale, doar un mit. S-au risipit tăcerile din nopți, Pictate-n bleu cu lacrimă de stea Și despletind un gând ce adormea, Pe un ciorchin
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
la margine de timp, Renaște universul mai curând... Citește mai mult S-au destrămat ninsorile din noi,Zăpada-și scrie ultimul poem;Sub un amurg cu voalurile crem,Redecorăm un vis din albe ploi.Prin amintiri mai fumegă mocnit,Pe coridoare vii, un rest de nor,Arome seci din primăveri ce morRescris-au, sub petale, doar un mit. S-au risipit tăcerile din nopți,Pictate-n bleu cu lacrimă de steași despletind un gând ce adormea,Pe un ciorchin, sub strugurii
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
pe pat. Atunci când nu-mi foloseam această mână spirituală, forma mea redevenea circulară. Am fost tras astfel către locul în care se afla lumina, după care am trecut împreună prin tavan și prin zidul spitalului, până când am ajuns la un coridor, după care am coborât către unul din etajele inferioare ale spitalului. Nu aveam nicio dificultate să trecem prin uși sau prin ziduri, care dispăreau pur și simplu din fața noastră atunci când ne apropiam de ele. În timpul acestei perioade mi s-a
POVESTE TRISTĂ DE AMOR CU AMURG DE MOARTE ÎN PRAG DE SEARĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381401_a_382730]
-
urmat de privirile iscoditoare a slujitoarei, dar nu găsi decât floarea purpurie și peștișorul auriu. - De unde ai aceste odoare? - Le-am găsit lângă zidul palatului. Neștiind ce să mai zică, împăratul ieși din camera fetei și se pierdu în umbra coridoarelor, urmat de slujnică. Fata împăratului se repezi la fereastră, dar nici urmă de grădinar. Întristată, se întoarse la floare. - Unde ar fi putut pleca Florea? - El nu poate trăi fără flori! Va încerca să refacă grădina. Prințesa căzu pe gânduri
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
-i într-un cerc de foc. Broscuța sări din buzunarul grădinarului și scuipă peste flăcările înalte o ploaie de noroi care stinse de îndată tot ce ardea. Florea își scoase sapa și îl țintui cu ea pe balaur de peretele coridorului la capătul căruia se zărea poarta de fier a castelului în care locuia vrăjitorul. Degeaba se zbătu dihania să se elibereze și să mai toarne foc peste grădinar, că sapa fusese bine înfiptă prin botul lui și nu se clinti
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
Fiind un flăcău isteț, înțelese imediat cum stăteau lucrurile în Castelul de Fier. Așteptă ca vrăjitorul să își fiarbă licorile magice, să termine cu preumblarea prin castel și să se așeze la odihnă. Când auzi sforăitul greu de-a lungul coridoarelor, își lepădă legătura de la mâini și prinse a-l lega strașnic pe vrăjitor de patul lui. Înainte ca acesta să se trezească, apucă sticlele cu licori, o luă pe prințesă cu el și ieșiră la suprafață. În urma sa turnă toate
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
în castel și, cu ajutorul fraților săi de cruce își recuperă aripile fermecate, ascunse în camera celui care se declarase învingător. Apoi, găsi colivia Păsării Paradisului și o eliberă. Aceasta, se ridică strălucind puternic și își luă zborul de-a lungul coridoarelor, poposind în cele din urmă tocmai de brațul tronului în care stătea împăratul, unde începu să cânte: - A fost odat’ un fiu de împărat Acesta-n lume a plecat și-aleasa inimii el și-a aflat Dar soață ca să îi
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
rețin atenția și conștiința, unul în plan antropologic-spiritual, celălalt în plan moral și social: „Când intri în orfelinatul din «L» auzi mai întâi un zgomot asemănător cu cel pe care îl fac gâștele și găinile atunci când le strigi la mâncare. Coridoarele de beton, cu brâie verzi, par să se clatine de la zgomotul pașilor celor ce aleargă spre tine. Aici înțelegi că vorbirea a fost dăruită oamenilor doar pentru a comunica lucruri înalte; atunci când oamenilor le e foame, frig sau frică, ei
ÎNVĂŢĂTURILE UNEI PROSTITUATE BĂTRÂNE CĂTRE FIUL SĂU HANDICAPAT, DE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380887_a_382216]
-
unele de casă, altele sălbatice, marine sau chiar de sub pământ. Dacă animalele ar încerca să ne vorbească, probabil că ele ar scoate sunete asemănătoare cu cele ale copiilor adolescenți de la orfelinatul din «L». Alergând din toate părțile, copiii au umplut coridorul, înconjurându-mă. Prima senzație a fost că vor sări pe mine și mă vor linge, așa cum fac câinii când își văd stăpânul după o lungă perioadă de despărțire. În fața acestui spectacol oamenii normali se simt atât de neputincioși, încât foarte
ÎNVĂŢĂTURILE UNEI PROSTITUATE BĂTRÂNE CĂTRE FIUL SĂU HANDICAPAT, DE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380887_a_382216]
-
bieții oameni ce cârâie dumnealor. Zbârnâiau întruna mesajele cifrate la maestrul Ciorică, iar acesta, extrem de îngrijorat, întocmi un raport minuțios despre starea tulbure din țară. În scurt timp se pomeni strigat la împărăteasă: - Să vină maestrul Negru-Cioară! Alergă speriat pe coridoarele palatului și se înclină adânc când intră în sala tronului. - Apropie-te, maestre, apropie-te! rânji împărăteasa. Tremurând, aplecat și cu pași mici, maestrul se apropie de tron. Bâigui: - La dispoziție, Majestate! - Maestre Ciorică, ia raportează care este starea de
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Prăpădenie? Soldatul din ușă transmise mesajul: - Să vină generalul Prăpădenie! Mesajul îl trăsni pe general drept în ceafa groasă unde i se îngroșară venele, iar ochii bulbucați îi săriră din orbite. Tremurând, huiduma butucănoasă începu să alerge din răsputeri pe coridoare, gâfâind sacadat. La un moment dat, se împiedică și căzu în fund, chipiul militar căzându-i pe ceafă. Se uită încruntat la soldații din gardă (adică cioroii lui Negru-Cioară) care lasară capetele în jos și pufniră. Se ridică agitat, își
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
părăsit în lume Uitându-se în reflectarea sa Mereu ispita își găsește-un nume Ca în oglinda neființei, rea. Și-așa rapid vezi geamănul de care Te-ai despărțit odată să te vinzi Iar sufletu,-n lumini prea orbitoare, Rotește coridorul de oglinzi... --------- 2005 *** НАДПИСЬ НА КНИГЕ ВОСПОМИНАНИЙ А в общем, жалок был усталый Параджанов, Неряшливый старик и сокрушенный плут, Но знал, что этот быт замызганных стаканов Полюбят и простят и волшебством сочтут. И, может быть, о нас в высоком скажут
PAUL POLIDOR A REALIZAT O TRADUCERE CONSONANTĂ CU SPIRITUL ORIGINAL de DUMITRU BĂLAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374455_a_375784]
-
ca floarea soarelui, frumoasă ca toate florile; numele tot de floare îl avea: Narcisa! Era Narcisa Suciu! Cânta lin, părea că n-o tulbură niciuna dintre neliniști. Pe porțile majestății artei populare maramureșene, pe porțile iubirii și-nțelepciunii intra la coridorul florilor muzicii românești Narcisa Suciu, o fată ca o libelulă, ce răpea fără divulsiune duioșia din fluturi, focul dragostei din maci, puritatea din crini, aspirația din flancurile cedrilor și le-a insuflat glasului ei, într-un crescendo de la cristalizarea unui
NARCISA SUCIU. LA FIECARE REVEDERE, ACEEAŞI, CA SOARELE ÎN FIECARE DIMINEAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374534_a_375863]
-
plasată, inițial, la subsol (iar liftul e doar de frumusețe...n-a fost pus în funcțiune niciodată, cu toate că e nou!). Abia când, datorită lipsei lui de orientare spațială, a fost găsit de colegi sau de asistenta medicală, total derutat, pe coridoarele școlii, și fără semnal la telefon, ca să ceară ajutor, direcțiunea a semnat favorabil cererile făcute de mine, ca dirigintă, și de familia lui, pentru a amplasa sala de clasă la parter, mai aproape de un grup sanitar. Cred că societatea noastră
ÎNTRE IDEAL ŞI REAL de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373475_a_374804]
-
și devenind în ochii clasei, “vinovatul de serviciu”. Și cu acest „statut” a rămas, până când, după absolvire, drumurile ni s-au despărțit. Ori de câte ori se întâmpla ceva în clasă, „polițistul Bunea era vinovatul”. Dacă vreun muc de țigară se rătăcea pe coridor, dacă tabla nu era ștearsă sau dacă vreun coleg conturba ora de curs, „polițistul Bunea era vinovat!” Ba ajunsesem până acolo încât, la orele de fizică, atunci când tema era peste măsură de plictisitoare, Vasilică să fie pretextul pentru „spargerea” amorțelii
„VINOVATUL DE SERVICIU” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373520_a_374849]
-
atitudinea clasei. Astfel, după după câteva tentative de liniștire a „opiniei publice”, se adresa direct lui Vasilică: „Domnule Bunea, te rog să părăsești clasa... vezi și dumneata... că nu se poate altfel...” Vasilică nu avea de ales: pierdea vremea pe coridor sau prin curte, până la ora următoare. Nu s-a plâns niciodată de comportamentul nostru dirigintelui sau conducerii liceului. A îndurat cu stoicism, chiar și urechiatul pe care trebuia să îl suporte din partea noastră. Era suficient ca să spună cineva „Azi e
„VINOVATUL DE SERVICIU” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373520_a_374849]
-
ceilalți candidați pe mine să le împărtășesc ce mi-a căzut, cum se comportă și pe ce insistă profii. Uf, a ieșit Minulescu, Doamne ajută, își făcuseră cruce niște fătuci, care îngrășau porcul în ajun, cum se spune, adunate pe coridor cu niște caiete în mână, ca niște păsări speriate. Pe Minulescu și pe alți vreo doi îi băgaseră în programă în ultimul moment. Peste câteva minute a apărut și Mona Lisa, toată roșie în obraji de bucurie. S-a aninat
EXAMEN LA FILO de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373542_a_374871]
-
ajung pe scenă, după care, cântecele învățate de la bunica mea... ele mi-au însoțit drumul spre carieră. Am debutat pe scena Casei de Cultură din Câmpulung Moldovenesc, alături de Ansamblul „Doina Rarăului” în cadrul Festivalului „Cântarea României”. Între pragul casei părintești, și coridoarele Școlii Populare de Artă, așadar, ai cules florile cântecului, ce ți-au înmiresmat sufletul, din grădina spirituală a familiei tale. Apoi, de la scena Casei de Cultură din Câmpulung Moldovenesc, deja începe să se croiască un arc peste drumuri care te
CĂTĂLIN MAXIMIUC CÂMPULUNG MOLDOVENESC, O INIMĂ, UN GLOB ŞI O LUME DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373534_a_374863]