6,113 matches
-
an. Dar ce lucru formidabil: această explozie mă redă mie însumi întreg. 2001 3 mai Prima însemnare cu miză "terapeutică", una care dovedește că durerea începuse, că boala de suflet urca în mine și că încercam o ieșire timidă și disperată tocmai în direcția scrisului ― leac pe care îl administram prostește, pentru că el nu are efect în faza acută, ci doar în remisie și în convalescență ―, am făcut-o duminică, 7 ianuarie, către ora 4 după-amiază. Am mai avut puterea s-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Frații Kararnazov, Moartea lui Ivan Ilici ― atât e ceea ce-mi vine în prima clipă în minte. Cum de am ajuns aici? Cum de am pierdut total superstiția culturii? E oare vorba de o împuținare progresivă sau de o dorință disperată de a ajunge la mine fără mască, fără trucaj, fără paiete? Criza s-a produs în 1983, la Heidelberg, când eram bursier Humboldt. Mă înscrisesem cu o teză la Sorbona: Problema limitei (peras, în greacă) de la presocratici la Plotin, pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sigură către nevroză etc. Îi fac repede teoria cu "sistemul de iluzii" care nu trebuie abandonat și încerc să-i semnalez neajunsurile excesului de luciditate. Nu pot, tata, nu pot să stau ca boul în beznă!" vine răspunsul ritos și disperat. Îmi vine să râd, de la înălțimea blazărilor mele. În același timp îmi e milă de el, pentru că tot ce-mi spune e dincolo de poză și de lecturi "existențiale". "Uite, continuă, stăm acum de vorbă de la 10 000 de kilometri și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că Virgil suportă din ce în ce mai greu zilele sale de naștere. Acum, de pildă, stă întins pentru că s-a sculat de dimineață cu amețeli. L-am găsit, de altfel, alaltăieri seară când m-am dus să-i văd, cu o mină obosită, disperat că nu se putea tunde, frizeria din cartier fiind închisă în august, mai tras la față, cu mersul mărunțit și nesigur. Are 81 de ani. "E teribil, îmi spunea Monica la telefon acum o jumătate de oră, cum nu avem
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acolo, țâșnesc tot atât de brusc, întinzîndu-se, larg deschise, către eroină). Aceasta pare vădit speriată (dar într-un plan secund, abia sugerat, deopotrivă plăcut impresionată) și, ridicîndu-și antebrațul în dreptul frunții, lasă senzația că ridică în fața eroului pavăza refuzului ei. El este atunci disperat, gestul sfâșietor cu brațele care se avântă plecând din dreptul inimii se repetă, iar de partea cealaltă, palma întoarsă în dreptul frunții și a ochilor se agită sugerând o teribilă sperietură, subliniată de faptul că eroina face mulți pași mărunți când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se împrietenește cu Simone, presimțind că aceasta este soluția pentru a muta relația sa cu Cioran pe alt registru. După vacanța elvețiană, această relație, ca relație erotică, intră în declin. Scrisorile lui Cioran din septembrie și octombrie sânt o încercare disperată de a fixa terenul care începe să-i fugă de sub picioare și, deopotrivă, bilanț al unei iubiri: Cît de rău îmi pare că, de când vă cunosc, nu am pus pe hârtie zi de zi ― greșesc: oră de oră ― ce însemnați
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sexuale și al unei sfîșie-toare gelozii. Tot ce se întîmplă între prima întîlnire (în aprilie, la Paris) și cea de a doua (în mai, când Cioran petrece două zile cu Friedgard în apartamentul ei din Köln) nu reprezintă decât precipitarea disperată din partea lui Cioran a deznodământului sexual. Care este un fiasco. Cioran nu îl realizează "la fața locului", ci ia cunoștință de el abia din scrisoarea pe care Friedgard i-o trimite la Paris în 14 mai. Pentru orgoliul lui Cioran
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
inimă, cu acea ambiguitate afectivă care se naște din senzația înduioșată de regăsire a intimului meu (de la patul meu, biroul meu, bucătăria mea etc. și până la oamenii care mă propulsează în viață) și apoi din cealaltă ― de fiecare dată speriecioasă, disperată și încercănată ― pe care mi-o provoacă reântâlnirea cu mizeria diversificată a locului. Fac un mic antrenament psihologic pentru a gândi lucrurile în fluiditatea lor ("eul" meu care îi leagă pe "aici" și "acolo"), în continuitatea propriului meu "destin" (dacă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
iau cuvântul în sens propriu: o uriașă cantitate de elemente din lumea vizibilului este mobilizată și pregătită pentru a fi "transportată dincolo" (metaphorein), cu gândul că în felul acesta invizibilul ar putea fi intuit, aproximat etc. În mod stângaci (și disperat) se încearcă cucerirea invizibilului prin vizibil și a necunoscutului prin cunoscut. Toate religiile au generat, lezând însăși natura transcendenței, arte vizuale și opere de elocință și au constrâns transcendentul să renunțe la prestigiul ineficace al vidului și tăcerii și să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cinste. În timp ce Pleșu se pregătea voios să-i dea detalii menite să-l liniștească în privința fanteziei erotice a celor care citesc mult, eu îi trăgeam lui Pleșu șuturi pe sub masă și, uitîndu-mă la unghiile murdare ale lui Băieșu, făceam eforturi disperate să apăr secretele filozofilor de tagma limbută și nerușinată a literaților. Tot cu Andrei, prin anii '90, am trăit la conacul lui Enescu de la Tescani (de fapt al Marucăi Cantacuzino) o experiență unică. Eram în acel moment vreo 15 pensionari
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scopurile iscălind pe contract. Partea cea mai mare a satului nu a știut nimic de acest contract decât în momentul când a început să fie pus în aplicare de către arendaș. Abia acum văd locuitorii și-și dau seama de situația disperată în care se găsesc. Și, întocmind imediat jalbă, se plâng și denunță contractul ilegal prin care - scriu ei - „cătră posăsorul său ne-au dat în dijmă și din care cauză mare groază ne-au cuprins pentru că prin ale sale păreri
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
îi cade o ștangă de sprijin. Se apleacă după ea și tot ce ține în mână se împrăștie pe jos) Asta... Asta-ți mai lipsea. Nici nu am nevoie să le ridic. Că nu vor deveni niciodată o mașină. (iese, disperat) SEPP BOTDEJIGODIE (bea): Gustul omului apără Fărădevaloarea. Ațâțarea fără foc, care se repede numai la cel care este mai aproape (bea) Ochii mă deschid În fața mea stă o sfeclă comestibilă scoasă din pământ ca o Obrăznicie Și mă reped cu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să mă dezbraci și nu eu pe tine în patul nupțial... și astea toate în cămașă de noapte. PIANISTA: O masă de masaj cu o fotografie a compozitorului nostru ca binoclu țintă, vă rog, de două ori, cu apă. IMPRESARUL (disperat): Deci totul e degeaba... așa de pe degeaba e totul. Această iluminație a ochilor distruge tot. Veritabilul larg răspândit în lume e bun, dar oamenii din spatele ochilor iluminați distrug tot tot timpul pentru nou, până când întunecata căldură în lumina ținută de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
susține că imperialismul nu este altceva decît un aspect al stadiului cel mai avansat al capitalismului. Imperialismul rezultă din sub-consum: adică ideea că cererea, în lumea capitalistă, nu ține pasul cu expansiunea producției. După părerea ei, sforțarea colonială demonstrează nevoia disperată a capitalului, care folosește statul ca vehicol, de a extinde capitalismul spre ultimele zone ale lumii necapitaliste, pentru a realiza o plusvaloare imposibil de obținut în propria țară. Al doilea punct de vedere, care a cîștigat o aderență mai mare
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
tăcerii (p. 33), a limbuției (p. 29) etc. Alteori, timiditatea propriei opinii este depășită (p. 44) și contribuțiile sunt inspirate (se pot cita numeroase exemple, printre care și sentințe precum: „O carte nu este în ultimă instanță decât un strigăt disperat și o nevoie acerbă de supraviețuire” p. 60). Astfel de atitudini originale, exprimate nu doar în subsidiar, cum se întâmplă uneori, se detașează încă în capitolul II, cu intenții teoretice, care configurează de fapt maniera în care lucrarea va folosi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
eliberată de închisoarea căminului și de emblema de simplă aducătoare pe lume a unor urmași. Prototipul acestui personaj ar fi nesupusa Eva, care a dus la căderea întregului neam omenesc. Demonismul ei constă tocmai în această insubordonare, în această încercare disperată de a prelua controlul în cadrul mariajului și uneori chiar și în societate. Își vinde sufletul plăcerilor acestei vieți, tocmai pentru a avea o viață. Este denumită de noi o donna demonicata pornind de la punctul de vedere al mentalității medievale, deoarece
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
compensatorie, o ilustrare a nevoii naratorilor de cunoaștere, de dezvăluire a complexității ființei umane. șeherezada își salvase prin puterea lui dicere viața, eroii lui Giovanni Boccaccio salvează o întreagă lume. O carte nu este în ultimă instanță decât un strigăt disperat și o nevoie acerbă de supraviețuire. Dacă analizăm structura povestirilor, remarcăm faptul că povestitoarele stăpânesc retorica, cunosc tehnica discursului. Fiecare naratoare se adresează auditoriului cu o formulă plină de eleganță și de politețe. Urmează apoi o captatio benevoletiae, prin anunțarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a înțelege spiritul sacru al căsniciei, preferând să-și domine partenerii, decât să încerce a trăi într-o comuniune armonioasă, de aceea se opune oarecum bătrânei, descrise în istorisirea proprie, ce căuta cu ardoare beneficiile mariajului. Cu toate încercările ei disperate de a impune o hegemonie feminină, târgoveața sfârșește prin a face un deserviciu suratelor sale, discursul ei devine antifeminist, deoarece este ridicol și stârnește râsul, se ajunge la o caricaturizare a viciilor feminine, chiar dacă inițial se încerca dezvinovățirea lor. 407
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
petrecut și ultimii ani ai vieții), nu lipsesc însă nici elemente împrumutate din romanele grecești și medievale (magia, aventuri nenumărate finalizate pozitiv, vise profetice, viziuni simbolice). Conține și aspecte care anticipă marea capodoperă de mai târziu, Decameronul: în mijlocul unei căutări disperate a iubirii sale, Florio este forțat de declanșarea unei furtuni să poposească în Napoli, numit în această epocă precreștină, Parthenope. Aici ia un pseudonim pentru a nu fi recunoscut, Filocolo (cel care suferă din dragoste), ajunge într-o societate distinsă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
că nu l-a rănit, dar îi cere în același timp să nu o mai urmărească. Chiar și după ce îi cedează fizic, Mensola ezită între familiaritate și ostilitate, decizând, în final, să-l părăsească pe Africo, ca într-o încercare disperată de a șterge tot ceea ce deja înfăptuise. Refuză să părăsescă suita Dianei, pretinzând că nu s-a întâmplat nimic, ascunzându-și păcatul. Astfel nimfa grăbește sinuciderea tânărului. Mensola este prinsă între profana Venus și casta Diana, între natură și 617
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
special atenția exagerată acordată onoarei și faimei. Dante însă nu o plasează în Infern, personajul feminin cunoaște o existență oarecum binecuvântată, portretizată fiind în mijlocul unui cor care glorifică noțiunea de onoare. Dacă la începutul Evului Mediu credința și dorința ei disperată de a-și păstra onoarea au fost apreciate, pe parcurs însă intenția și alegerea finală au început să fie privite cu suspiciune, femeia refuzând să fie ucisă și lăsată alături de un sclav gol, ucis și el, așa cum îi propusese, ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
libertate și de bucurii. Un negustor bogat din Arminio, protagonist în nuvela rostită, era atât de devorat de gelozie încât îi interzicea soției participarea la petreceri, la slujbele religioase, ba chiar îi limita și dreptul de a privi pe fereastră. Disperată, soția se hotărăște să procedeze în așa fel încât precauțiile aberante ale soțului să fie măcar întemeiate și reușește cu măiestrie, bucurându se de câteva clipe de relaxare alături de o persoană pe care o îndrăgise între timp. Situații asemănătoare vom
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este doar Eva, ci mai rău decât ea, deoarece soției îi lipsește inocența inițială a Evei.”900 Donnele demonicate sunt portretizate ca având o inteligență nativă sclipitoare, ce le ajută în depășirea celor mai neplăcute situații, tot în aceeași zbatere disperată spre eliberare, iar această abilitate de a face față oricărei dificultăți vine din nou să le înfățișeze într o lumină pozitivă. În descrierea eroinelor, după trăsăturile fizice, calitatea care este apreciată în mod deosebit este inteligența, mai ales atunci când are
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tăcerii (p. 33), a limbuției (p. 29) etc. Alteori, timiditatea propriei opinii este depășită (p. 44) și contribuțiile sunt inspirate (se pot cita numeroase exemple, printre care și sentințe precum: „O carte nu este în ultimă instanță decât un strigăt disperat și o nevoie acerbă de supraviețuire” p. 60). Astfel de atitudini originale, exprimate nu doar în subsidiar, cum se întâmplă uneori, se detașează încă în capitolul II, cu intenții teoretice, care configurează de fapt maniera în care lucrarea va folosi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
eliberată de închisoarea căminului și de emblema de simplă aducătoare pe lume a unor urmași. Prototipul acestui personaj ar fi nesupusa Eva, care a dus la căderea întregului neam omenesc. Demonismul ei constă tocmai în această insubordonare, în această încercare disperată de a prelua controlul în cadrul mariajului și uneori chiar și în societate. Își vinde sufletul plăcerilor acestei vieți, tocmai pentru a avea o viață. Este denumită de noi o donna demonicata pornind de la punctul de vedere al mentalității medievale, deoarece
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]