4,380 matches
-
știi, iubite frate, Că nu-s codru ci cetate, " Dar de mult sunt fermecat Și de somn întunecat; Numai noaptea când sosește Luna-n cer călătorește, Umbra-mi toată mi-o petrece " Cu lumina ei cea rece. " O, atunci un corn îmi sună, " Toți copacii împreună Mișcă jalnic frunza-n lună, "Iară lumea mea s-adună, " Căci copac după copac " Toți de-odată se desfac. " Din stejar cu frunza deasă " Ese mândră - o - mpărăteasă Cu păr lung pân la călcîe " Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
talangele de gât " Și așteaptă răbdătoare Mâini frumoase de fecioare, " De le mulg în donicioare. Căci să știi, iubite frate, Că nu-s codru, ci cetate, " Dar vrăjit eu sunt de mult Până când o să ascult Răsunând din deal în deal, Cornul mândru triumfal " Al craiului Decebal. " Atunci trunchi-mi s-or desface " Și-n palate s-or preface, Vei vedea eșind din ele Mii copile tinerele Și din brazii cât de mici " Vei vedea eșind voinici, Căci la sunetul de corn
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cornul mândru triumfal " Al craiului Decebal. " Atunci trunchi-mi s-or desface " Și-n palate s-or preface, Vei vedea eșind din ele Mii copile tinerele Și din brazii cât de mici " Vei vedea eșind voinici, Căci la sunetul de corn " Toate-n viață se întorn. " Rămâi, codri, sănătos, Că mă chiamă apa-n jos " Și menit în lume sunt Să-mi fac cale pe pământ. " Și Mușatin s-apropie De Bistrița argintie, Luntrea ce juca pe val, O desleagă de la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lacrimi i se împle Ochii dulci de mângâiere. Ea suspină fără vrere Neștiind încă ce-i cere Inima cu-a ei durere, Iar gândirea ei cea dulce N-o mai lasă să se culce. Peste vârfuri trece lună, Tânguios un corn răsună, Petrecând cu-atîta drag Toată rariștea de fag. Mai începe, mai se pierde, De-i răspunde codrul verde Fermecat și îndrăgit De - acel sunet rătăcit. Iară inima îi zice: Ce stai, draga mea, aice, Scoală-te, supune-te Valului de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vale. Și un glas aude, pare, Ce-o chema în depărtare: " Mărgărită, Mărgărită, Cu coroană aurită, 114 {EminescuOpVI 115} Ah, din valea cea adâncă, Ca pe-o stea te zăresc încă, Ca pe o stea luminătoare Și deasupră-mi plutitoare; Glasul cornului străbate Dulcea ta singurătate; O, te pleacă plângerilor, Tu, crăiasa îngerilor, Lasă zidurile tale Vino-n vale, vino-n vale! O, auzi sunând Pe cărare corn Căci spre tine blând Îl întorn. Mărgărită, Mărgărită, Cu coroana aurită, Glasul cornului străbate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o stea te zăresc încă, Ca pe o stea luminătoare Și deasupră-mi plutitoare; Glasul cornului străbate Dulcea ta singurătate; O, te pleacă plângerilor, Tu, crăiasa îngerilor, Lasă zidurile tale Vino-n vale, vino-n vale! O, auzi sunând Pe cărare corn Căci spre tine blând Îl întorn. Mărgărită, Mărgărită, Cu coroana aurită, Glasul cornului străbate Neagra ta singurătate, Valului de sunete Draga mea, supune-te, Lasă zidurile tale, Vino-n vale, vino-n vale! " {EminescuOpVI 116} ÎNTRE NOURI ȘI-NTRE MARE
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Glasul cornului străbate Dulcea ta singurătate; O, te pleacă plângerilor, Tu, crăiasa îngerilor, Lasă zidurile tale Vino-n vale, vino-n vale! O, auzi sunând Pe cărare corn Căci spre tine blând Îl întorn. Mărgărită, Mărgărită, Cu coroana aurită, Glasul cornului străbate Neagra ta singurătate, Valului de sunete Draga mea, supune-te, Lasă zidurile tale, Vino-n vale, vino-n vale! " {EminescuOpVI 116} ÎNTRE NOURI ȘI-NTRE MARE Intre nouri și-ntre mare Sboară paseri călătoare - Cum nu pot și eu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
țes Și prin mrejele de frunze Cearcă lună să pătrunză, Iar un tei cu umbra roată Și cu frunza scuturată Pleacă ramuri pe-un isvor Care sună - ncetișor Și prin sunet blând de ape Parcă vine mai aproape Glas de corn din depărtare Tot mai tare și mai tare. O auzi sunând Din cărare corn, Înspre tine blând Eu să mă întorn. Și când ochii - a ridicat Ea zărește un băiat Ce s-apropie de ea Pe-un cal negru - alăturea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
umbra roată Și cu frunza scuturată Pleacă ramuri pe-un isvor Care sună - ncetișor Și prin sunet blând de ape Parcă vine mai aproape Glas de corn din depărtare Tot mai tare și mai tare. O auzi sunând Din cărare corn, Înspre tine blând Eu să mă întorn. Și când ochii - a ridicat Ea zărește un băiat Ce s-apropie de ea Pe-un cal negru - alăturea. Flori de tei el are-n plete, Negri ochi ca s-o săgete Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Eu să mă întorn. Și când ochii - a ridicat Ea zărește un băiat Ce s-apropie de ea Pe-un cal negru - alăturea. Flori de tei el are-n plete, Negri ochi ca s-o săgete Și la șold un corn de-argint Și pe haine mărgărint. - Ai venit să mă privești Dulce zână din povești, O, te pleacă înspre mine Cu mâini albe, lungi și fine, Iară degetele trase Subțirele de crăiasă, Lasă-le în a mea mână, Mlădioasa mea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nu te las, nu... Spune-mi bine Că cu cine și prin cine Să mă înțeleg cu tine Ca să vii sara la mine. Peste vârfuri trece lună Iar izvorul dulce sună Merg alăturea călare, Pier în umbră de cărare, Iară cornul lui duios Sună dulce dureros, Mai încet în codrul verde Se tot pierde, se tot pierde. {EminescuOpVI 130} {EminescuOpVI 131} {EminescuOpVI 132} {EminescuOpVI 133} A. DOINE DE DRAGOSTE 1 Cat la lună, luna-i sus Cat la jug, boii s-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în 1873. (...) Nu mai văzusem în viața mea așa ceva. (...) Un normand de mare, rege al luptei, vechi danez venit pe căile lebedelor, care n-a dormit nicicând sub un acoperiș de scânduri, nici n-a golit în casă de om cornul plin de bere, plăcându-i sângele preoților și aurul furat din biserici, (...) vâslaș și poet, beat, furios, magnanim, plin de zeii nebuloși ai Nordului și păstrându-și până și în toiul jafurilor inalterabila-i generozitate. Era asemeni lui don Quijote
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
carnea de animale, dar se servesc de ma muți ca animale de transport. Caii lor sunt mari cât po-ne-ii noștri“. Cât po-ne-ii noștri? Care ponei? „Boii lor sunt mai mici - adică noi avem boi mai mari - și au un singur corn. Mar-ți-e-nii au vederea foarte pă-trun-ză-toa-re. Au învățat să sboare, dar numai la distanțe mici. Umblă pe apă cu aceeași ușurință ca pe uscat. Orice răsboi este des-fi-in-țat pe Marte. Guvernul este the-ocra-tic. Au două-spre-zece state. Nu au pro-pi-e-ta-te.“ — Atunci nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
răsucite. Învârtindu-le deasupra capului cu viteză și putere, luptătorii puteau lovi inamicul și recupera arma de la distanță de mai multe ori la rând. În mâna dreaptă, duceau în cumpănă câte o suliță confecționată dintr-un fel de lemn de corn sau de bambus, lungă de aproape patru pași fiecare. În vârful fiecărei sulițe, erau înfipți colți ascuțiți de mamifere carnivore, diferiți ca formă și mărime. Cu picioarele înfășurate într-un fel de obiele flexibile, fără a comunica între ei, toți
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai mici și poartă și ei la gât eșarfe însă de altă culoare. Sunt nervoși pentru că vor să pună mâna pe castroanele cele mari. Dar spiritele acelea agitate cu pumnii strânși din fruntea fiecărui grup, ce vorbesc fără întrerupere în cornul acela uriaș, ce mai vor? Nu-i corn, bădie Costache; e portavoce electronică. Vorbesc prin ea ca să auzim toți ce spune. Mai bine privește-i mai atent! Observi cât sunt de neastâmpărați? Își rotesc ochii în toate direcțiile și sunt
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
eșarfe însă de altă culoare. Sunt nervoși pentru că vor să pună mâna pe castroanele cele mari. Dar spiritele acelea agitate cu pumnii strânși din fruntea fiecărui grup, ce vorbesc fără întrerupere în cornul acela uriaș, ce mai vor? Nu-i corn, bădie Costache; e portavoce electronică. Vorbesc prin ea ca să auzim toți ce spune. Mai bine privește-i mai atent! Observi cât sunt de neastâmpărați? Își rotesc ochii în toate direcțiile și sunt foarte buni meteorologi. Presimt cu o secundă înaintea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
duioșie, aplecată asupra ei, de acolo de sus din Ceruri... Când l-a întrebat pe bunicul ei... el a tăcut ca un mormânt. ...Mai târziu, la 13 ani, bunicu îi făcu un arc de răchită și săgeți din lemn de corn, și mergeau îa pădure la vânat. Atunci, fata bălăioară, cu arcul întins, cu trupul înalt și zvelt, încordat ca și arcul... crea o splendidă imagine de artă și vis. O adevărată Diana... zeiță a vânătorii... Își iubea nespus bunicul, dar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Motto: “ Auzeam tot mai deslușit sunetul îndepărtat al cornului și numaidecât îi răspundea din fundul lumii, altul și apoi altul, repetat, vestind parcă irepetabilitatea destinului omenesc.” Soției mele Caietele lui Gerard Iubirea. Cred că totuși ea, iubirea, este cum spune poetul, “unica vecie dată nouă”. Orice s ar spune
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cheie pentru deschiderea seifului fericirii umane. Cu toate că întâlnirile mele cu Iozefina nu avuseseră loc pe atunci decât pe verticală, acolo în biblioteca orășenească, unde ne retrăgeam aproape zi e zi, după-masa, ca să scriem la mașină dramatizarea nuvelei lui Alexandru Ivasiuc, Corn de vânătoare, cu scaunele aproape lipite unul de celălalt, mie mi se părea că stăm de fiecare dată, dimpotrivă, în poziția culcat ori direct pe dușumea, ori pe un recamier de tip Gheorghiu - Dej, foarte încăpător, sau pur și simplu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care concepea montajele literare, brigăzile artistice, spectacolele de varietăți și mai și regiza de regulă piesele de teatru, cel supranumit Regizorul, mă și anunțase, cum am spus mai sus, că eu am fost recomandat să dramatizez nuvela lui Alexandru Ivasiuc, Corn de vânătoare. În ceea ce mă privește, o citisem chiar în ‘72 când aceasta apăruse, dar așa, fugitiv și mai mult distrat, fără să gust frumusețea trăirii personajelor. Acuma înțelegeam de ce le surâdea șefilor mei să jucăm o piesă ca aceasta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că provenea dintro familie nobilă valahă din comitatul Maramureș, că era răsrăsstrănepotul lui Giulea, cel care își îngropase propria mână, tăiată de unul Bogdan de la Vișeu, adică, spune textul, mâna cea dreaptă împodobită cu inelul greu de argint cu semnul cornului de cerb pe el, cu alte cuvinte, fapte ce se întâmplaseră prin veacul al XIV-lea când lui Giulea îi fusese arsă casa și chiar și biserica, fără rușine, ca să-l lase fără icoane și fără Dumnezeu. De asemenea, spectatorul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un singur secretar, pe nume Henri. În rest, vânătorii, slugile lor și hăitașii mi se păreau aceiași: actori și ei în marele spectacol al lumii. Mai era ceva ce mă fascina de-a dreptul: reacțiile diferite, ale personajelor, la sunetul cornului, ca un semn nevăzut al Destinului. Pentru că sunetul acestui instrument arhaic nu suna numai în scenă. El suna peste tot. În viața de toate zilele. Acesta trebuia, precizat în didascalii (și eu îl omisesem), să marcheze, printre altele, și trecerea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
profitând de tăcerea ce se așternuse în mașină, scotocesc în buzunarele pantalonilor și caut pe ciornele mâzgălite, una dintre cele mai convingătoare scene în ceea ce privește conturarea caracterului lui Mihai de Giulești. Auzeam parcă vocea naratorului: < tăcerea împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind începerea goanei, îi era prielnică gândurilor sale ascunse. > Îmi răsuna ecoul lui ascuns ca o melodie nemaipomenit de dragă, din copilărie, Marina, marina, cântată atunci pe un ritm lent. Îmi spuneam că, chiar dacă această scenă nu va fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu-i clatine capul și să-i tulbure tihna meditației grave în care era adâncit și când privirile sale nu căutau în jur, când părea pierdut și rupt de plăcerea bărbătească a vânătorii, când tăcerea împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind începerea goanei, îi era prielnică gândurilor sale ascunse și parcă începea să-i fie consubstanțială, iar pe mine să mă transpună tot mai mult. Auzeam tot mai deslușit sunetul îndepărtat al unui corn și numaidecât îi răspundea din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind începerea goanei, îi era prielnică gândurilor sale ascunse și parcă începea să-i fie consubstanțială, iar pe mine să mă transpună tot mai mult. Auzeam tot mai deslușit sunetul îndepărtat al unui corn și numaidecât îi răspundea din fundul lumii, altul și apoi altul, vestind parcă irepetabilitatea destinului omenesc. Mașina directorului părea că pătrundea tot mai adânc în Valea Tisei, nu în altă vale apropiată nouă, care sclipea în depărtare mai mult ca
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]