18,606 matches
-
putea fi selectate ca argumente în sprijinul acestor observații. Să ne oprim deocamdată asupra poemului intitulat Ultima după-amiază cu unchiul Devereux Winslow (...), unde, pentru a evita căderea în sentimentalism sau în simpla banalitate biografică, autorul își prezintă „adevărul personal” cu detașare, ca și cum ar vorbi despre altcineva, într-o formă narativă, nu lipsită de subtilitate, în ciuda unei aparente platitudini a tonului: Aveam cinci ani și jumătate. Pantalonii mei scurți - nuanță gri-perle și cam pretențioși - fuseseră probați vreo trei minute. Idealul meu era
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pentru a constata că, în acest final de poem și de volum, își face simțită prezența cealaltă „voce” a lui Marin Sorescu. O anumită ambiguitate exista, nu-i vorbă, și în celelalte poeme, dar mai cu seamă ca reflex al detașării ironice (subminată în antifrază, orice rostire devine „dublă”), însă acum se poate observa fără echivoc cum - întocmai ca în Florile de mucigai - mizei parodice, caricaturale, îi corespunde, complementar și contrapunctic, tendința mitizator-elegiacă. Nu fără îndreptățire, Eugen Simion a identificat aici
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
parodică și ironică, în spiritul concepției lui Umberto Eco, după care trecutul nu trebuie și nu poate fi ignorat, fără a ne prăbuși în tăcere (să ne gândim, de pildă, la impasul avangardelor), ci dimpotrivă, trebuie „revizitat” cu umor și detașare ironică: țăranul de când cu electrificarea înțelege cum stau lucrurile pe planetă se indignează grațios în mijlocul pogoanelor sale de situația din cipru și liban pândește sateliții și le smulge aparatura electronică bă plozilor nu uitați bateriile solare să ne-ncălzim la
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
treburi femeiești). Spațiul privatxe "„spațiuprivat" are caracteristici „feminine”: este un spațiu al sentimentelor, intimității, grijii, al particularului și al parțialității. Spațiul publicxe "„spațiupublic" are caracteristici „masculinexe "„masculin"”: este un spațiu al rațiunii și raționalității, al dreptății, neutralității, aranjamentelor obiective, al detașării, al universalului și imparțialității. În el se dispută meritul și dreptatea (vezi Codexe "„Code,Lorraine", 2000, p. 412). Rolurile de gen fie exclud femeile de la statutul de cetățeni, fie de la exercitarea deplină a cetățeniei, prin participare publică. Este adevărat că
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
înseamnă pentru femei acces mult mai redus la puterexe "„putere" sau lipsă de acces, căci putereaxe "„putere" trebuie deținută de cei preponderent raționali, autonomi, capabili de competiție și autoafirmare. Liberalismul este prin excelență o ideologiexe "„ideologie" a emancipării individuale, a detașării de prejudecăți în favoarea libertății și autoafirmării. Credința liberală nestrămutată în capacitatea indivizilor de a se perfecționa prin educație, relația sa tradițională cu iluminismulxe "„iluminism" determină faptul ca principala sa opoziție să fie față de orice doctrine colectiviste și față de conservatorism. În
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
condiție obligatorie, fără de care activitatea umană, adaptarea la mediu, crearea unor valori etc. nu ar fi posibile. Astfel, raportul gândire-limbaj-memorie-atenție1 rezidă mai Întâi În apartenența lor la ceea ce numim intelect, acel ansamblu de elemente ale psihismului ce permite cunoașterea prin detașarea de experiența nemijlocită și care se constituie treptat, În ontogeneză, prin interacțiunea cu mediul sociocultural. Analizând specificul proceselor psihice la copiii/elevii cu diferite tipuri de deficiență, vom descoperi câteva particularități cu implicații majore În activitatea didactică desfășurată cu aceștia
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
mari veacuri pe eroii lor jălesc Și-ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirei În cadență Îl izbesc.” Tema turnului, care apare și În alte poeme (Răsăritul lunei. La Tismana, Trecutul. La mănăstirea Dealului), ar putea sugera o detașare a imaginației de lanțurile rațiunii pedestre, o ordonare a ideilor pe axul verticalității. În toate mitologiile turnul reprezintă o poartă a cerului. Prin poziția lui, turnul indică la romantici legătura dintre două universuri, un zbor Împietrit, o ascensiune ratată. În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fireasca. Care lumea Împărătește, Inimi, suflete robește, Aducînd Într-o unire A raiului fericire. CÎnd să trezesc doi din somn, Îngeru-i om pentru om, Iată dragostea ce este. Adevăru-i nu-i poveste.” Ingenioase rotiri de propoziții, slobodă limbă, mai mare detașare de nenorocirile dragostei! Conachi este În stare să scrie și asemenea versuri mai pure, cu o imaginație, În orice caz, mai liberă față de propria-i biografic sentimentală. Dragostea ca pasiune (nuanța pe care el o exprimă de regulă) capătă, aici
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
altora, „compuindu-le melodia [...] ca să rămîie neuitate modurile lor după veacuri”. Cum furturile literare sînt În epocă numeroase. Pann avertizează Împotriva „celor ce le place să se facă plaghiatori”... În ediția din 1852 aflăm ți celebrul cuvînt Către cititori, o primă detașare de stilul jeluitor În poezia erotică. Viziunea Îndrăgostiților zmintiți la simțuri, aruncați În călduri grozave, căzuți, unii dintre ei. În melanholie pină ce Încet-Încet se sting, iar alții „ea muierile, care se bocesc la morminte, prin cîntece Își ușurează durerile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
paradis de metafore, cu unele inevitabile excese: „Lucrurile intră În poem purtate de o caleașca a sublimului”, sau: „Marea devine, astfel, la Bolintineanu o metaforă-cadru, o metaforă-matrice, spațiul imaginar În care extazul și moartea stau În aceeași barcă”) nu exclude detașarea, echilibrul, claritatea - de sorginte lovinesciană. O carte (atribute rare În critică!) luminoasă, caldă, solară, am spune „sudică”, scrisă cu plăcere, cu poftă - fără Îndoială una din cele mai frumoase cărți apărute la noi de la Istoria literaturii române a lui G.
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Întâi ieși Marchiza, cu pași împleticiți, scuturându-și poalele fustei. În spatele ei, cu pieptul înainte și nările fremătând, cu mersul satisfăcut și crăcănat, venea Calu. — Ce ai, femeie, de bălăngăni așa din cap ? întrebă Bunelu, singurul care privea scena cu detașare. — Mi-a înțepenit gâtul, bodogăni Marchiza. — Ziceam să nu-i cauzezi la inimă, îl admonestă Isaia, da’ văd că e mai rău de-atât... Calu se bosumflă brusc. Îl apucase tristețea de după. Ridică ochii spre muntele de gunoi, apoi trecu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a nu se potrivi cu noua imagine. Alte caractere morale rezultând din scrisoare și în acord cu observările de până atunci ale lui Ioanide erau completa lipsă de prejudecăți, o percepție scutită de romantism, pusă în serviciul egoismului vital, și detașarea de orice legături geografice. Sultana avea aerul să spună că poate trăi în Australia sau printre afrikanerii din țara foștilor buri tot așa de bine ca în Olanda sau în Portugalia. N-avea simțul relațiilor invizibile. "Ce te leagă pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
familia lui și titlul i se părea o izbândă rară, ca aceea de a deveni un lord. Soția lui Gonzalv, îngrijorată de înfățișarea proastă a bărbatului ei și de somnul lui agitat, chemă un doctor, care consilie mai ales liniște, detașare de preocupările zilnice, adică tocmai ceea ce nu putea îndeplini Gonzalv. Câtă vreme idealul apăruse inaccesibil momentan, fusese calm și ironic, fixîndu-și cu nădejde o dată mai îndepărtată a realizării. Acum, că trata căsătoria cu nepoata lui Conțescu și obținuse recomandarea pentru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Doctor Faustus. Condiția insului excepțional formează obiectul unei constante preocupări a lui G. Călinescu. Prototipul acestui ins excepțional e, în viziunea scriitorului, Șun, eroul legendar al scripturilor chineze străvechi, împărat și filozof, ridicat pe ultima treaptă a înțelepciunii, concepută ca detașare de efemer, de pasiuni mărunte ("împăratul, fiind icoana veșniciei, nu iubește, nu urăște, nu dorește, nu lovește, el urmează riturile, precum soarele merge de la răsărit la apus"), Mesia extremoriental. În Bietul Ioanide, Șun e coborât din mit în lumea reală
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bizar, neînțeles. La o examinare riguroasă, fondul originar stabil al caracterului ioanidian ni se revelă în candoarea omului rămas un copil, în ciuda complexității sale cu totul neobișnuite. Într-adevăr, tot ce săvârșește arhitectul, până și malițiile și vicleniile, dezvăluie o detașare, o dezinvoltură aproape neverosimilă la un adult, iar ceea ce pare la el mizantropie este, în realitate, doar nonconformism. Când vorbește despre "esența vieții reale" cu amara repulsie, afirmând incompatibilitatea dintre aceasta și lumea sa ideală, arhitectul - suflet plin de candoare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înapoi persoana la copil. Dacă însă protestul vehement nu reușea să aducă înapoi persoana dorită, copiii intrau în al doilea stadiu disperarea și deveneau tăcuți. Dacă, în final, copiii nu erau reuniți cu protectorii, intrau în cel din urmă stadiu: detașarea. În această perioadă copilul își reia activitatea normală, în absența protectorilor, căpătând adeseori independență. Pe baza acestor observații s-au delimitat trei stiluri de atașament, ce reprezentau natura interacțiunii dintre protector și copil: * atașamentul securizant, în care protectorul este sensibil
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
altceva, fără a Înceta să fie el Însuși, deoarece continuă să participe la mediul cosmic Înconjurător” (/14). Așadar, sacrul nu se prezintă În formă pură. În general, dialectica hierofaniei presupune o alegere mai mult sau mai puțin evidentă, o singularizare. Detașarea hierofanică se realizează numai În raport cu restul (care Înconjoară obiectul, dar și cu obiectele Însuși; continuând să rămână ceea ce este, acesta dobândește o nouă dimensiune, a sacralității). Sacrul transcende lumea vizibilă și În același timp se manifestă În și prin ea
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
percepțiilor și a comportamentelor; • induce părților o stare de activare socială; • permite redimensionarea puterii disponibile; • blochează în mod formal apelul la comportamente agresive; • îmbunătățește (în anumite condiții) coeziunea grupurilor (în momentul postconflict); • orientează participanții spre abordări de tip câștig-câștig; • permite detașarea/delimitarea participanților de problemă, de sursa dezacordului; • focalizează atenția participanților pe interese, nu pe pozițiile ocupate; • generează mai multe posibilități, înainte de a luarea unor decizii; • orientează/îndrumă eforturile participanților către negociere; • permite planificarea interacțiunilor viitoare; • sunt urmate (cu necesitate) de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
înșine apreciază Th. D'Ansembourg (2006) este faptul că nevoile noastre de siguranță interioară și de încredere nu au primit încă atenția necesară pentru a fi satisfăcute și a ne permite să ne raportăm la "toate acestea" cu mai multă detașare" (p. 198). De aceea, pentru ca lumea să aibă o anumită stabilitate, coerență și relativă deschidere (la stările sufletești ale celuilalt) o anumită amabilitate se cuvine cultivată. În cele mai frecvente situații ne întâlnim cu (sau adoptăm), o anumită amabilitate apropiată
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
este răsuflat și anost", notează R. Holmes și J. Holmes (2001, p. 74). Ca și tristețea sau depresia, plictiseala presupune un gol interior care tânjește să fie umplut. Uneori, ne avertizează F. Wilks (2003), plictiseala precede depresia. Ea indică "o detașare de viață și o lipsă de implicare" (p. 117). Atunci când suntem plictisiți, ne simțim ca și cum toată puterea de a mai dori ceva s-ar fi epuizat. Animația pare să fi dispărut, iar noi nu putem să o facem să apară
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fiori sau valuri de căldură; * transpirație; * tremur sau amețeală; * perioade scurte de oprire a respirației și sufocare; * senzație de șoc; * disconfort pulmonar; * senzație de greață sau indigestie; * sentiment de amețeală, inconstanță, lipsă de energie sau leșin; * sentiment de ireal sau detașare de propria persoană; * teama de a pierde controlul și de a deveni "nebun"; * teama de moarte. Când atacurile de panică devin ceva obișnuit și persoana începe să își facă griji pentru că va avea atacuri de panică și își schimbă comportamentul
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
amintit de experiența trăită. Ea, de asemenea retrăiește reacții emoționale la acest eveniment și de când s-a petrecut, emoțiile negative au devenit cronice și nu s-au diminuat în timp. Al doilea set al simptomelor PTSD implică aplatizare emoțională și detașare. Victimele devin evitante și închise, spunând că se simt detașați și reci față de ceilalți și vor să evite orice le poate aminti de evenimentele din trecut. O a treia categorie de simptome o constituie hipervigilența și stimularea cronică. Cei care
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
repetată a evenimentului traumatizant; * amintiri groaznice legate de eveniment; * vise înspăimântătoare despre eveniment; * sentimente și fapte ca și cum evenimentul s-ar petrece încă o dată; * intens distres psihologic și fiziologic când victima este expusă la situații reminiscente acelei întâmplări; * aplatizare emoțională și detașare; * evitarea gândurilor, sentimentelor sau conversațiilor legate de eveniment; * evitarea activităților, locurilor sau oamenilor asociați cu acel eveniment; * probleme în reamintirea evenimentelor din trecut; * pierderea interesului pentru activități; * sentiment de detașare față de ceilalți; * incapacitatea de a avea sentimente de iubire față de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
este expusă la situații reminiscente acelei întâmplări; * aplatizare emoțională și detașare; * evitarea gândurilor, sentimentelor sau conversațiilor legate de eveniment; * evitarea activităților, locurilor sau oamenilor asociați cu acel eveniment; * probleme în reamintirea evenimentelor din trecut; * pierderea interesului pentru activități; * sentiment de detașare față de ceilalți; * incapacitatea de a avea sentimente de iubire față de ceilalți și autocontrol emoțional general; * concepția că viitorul este lipsit de culoare; * hipervigilență și sensibilitate cronică; * dificultate în a dormi sau a adormi; * iritabilitate și explozii de furie; * dificultate în
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
găsește analogia la artist. În acest sens, nu putem separa sociologia "ochiului" și a privirii de cea a producătorilor de pictură, toți uniți de înclinații (habitus) comune. În studiul condițiilor sociale de producere a acestei priviri formal "pure" și în detașarea de orice preocupare materială, teoria câmpului a găsit numeroase prelungiri (1979). Acestor înclinații estetice "pure" li se opune "cultura populară", a cărei caracteristică este, invers, că rămâne atașată de plăcerile simțurilor, în afara oricărei elaborări intelectuale. • Producătorii de credință Împotriva tradiției
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]