43,048 matches
-
fantome al teatrului, aceasta s-a datorat, cu siguranță, speranței într-o "revelație", dorinței de a descoperi un discurs secret, purtător al unei cunoașteri pe care numai fantoma ne-ar putea-o împărtăși. Un discurs secret privind arta teatrului, un discurs capabil să ne arate calea ce-ar putea duce spre miezul ascuns al acestuia. Într-adevăr, figura fantomei cristalizează o întreagă viziune despre teatru, înțeles ca spațiu al dialogului cu morții, ca spațiu susceptibil să-i primească în el pe
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
a oricărei reprezentări teatrale: capacitatea de a "primi revelația invizibilului", de a permite accesul la o realitate aflată dincolo de ceea ce vedem în mod efectiv. Se cuvine, așadar, să înscriem reflecțiile lui Craig asupra fantomei shakespeariene în contextul mai larg al discursului său de ansamblu referitor la statutul realității în teatru și la problema actorului. Pentru el, teatrul - în esența lui - se afirmă ca manifestare a unei realități ce nu are nimic de-a face cu viața în sensul în care o
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
caricaturală, unde vitalitatea kitsch-ului nu mai trimite "nici măcar" la simpla, dulcea prostie, ci la ne-gânditul ideilor primite și la ieșirea, abruptă, fără drept de apel, din logos, din tot ceea ce a însemnat, mai bine de două mii de ani, discursul sintaxic al gândirii. Îngrijorarea lui Michel Deguy este, fără îndoială, justificată: ieșirea din sintaxă, din coerență și esență - prin imagine (televizuală, cinematografică etc.) sau, surprinzător și dezamăgitor (eufemism), chiar prin formele publice (circulare-colocviale) ale intelectualului obosit - este, uneori, mai mult
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
care vin, la urma urmei, din tehnică, și care furnizează, de pildă, vocabularul punerii în scenă cinematografice (travelling, zoom, plonjon etc.) - sunt susținute de o doxa complezentă. Multă lume crede că acest lucru este mai puternic, mai intens nou în raport cu discursul sintaxic al gândirii, deci cu retorica tradițională, dar și gramaticală, logică, profundă etc.; și că, datorită aranjamentului tehnic al lucrurilor (mai cu seamă cinematografice), gândirea ar fi descoperit moduri de apoziție cu totul inedite. Nu sunt de aceeași părere. În
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
teoretizării pot aduce un prejudiciu filosofării, gestului filosofic propriu-zis? Todorov, de pildă, deplânge, în La littérature en péril, excesele teoriei literare în predarea literaturii. MD: Steiner a spus-o cândva: există, pe de o parte, operele și, pe de alta, discursurile asupra acestora. El separă, prin urmare, opera de critică. Lucrul acesta a fost, poate, adevărat în alte vremuri. Astăzi, el nu mai este. Căci o operă poetică pune laolaltă cel puțin trei tipuri de discurs, deci trei tipuri de texte
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
operele și, pe de alta, discursurile asupra acestora. El separă, prin urmare, opera de critică. Lucrul acesta a fost, poate, adevărat în alte vremuri. Astăzi, el nu mai este. Căci o operă poetică pune laolaltă cel puțin trei tipuri de discurs, deci trei tipuri de texte. Să luăm cazul lui Baudelaire: sunt Les Fleurs du Mal, ansamblul corespondenței (așadar scrisul cotidian neobosit, în sute de pagini), și discursurile de tip prefață, Salons, Lettre ŕ Sainte-Beuve, certurile, neînțelegerile, reacțiile față de contemporani etc.
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
mai este. Căci o operă poetică pune laolaltă cel puțin trei tipuri de discurs, deci trei tipuri de texte. Să luăm cazul lui Baudelaire: sunt Les Fleurs du Mal, ansamblul corespondenței (așadar scrisul cotidian neobosit, în sute de pagini), și discursurile de tip prefață, Salons, Lettre ŕ Sainte-Beuve, certurile, neînțelegerile, reacțiile față de contemporani etc. - deci un dispozitiv critico-teoretic. Luați Du Bellay: sunt Les regrets și Défense et illustration de la langue françoise, care este un text teoretic, apoi textele în latină, care
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
mai sus, articolul Socialiștii și mișcarea națională, motivul principal fiind în special mărturisirile scriitorului și omului politic. Este ceea ce se precizează și în biografia alcătuită de Z. Ornea, care dă și coordonatele contextuale: Spovedanie pentru oameni cinstiți (1908) și un discurs parlamentar rostit în iulie 19144. Cea dintîi mărturisire are într-adevăr o oarecare valoare "probatorie", aici făcîndu-se referire la "primul articol publicat" șsubl. n.ț, nu însă și cea de-a doua, în ea semnalîndu-se doar o activitate publicistică mai
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
altfel, către sfîrșitul anului 1893 în "Adevărul", aici "observatorul ipochondric" conturînd limpede situația: "În zadar redacția Muncei face apeluri disperate către pătura cultă [...], Munca se umple de articole de o actualitate atît de arzătoare, ca foiletoanele fanteziste despre albine, ca discursul lui Karl Marx despre Liberul schimb, sau Clasele la evrei de Zetterbaum..."8) În aceste condiții, o colaborare a lui C. Stere la "Munca" anterioară celei la "Evenimentul" este perfect posibilă. Și, într-adevăr, cercetînd gazeta social-democrată, dăm peste un
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
membru al câtorva academii și societăți academice, am fost comparat cu nume ilustre ale literaturii contemporane... Dovadă că sunt expirat! - Parcurgând paginile din Tentația risipirii și unele editoriale pe care le semnați în revista Cultura, am sesizat o radicalizare a discursului dumneavoastră. A devenit scriitorul umanist un mizantrop? - Mai mult decât mizantrop: disperat. Pur și simplu, disperat. Națiunile se pot salva, pot exista numai prin spirit. Toate câte se petrec la noi în învățământ, sănătate, cultură, politică, mă obligă să cred
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
unui pariu cu istoria și mă întreb cum se simte astăzi Dan Verona atunci când își analizează retrospectiv cariera poetică și felul în care a fost ea receptată, de la acest debut fulminant până astăzi. Articolul despre Dan Verona este definitoriu pentru discursul critic al lui Alexandru Paleologu. În momentul în care ajunge la o concluzie, eseistul o susține cu toată tăria, indiferent de numărul și numele celor care susțin contrariul. Își apără punctele de vedere cu toată vehemența, fără teama că ar
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
șaptezeci ele au putut trece drept un omagiu adus regimului (să nu uităm că până în 1964 acest marxist încă dubitativ - "Cred că da!" - cunoscuse teroarea închisorilor comuniste) sau dacă cenzura nu ieșise încă din relaxarea deschiderii care a culminat cu discursul lui N. Ceaușescu împotriva invadării Cehoslovaciei de trupele Pactului de la Varșovia (mai puțin România), din august, 1968? Chiar dacă, la prima vedere este o simplă culegere de articole, Simțul practic este o carte de primă importanță pentru înțelegerea gândirii lui Alexandru
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
a fost enorm". Credem că orice om avizat, de bună credință, n-ar putea decît să subscrie o asemenea judecată. însă nu mai puțin transpare o tenace intenție de delimitare a criticului de înaintașul nostru, înscrisă în numeroase pliuri ale discursului d-sale ce năzuiește, pe un plan aparent secund, la originalitate. Iată, pour la bonne bouche, cîteva exemple: "E probabil la mijloc și înclinația dantescă a spiritului lui Eliade însuși, întrucîtva suprasolicitată de Călinescu"; "Lunga și cam nesărata diatribă n-
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
ceea ce nu pune automat semnul egal între democrație și dictatură însă atrage atenția asupra relativizării criteriilor care despart umanitatea de bestialitate, statul de drept de satrapiile orientale. Victime există și de o parte, și de alta, așa cum relevă într-un discurs echilibrat văduva ziaristului decapitat, oamenii simpli, banali, suportă consecințele unor decizii luate din rațiuni de stat, iar onestitatea lui Daniel, contează prea puțin în raport cu calitatea de evreu devenită stigmat într-un stat islamic. Nenumărate cadre îl prezintă pe mezinul familiei
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
cu principalii vinovați. Avertismentul și mesajul esențial al filmului merge în direcție opusă și se regăsește deopotrivă în scena mesei în familie, o masă a împăcării la care participă principalii actori ai anchetei, inclusiv Căpitanul Infra Khan, cît și în discursul reținut, emoționant și decent al Marianei Pearl. Un rol de excepție îl face Angelina Jolie, - dacă facem abstracție de accentul ei american care nu intră în datele franceze ale personajului -, actrița demonstrează că are suficiente resurse și talent pentru un
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
ani, cu Nicolae Labiș, "dovadă că mecanismele receptării nu se schimbă radical de la un veac la altul". Această convocare de unghiuri temporale diverse îl obligă pe Nicolae Manolescu la consultarea necontenită a criticii în care vede un prețios adjuvant al discursului d-sale, întrucît corpul comentariilor consacrate de-a lungul vremii producțiilor literare alcătuiește o diagramă a vieții acestora. O viață ideală în cuprinsul căreia intervin fapte, opinii, atitudini ce determină înălțări și căderi ale operelor, altfel spus se compune un
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
sub semnul unei iluzii, recunoscută ca atare și denunțată de un ochi avizat. Barthes făcea, astfel, procesul artificiului disimulat, al mediocrității care încearcă să păcălească, prezentînd "falsul" drept ceva "adevărat". Implicit, Barthes apela la ceea ce am putea numi morala materiei. Discursul lui se referea la Brecht, modelul său de atunci: la Berliner Ensemble, acesta repudiase "falsul", străduindu-se să lucreze obiectele și costumele în așa fel, încît să le creeze un trecut, a cărui amprentă se regăsea în stofele patinate, în
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
care, deseori, după cum arăta Manolescu, își îngăduie "să abordeze frontal, deschis și radical politicul și să mitizeze politicul, apelînd la alegorie, parabolă, utopie". Adoptînd o atare modalitate de expresie în Lupul și Catedrala, Sîrbu îl situează pe Narator în centrul discursului, nu doar prin faptul că discursurile tuturor celorlalte personaje se raportează direct la spusele sale, ci și prin conținutul monologului său ce transcrie fidel gîndurile scriitorului. E o situare ontologică a eului auctorial în relație cu lumea narată, metodă numită
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
îngăduie "să abordeze frontal, deschis și radical politicul și să mitizeze politicul, apelînd la alegorie, parabolă, utopie". Adoptînd o atare modalitate de expresie în Lupul și Catedrala, Sîrbu îl situează pe Narator în centrul discursului, nu doar prin faptul că discursurile tuturor celorlalte personaje se raportează direct la spusele sale, ci și prin conținutul monologului său ce transcrie fidel gîndurile scriitorului. E o situare ontologică a eului auctorial în relație cu lumea narată, metodă numită de Serge Doubrovsky "autoficțiune", iar de
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
cumetrie, Polirom, 2007). A fost un critic al regimului totalitar, ceea ce i-a adus, ca represalii, retragerea cetățeniei române prin decret prezidențial, dar nu un disident, precum Goma și ceilalți. Goma intrase în partid purtat de valul adeziunii populare la discursul lui Ceaușescu din 21 august 1968. Peste câțiva ani, nepublicându-i-se romanul Ostinato ,trimite cartea în Occident ,unde-i apare urmată și de alte scrieri care-i fuseseră interzise în țară. Redactează scrisori de protest către dictator, dă interviuri
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
-l, Ceaușescu a vrut să-l țină strâns sub control, în general izbutind dar mai și scăpând câteodată hățurile. Apar atunci "defecțiuni", se fac auzite voci critice. În 1965, la Conferința pe țară a scriitorilor, Geo Dumitrescu rosti un exploziv discurs împotriva cenzurii și a celor care o exercitau desfigurând publicațiile, cărțile, spectacolele, filmele. Imaginea "omului cu foarfeca" (cenzorul) a făcut carieră. Sunt publiciști de azi care și în anii din urmă ai lui Geo Dumitrescu nu au obosit să-i
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
de această cafenea celebră se află Biserica Saint-Germain des Prés, unde, în dreapta, cum te uiți la altar, este depus într-un sarcofag, Descartes, al cărui trup de bronz stă culcat deasupra cu o carte în mână... Nu cred că citește Discursul asupra metodei... Dar, nu îmi închipui altă carte... Astfel că, în compania excelentului critic român, ce trăiește în Franța, aprinzând amândoi câte o lumânare ortodoxă, și închinându-ne, cum facem noi în răsărit, de-a-ndoaselea, față de papistași, murmur în loc de rugăciune... LE
Lecturi repetate și deviate... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9142_a_10467]
-
în vedere păsările... Repet, deviez puțin... Știu că biserica, luând toți sfinții la rând, în mod democratic, azi, pe poarta masivă de la intrare e scrisă biografia lui San Francesco din Assisi, - italienește - și restul... Eu aleg și citesc pe ușă discursul pe care sfântul l-a ținut păsăretului adunat, - nu la congres, - strâns acolo, după niște firimituri. îmi place ce scrie pe ușile grele ale marilor lăcașuri. Așa, am stat aproape un ceas, citind ce scria pe Poarta germană, istorică, Luther
Lecturi repetate și deviate... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9142_a_10467]
-
ÎNSĂȘI, și în care bunul simț cartezian va fi singurul lucru ce va fi cel mai bine distribuit, mai mult și decât...voia, a vrut, comunismul cel mai utopic, cu bunurile pământești, fără susținerea de bază a celor doi, - autorul DISCURSULUI ASUPRA METODEI și celălalt, AUTORUL CUVÂNTĂRII ADRESATE ÎNARIPATELOR PE LA ÎNCEPUTUL MILENIULUI AL DOILEA AL EREI NOASTRE, numită creștintă.
Lecturi repetate și deviate... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9142_a_10467]
-
avea tăria să nu-și principializeze particularitățile, să-și recunoască defectele constitutive, să-și depășească prejudecățile atunci când o operă literară autentică i-o cere. La noi, Lovinescu a fost mai aproape decât alții de un asemenea ideal" (p. 311). Expresivitatea discursului metaliterar nu înseamnă "exhibiție egolatră, ci frumusețe subordonată, propedeutică adevărului"; iar obiectivitatea nu este sinomină cu prudența. Explicațiile furnizate, aici, de Mircea Martin sunt - din tot ce am citit pe tema dată - cele mai apropiate de propria mea poziție critică
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]