6,141 matches
-
obișnuită. Ești mult prea gras. Ești mult prea leneș. Și apoi, ești al meu. ─ Bine, bine. Și motanul vine să se culce în poala stăpânei. Hai, ne uităm împreună, nu trebuie să încercăm să atingem și să prindem. Înțelegi? E destul să ne uităm. M-am săturat de povețele tale înțelepte ca de hrană uscată. Dar mă rog, o să torc puțin și planeta se va roti și uite-așa, încetul cu încetul, o să ajungem și la...prr...prr...prr... Sună telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
văduva. ─ Fii sigură. Da’ nu vreau să-l întâlnesc pe lumea cealaltă, părinte. Nu vreau să-l mai întâlnesc niciodată. Chiar dacă Dumnezeu o să-l ierte, eu nu vreau să-l mai văd. ─ Ești sigură, Victorie? întreabă părintele. M-a amărât destul, părinte. Nu mai vreau să-l văd niciodată, nicăieri, nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urât, niciodată, părinte, șoptește Victoria. Dezleagă-mă de el pentru vecie. Dă-mi verigheta, zice părintele. Victoria și-o scoate ușor de pe inelarul subțiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Faptul că i-aș fi spus nu m-ar fi expus nici unui pericol. Pur și simplu ar fi îmbogățit lumea divinei mele Helga, o lume care și așa făcea deja ca Apocalipsul Sf. Ioan să pară prozaic. Războiul era prea destul și fără asta. Helga mea credea că eram convins de smintelile pe care le spuneam la radio, la petreceri. Tot timpul mergeam la petreceri. Eram o pereche foarte sociabilă, veselă și de buni patrioți. Oamenii ne spuneau că-i înseninăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ceafă. Dădu să zâmbească amabil după ce-i reuși figura, dar nu îi ieși decât un rânjet amenințător. Popa îi văzu uimit dinții deși, subțiri, arcuiți, negri. - Nu vă grăbiți, horcăi acela. Sunt unele gesturi care dăunează aici, în casa dreptății. Destul că suportăm prostia aia cu juratul pe o carte neagră, acum mai vii și matale cu semne de-astea cabalistice. Vă rog, nu mă faceți să mă desfășor! Popa Băncilă se dumirise. Era chiar unul din ăia. Citise și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se schimbe stopul și traversă și el. Acolo, în stația autobuzului, se întâlni iarăși cu unul dintre aceia. Stătea pe o bancă, în dreptul afișului cu substanțiala recompensă pentru cine dă informații despre cei care au prigonit evrei. Se dădeau recompense destul cu mari. Numai după ce prigonitorii erau prinși. Acela privi o vreme, concentrat, afișul. Parcă încerca să-l memoreze. Scoase apoi din buzunarul de la piept al hainei sale roșii o vergea scurtă. Trase de ea și o întinse până o făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
15 iunie 1985, Cenaclul „Flacăra“ a fost închis, când dădea spectacol pe stadionul din Ploiești. Ce fusese, ce nu fusese, fapt e că plouase amarnic, se întrerupsese lumina, lumea s-a bulucit la porți, poate le încuiaseră și pe-acelea, destul că au murit copii, au fost răniți. Ceva ca la tragedia de la Cotroceni, din iunie 1936, când de Ziua Restaurației, la 8 iunie, s-au rupt tribunele și a murit lume nevinovată. Era elev atunci Venise cu străjerii din Județ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să defileze în fața regelui. S-a speriat așa de tare, că un an a urinat în pat noapte de noapte. L-a scăpat de rușine doctorul Wintris, bătrânul, cu hipnoză și frecții între picioare, două luni la rând. Mai avea destul timp până pleca trenul. Porni pe jos în susul bulevardului, fără să mai aștepte autobuzul. În cel mult o jumătate de oră ajungea la gară. Mergea abătut. Ziua îi fusese proastă. Nu-l supărase atât amânarea în chestiunea cu moarte fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îmbulzeală a fost. Totuși, eu unul m-am dus pe la Oancea. Am ajuns la Cahul. Am luat un televizor atunci și trei râșnițe de cafea. De-alea cu păsărele pe capac, marca Minsk. Mai am una și-acuma. În fine, destul că vecinul merge la profesorul Egherte la două săptămâni și ce-i face, cum îl tratează, că zece zile, da zece zile numărate, e pe bune. Apoi în a unșpicea, iar îl apucă. Are o chestie, așa, că vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
toate astea câte le-am făcut cu morala aia de tremuram toată numai pentru tine? Mă trezeam noaptea și veneam la patul tău și te priveam și-mi venea să urlu, „de ce ,Doamne, îi chinuiești și pe copilașii ăștia, nu destul îi lași pă securiștii ăștia de la partid să ne belească, cum le vine lor cheful, ce-are copiii ăștia nevinovați de trăiește și crește ca niște gândaci?“ Venea tac’tu și mă luam la palme, că de ce plâng la capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că ce am cu persoana, adică cu maiorul Goncea, că o urmăresc până și la regulat, zicea că-s de-alea de la instituție, nu zicea securitate, eu ziceam securiști și securitate pă față, nu mă mai temeam, că mă beliseră destul, dar ea nu, că-i era frică, zicea instituție, că m-aruncă pă geam, nu știa că-i casa mea, mai să mă omoare, era un cuțit pă televizor, unul vânătoresc, de decorativa, și să-l bage în mine, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
una ca asta, adică mă răsesem la obraz, la subraț și în altă parte, dar niciodată pe piept. M-am ras. A durat foarte mult, dar n-o să mă apuc acum să povestesc cum m-am ras pe piept. E destul să spun că am dat în sus și în părți, am apăsat de mai multe ori butonul dozei de Nivea, și m-am clătit cu apă. O privire îndreptată în jos arăta un piept dalmațian, punctat cu mici nișe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o ocupe. Bogdan îl chema pe el, pe ea Mihaela. În acest cadru am adus-o pe Alexandra și am făcut dragoste prima oară. N-am să povestesc cum am făcut dragoste prima oară. Nu asta mă interesează aici. E destul că s-a întâmplat la 19 ani. Odată a vrut să meargă la budă și nu putea, pentru că Mihaela spăla rufe. Se chircea în pat, îmbrăcată cu una din pijamalele mele, spunând că nu mai poate și făcând grimase. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a fi surd, îmi capta fiecare cuvințel și se oftica, lua martori pentru nesimțirea mea (dar asta după ce se așeza, nu-i mai ajungea nici gestul meu de a mă ridica, voia să mă strivească de tot, căci nu e destul să fii bătrân și să ai loc în autobuz, trebuie să fii și respectat, un bătrân nerespectat e un bătrân mort sau nu e un bătrân). Ce-i venise și lui Cornel ăsta să luăm bere, fac eu cinste, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
încercați o resetare a sistemului, după care calibrați Pitchul cu trei MTF mai sus. Dacă funcția rămâne blocată și în acest caz, resetați din nou și repetați pașii ignorând ferestrele de protecție 1.2 și Stream Viewport 3.6...”. Era destul cât să-mi suscite interesul. Un text de neînțeles pe masa de răchită, afară, fotografiile unor nuduri schiloade, două linguri murdare de sarmale, alt text de neînțeles în scrin; trebuia cu siguranță să merg mai departe. M-am așezat turcește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
te rooog. Și dacă nu te convingea nicicum, ar fi întors-o pe glume, ar fi zis că rămâne dator sau că ai un pumn foarte puternic, iar pe el îl doare. Era efectiv proiectul de suflet al Elenei Farago. Destul Hector, trebuie să mă odihnesc. Între atâtea enervări provocate de nenorocit, nu pot să nu-mi pun întrebarea: oare Hector mă enervează sau e ceva mai adânc care nu-mi dă pace? E posibil să fie și asta. Eu par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o să-ți pun vreo întrebare despre criza asta a ta, zise Hawkins cu noblețe. Ar fi fost mult mai nobil dacă nu aș fi avut o vagă amintire despre cum mă luase la întrebări chiar înainte să leșin. Mă descususe destul cât să cerceteze și el un pic problema, lucru pe care știam că-l va face. Cel puțin, asta însemna că urma să mă susțină în fața ofițerilor care investigau cazul. Chiar aveam nevoie de așa ceva. Am mai descoperit ceva. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
când mă apropiai de ea, îmi aruncă o privire speriată. —Ai văzut? șopti ea. I-am făcut semn din cap și am trecut mai departe. Paul, care stătea pe un scaun cu spătar drept, își mormăia replicile, deși mai era destul până-i venea rândul, creându-și astfel o stare nemaipomenită de tensiune; din când în când, își ridica ochii și își verifica ținuta în oglinda uriașă și pătată care atârna chiar în fața lui, ciudat înclinată. Părea să facă minuni privitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
elibereze din cârlig. Alergă pe mal și trase alene de gută. Era un frumos pește bagre, de aproape zece kilograme, care se zbătu timp îndelungat. Lupta îl entuziasmă: îl trăgea și îi dădea drumul fără să-i lase o clipă destul răgaz ca să-și găsească refugiu printre mangrove, și în același timp cu grijă să nu rupă una dintre puținele gute ce-i mai rămăseseră întregi. Când, în sfârșit, peștele se lăsă târât domol printre nuferii de lângă mal, intră în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
înfrunte pe cei care, neputând să-și mai distrugă propriul pământ, vor să îl nimicească pe al nostru. — Se pare că dumneavoastră ați înțeles problema. — Să o înțelegi nu înseamnă să o rezolvi, prietene. — E primul pas. — Dar nu e destul. Nu. Nu e destul. Nu am nici puterea, nici capacitatea să înfrunt această amenințare. Înțelegeți-mă bine: eu pot fi un ajutor pentru dumneavoastră, niciodată o soluție. La urma urmelor, sunt membru al unui Cabinet și trebuie să mă supun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
neputând să-și mai distrugă propriul pământ, vor să îl nimicească pe al nostru. — Se pare că dumneavoastră ați înțeles problema. — Să o înțelegi nu înseamnă să o rezolvi, prietene. — E primul pas. — Dar nu e destul. Nu. Nu e destul. Nu am nici puterea, nici capacitatea să înfrunt această amenințare. Înțelegeți-mă bine: eu pot fi un ajutor pentru dumneavoastră, niciodată o soluție. La urma urmelor, sunt membru al unui Cabinet și trebuie să mă supun hotărârilor majorității și ordinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Într-un fotoliu, ridicându-și ochii dintr-o carte ce-i stătea deschisă În poală. Când intră În cameră, aprinse imediat becul veiozei de deasupra ei. — Vrei să orbești? Întrebă el, probabil pentru a șapte suta oară. — O, papà, văd destul cât să citesc. Brunetti se aplecă spre ea și-o sărută pe obrazul pe care ea i-l Întinse. Ce citești, Îngeraș? — E-o carte pe care mi-a dat-o mama. E fabuloasă. E despre o guvernantă care merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un an și jumătate pierdut, aruncat la gunoi, când ar putea să muncească sau să studieze. Trec printr-un antrenament brutal și stupid și-și petrec un an brutal și stupid Îmbrăcați În uniforme uzate și fără să fie plătiți destul cât să-și poată cumpăra măcar țigările. Brunetti cunoștea toate acestea. Făcuse și el cele optsprezece luni. Ambrogiani simți repede interesul scăzut al lui Brunetti. — Spun asta fiindcă explică modul cum ne văd americanii aici. Băieții lor - și fetele, presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Îl spuse În timp ce deschidea cu preocupare punga pentru a scoate la iveală jetoanele de cazinou care umpleau Întotdeauna punguțele. Brunetti observă aceeași combinație din fiecare an și știu că totalul ar fi două sute de mii de lire pentru fiecare femeie, destul să le distragă atenția În vreme ce doctorul Pastore petrecea o oră sau două jucând black-jack și de obicei câștigând mult mai mult decât oferise pentru distracția doamnelor. Cei trei bărbați se ridicară de la masă, ținură scaunele femeilor și porniră toți șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
N-ai spus nimic despre asta când te-ai Întors În după-amiaza aceea. Când Brunetti nu răspunse, Patta Întrebă: — De ce n-ai făcut asta În prima zi? — N-am avut timp, domnule. — Te-ai Întors pe la șase. Ar fi fost destul timp să rămâi acolo și să termini treaba În după-amiaza aia. Brunetti se Înfrână cu greu să-și afișeze uluirea că Patta Își amintea un amănunt cum era acela al timpului când se Întorsese el de la Vicenza. Aceasta era, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
s-a găsit asupra lui portmoneul. Nu se găsise asupra lui nici unul dintre pantofi. Însemna asta că a fost omorât pentru un Reebok mărimea 45? Patta deschise sertarul de sus și scoase câteva foi de hârtie. — Cred că ai irosit destul timp cu plimbări la Vicenza, Brunetti. Nu-mi place să știu că-i deranjezi pe americani cu asta. Crima s-a petrecut aici și ucigașul va fi găsit aici. Patta făcu acest lucru din urmă să pară categoric. Ridică una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]