4,738 matches
-
a salvat ospătarul. A apărut cu portofelul lui electronic, ca un joc de Atari, pe care îți bătea comanda. Le știam bine, mă lovisem de ele și pe tren, când mă luase nașul odată între Duisburg și Köln. Nu te distrai ca la noi, așteptându-i cu orele, intrau din fiecare parte a vagonului și se întorceau să patruleze după următoarea stație. Nu făceai nici 10 kilometri, și te controlau din nou. Nu te-amendau, dar îți tăiau bilet pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o artă liberală, definită în termenii săi clasici de ordinul lui dulci, nu ai lui utili, iar emoția care o definește este plăcerea, delectarea. Plăcerea medievală cuprinde, de altfel, o gamă largă de emoții. Literatura este așadar „o știință ce distrează, încântă, rămânând în continuare în sfera culturii, dar care părăsește terenul intelectualității abstracte.” Tot în această perioadă se precizează și mai mult rolul social al poetului investit cu importante atribuții oficiale. Apoi, poezia courtoise, de chansons de geste nu este
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
ocupă spațiul foiletonului. Apare o nouă specie „romanul foileton” conceput special pentru o astfel de apariție cotidiană cerută de un public în continuă creștere. Tendința este de evadare din cultură, ieșirea din intelectual, livresc și didactic. Este o literatură care „distrează”, destinde, încearcă să ocupe în mod plăcut timpul liber, iar „pe măsură ce literatura se intelectualizează, șansele unei contra-literaturi, la polul opus, de compensație pur psihologică în direcția visării și imaginației, cresc.” Acest lucru nu înseamnă că preocuparea culturală a fost complet
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
varietăți, spectacolele. Spre exemplu, contractul de discurs specific genului știrilor sportive este de a oferi, în forma specifică știrilor în general, un conținut relaxant de evenimente și comentarii sportive, care nu este important ca impact asupra spațiului public, dar care distrează, amuză, relaxează. Scopul discursului ludic este distrarea audienței. În Schema 5 sunt reprezentate relațiile între acești itemi: Schema 5: Schema de funcționare discursului ludic Pornind de la caracterizările discursurilor politic, publicitar și ludic, asemănările și deosebirile dintre aceste tipuri de discursuri
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Agenții de publicitate Banner, afiș, ziar, radio, televiziune, internet Comercianți, public Specific pe fiecare gen discursiv Să vândă Discursul ludic Interes tematic Formă distractivă Case de producție Teatru, ziar, radio, televiziune, internet Artiști, public Specific pe fiecare gen discursiv Să distreze Deși interferențele cu celelalte tipuri de discurs sunt inevitabile, scopul specific este cel care asigură, în mare parte, identitatea discursului jurnalistic. El vizează prezentarea corectă a spațiului public prin "oferirea unei perspective asupra lumii sub aspectul ei evenimențial și explicarea
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
de manifestări mărește confuzia, întrucât, cu excepția realizărilor notabile din sport sau a unor elemente de noutate din lumea artistică, ceea ce se descrie prin știri sportive sau știri despre vedete nu desemnează decât manifestări prin mass-media ale discursului ludic, menit să distreze. Așadar, evenimențialitatea și tabloidizarea manipulează prin trunchierea spațiului public, prin realizarea unui produs după formatul discursului jurnalistic, dar care eludează scopul de informare și comentare a spațiului public, centrându-se doar pe vânzarea produsului mass-media. IV.4. Manipularea prin forma
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
au atins în ea cele mai mari satisfacții și scopurile cele mai înalte și exclusiv pe această cale au făcut carieră. În timpul acestei discuții, tânărul negricios căsca, se uita aiurea pe fereastră și aștepta cu nerăbdare sfârșitul călătoriei. Era cumva distrat, chiar foarte distrat, aproape îngrijorat și uneori devenea întrucâtva bizar: câteodată asculta și nu asculta, privea și nu privea, râdea fără să știe în clipa aceea de ce râde. — Dar, permiteți-mi, cu cine am onoarea?... i se adresă domnul coșuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
își aprinse o țigară, oferindu-i una și prințului; acesta o acceptă, dar tăcea, dorind să nu deranjeze, și studia cabinetul; însă Ganea își aruncă doar o privire peste foaia plină de cifre pe care i-o arătase generalul. Era distrat: zâmbetul, privirea, îngândurarea lui Ganea, după părerea prințului, deveniseră și mai apăsătoare de când rămăseseră numai ei doi. Deodată, Ganea se apropie de prinț; în clipa aceea, prințul se aplecase iar spre portretul Nastasiei Filippovna și îl privea cu atenție. — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
orice caz e destul de primejdios să încurajezi asemenea porniri, dar în clipa de față nu-i rău că s-a gândit să poftească, deși a făcut-o într-o manieră atât de originală; după cât îl cunosc, sper ca măcar să ne distreze un pic. — Mai ales că a venit neinvitat! adăugă imediat Ferdâșcenko. — Și ce-i cu asta? întrebă cu răceală generalul, care îl ura pe Ferdâșcenko. — Asta înseamnă că va plăti intrarea, îl lămuri acesta. — Totuși, prințul Mâșkin nu-i Ferdâșcenko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
frenezie, enervându-se la fiecare cuvânt. Prințul se cutremură și-l privi fix. — Oho, halal de noi! râse el deodată, dezmeticindu-se de tot. Iartă-mă, frate, când capul mi-e atât de greu ca acum, și boala asta... devin distrat de tot, de tot și foarte caraghios. Dar nu asta voiam să te întreb... altceva voiam, dar nu-mi mai aduc aminte. Rămâi cu bine... Nu pe-acolo, spuse Rogojin. Am uitat! — Pe aici, pe aici, hai cu mine, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
extraordinară, demnă să-și găsească loc nu doar în foiletoanele provinciale, ci și în cele din capitală, care descriu moravurile noastre: «Cu-a lui Schneider* măntăluță Cinci ani Liova** s-a jucat Și cu mocoșeli drăguțe Toată vremea s-a distrat. Milioane moștenește Cu pantofii lui decenți. El se-nchină pe rusește Spoliindu-i pe studenți.»“ După ce termină, Kolea îi întinse iute prințului ziarul și, fără să scoată o vorbă, se repezi într-un ungher, se înghesui acolo și-și acoperi fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințul îl știa deja din propria lui experiență. „E smintită. Smintită!“ Dar prea, prea multe se adunaseră în dimineața aceea; existau și alte încurcături nerezolvate, și toate deodată, toate pretindeau să fie rezolvate imediat, așa că prințul se simțea trist. Îl distră puțin Vera Lebedeva, care veni la el cu Liubocika și, râzând, îi povesti ceva, mult timp. În urma ei veni sora ei, cu gura căscată, după ele gimnazistul, fiul lui Lebedev, care încercă să-l convingă că „steaua Pelin“ din Apocalipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de altminteri, erau în cea mai bună dispoziție, priveau neîncetat spre Aglaia și spre prinț, care mergeau înaintea lor. Prințul Ș. tot încerca să discute cu Lizaveta Prokofievna despre lucruri fără nici o legătură cu întâmplările recente, poate ca s-o distreze, însă ajunse s-o plictisească teribil. Ea părea cu gândurile învălmășite de tot, răspundea aiurea și uneori nu-i răspundea deloc. Însă șaradele Aglaiei încă nu se sfârșiseră în seara aceea. De ultima dintre ele avu parte prințul. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
data aceasta, seara era splendidă, spectatori erau destui. Toate locurile de lângă fanfară erau ocupate. Grupul nostru se așeză pe scaune puțin într-o parte, chiar lângă ieșirea din stânga a gării. Mulțimea, muzica o înviorară întrucâtva pe Lizaveta Prokofievna și le distrară pe domnișoare; apucară să facă schimburi de priviri cu câteva cunoștințe și să se salute amabil cu câte cineva de la distanță; apucară să studieze, să observe anume ciudățenii, să discute despre acestea, să zâmbească ironic. Și Evgheni Pavlovici se înclina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
seama că, printre altele, Ivan Feodorovici voia să afle ceva de la el sau, mai bine zis, voia să-l întrebe ceva cinstit și pe față, dar nu reușea să atingă punctul acesta important. Spre rușinea lui, prințul era atât de distrat, încât mai întâi nu auzi nimic și, când generalul se opri în fața lui cu o întrebare arzătoare, fu nevoit să recunoască, jenat, că nu înțelege nimic. Generalul ridică din umeri. Ați ajuns cu toții niște oameni ciudați, din toate punctele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
răpesc vreo douăzeci de minute, cel mult o jumătate de oră... — Poftiți, vă rog; mă bucur oricum peste poate și fără explicații; iar pentru frumoasele dumneavoastră cuvinte despre relațiile de prietenie vă mulțumesc foarte mult. Scuzați-mă că astăzi sunt distrat; știți, nu pot nicidecum să fiu atent în momentul de față. — Văd, văd, bolborosi Evgheni Pavlovici cu ușoară ironie. Era foarte pus pe râs în această seară. — Ce vedeți? tresări prințul. — Nici măcar nu vă gândiți, dragă prințe, continuă să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
De fapt, chiar mi-am spus singur povești. Îmi umpleam cu ele nopțile până în zori; acum mi le amintesc pe toate. Dar oare merită să le repovestesc - acum, când și pentru mine a trecut vremea poveștilor? Și cui! Doar mă distram cu ele atunci când vedeam clar că până și gramatica grecească mi se interzice s-o studiez; tocmai atunci mi-a trecut prin minte: «nici n-ajung la sintaxă și mor», m-am gândit eu de la prima pagină și am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i dorința mea. Scheletul meu îl las moștenire Academiei de Medicină, în folosul științei. Nu-i recunosc nimănui dreptul să mă judece și știu că mă aflu acum în afara puterii oricărui tribunal. Nu-i prea mult timp de când m-a distrat o ipoteză: ce-ar fi dacă subit mi-ar trece acum prin minte să ucid pe careva, măcar vreo zece oameni deodată, sau să fac lucrul cel mai îngrozitor dintre cele considerate îngrozitoare pe lume? În ce încurcătură s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Întotdeauna ne culcăm la unu. Ah, credeam că e... nouă și jumătate. — Grozav! râse ea. Și de ce, mă rog, n-ai venit mai înainte? Poate că ai fost așteptat. — Eu... mă gândeam... bâigui el, plecând. — La revedere! Mâine o să-i distrez pe toți povestindu-le. Mergea spre casa lui pe drumul care înconjura parcul. Inima îi bătea tare, gândurile i se învălmășeau și tot ce era în jurul lui semăna cu un vis. Și deodată, ca și mai înainte, când, de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i așa. Sigur și ajungă-ne, pentru că am rămas de proști. Recunosc că niciodată n-am putut lua în serios treaba asta; numai „pentru orice eventualitate“ m-am apucat de ea, contând pe caracterul ei ridicol, mai ales ca să te distrez pe tine; erau nouăzeci la sută șanse ca să dau greș. Nici acum nu-mi dau seama ce ai vrut să obții. — De-acum tu și soțul tău o să începeți să mă trimiteți la slujbă, să-mi țineți discursuri despre tenacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
respective s-au succedat în ordinea următoare. Când Lebedev, după ce plecase la Petersburg ca să-l caute pe Ferdâșcenko, se întorsese în aceeași zi împreună cu generalul, nu-i spuse nimic deosebit prințului. Dacă pe atunci prințul nu ar fi fost prea distrat și ocupat cu alte impresii importante pentru el, ar fi putut observa curând că nici în următoarele două zile Lebedev nu-i dăduse nici un fel de lămuriri, ci, dimpotrivă, parcă evita, cine știe de ce, să-l întâlnească. Remarcând, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vocea lui răgușită de bas. Dar cântecul nu se închegă și se întrerupse iute. Apoi, cam o jumătate de oră, ținu o discuție foarte însuflețită, desfășurată, după toate probabilitățile, pe fondul băuturii. Îți puteai da seama că prietenii, care se distrau la catul de sus, se îmbrățișau; în sfârșit, unul dintre ei începu să plângă. Apoi s-a încins brusc o ceartă puternică, dar curând și aceasta s-a potolit repede. În tot acest timp, Kolea fusese într-o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de sub scaun? De câteva ori am ridicat scaunul acela și l-am mutat din loc, așa că portofelul era la vedere, dar generalul nu l-a zărit nicidecum și așa a trecut o zi și o noapte. Probabil că e foarte distrat, nici n-ai cum să-ți dai seama. Vorbește, povestește, râde cu hohote și deodată se supără teribil pe mine, nici eu nu mai știu de ce. Într-un târziu ne pregătim să ieșim din cameră, eu las intenționat ușa descuiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
admisibil), ba chiar veninos (dar și această calitate îl făcea plăcut), cu apucături de aristocrat englez și cu gusturi englezești (privitoare, de pildă, la rostbiful în sânge, la harnașament și la lachei etc.). Era la mare prietenie cu „demnitarul“, îl distra și, pe deasupra, cine știe de ce, Lizaveta Prokofievna nutrea ideea ciudată că acestui domn în vârstă (cam ușuratic și cam crai din fire) nu-i exclus să-i treacă deodată prin minte s-o fericească pe Alexandra, cerând-o în căsătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să ne înțelegem asupra întâlnirii cu Nastasia Filippovna. — Cu Nastasia Filippovna! strigă prințul. — Aha! Mi se pare mie sau vă pierdeți sângele rece și începeți să vă mirați? Mă bucur că vreți să semănați a om. Pentru asta o să vă distrez. Iată ce înseamnă să faci servicii domnișoarelor tinere și cu suflet nobil: astăzi am primit o scatoalcă de la ea! — Mo... morală? întrebă prințul fără voie. Da, doar n-avea să fie fizică. Mi se pare că nimeni n-ar ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]