4,287 matches
-
subordonat Administrației districtuale. În acest sens, pe 20 iulie 1793, el notifica Primăriei orașului Cernăuți că "primăria de atunci și-a permis prea multe acțiuni arbitrare și a acționat chiar împotriva dispoziției administrației", fapt pentru care era amendată cu șase ducați 193. IV.3. Atacul insurgenților polonezi și pericolul ciumei Cum în sfera de activitate a Administrației Bucovinei intrau și chestiunile privitoare la asigurarea securității și a siguranței publice, pentru realizarea supravegherii polițienești în orașe și în împrejurimi, pe 20 septembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Moldova ale Fondului bisericesc bucovinean s-a petrecut în anul 1812, odată cu vânzarea vechilor documente ale mănăstirilor din Bucovina, referitoare la acestea, de către același baron Vasile Balș, cu suma de 6.000 de galbeni de aur sau 70.000 de ducați, generalului rus Ilie Filipovici Catargi 278. În felul acesta, politica habsburgică postiosefinistă de renunțare la aceste moșii, într-un moment în care, datorită conjuncturilor politice internaționale, Austria era în imposibilitatea de a mai nutri ambiții expansioniste pe seama Principatelor Române, simțindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și nici pe toți beneficiarii prevederilor testamentare. Informațiile sporadice din protocoalele Cancelariei de Stat din Viena, evidențiază între beneficiari pe nepoții săi Gheorghe Balș, Constantin Balș și Constantin Cantacuzino, domiciliați în Moldova, cărora le-a revenit câte 1.000 de ducați în parte. Acest legat testamentar a putut fi dus la îndeplinire de avocatul dr. Schmeidl, prin intermediul Agenției consulare austriece din Iași, abia în anul 1834, după purtarea unor îndelungi tratative diplomatice și după plata taxelor succesorale de cei îndreptățiți 296
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cursul căreia eu sau oricare alt boier ar fi depus pentru fiecare dintre boii lor frumoși câte 30 de florini, profitând cu această ocazie încă 30 de florini la fiecare pereche, fiecare bucată fiind totuși pusă în vânzare pentru 2 ducați, ceea ce a nedumerit toată Moldova, căci Bucovina este privită acolo drept un adevărat loc de refugiu și a descurajat mai multe familii de a se stabili acolo. Ogoarele, pajiștile, râurile, pășunile și pădurile se găsesc, de asemenea, conform cu obișnuita dezordine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în suflete și cu sabia în mână ridicau deja un imperiu renumit, existența Rusiei de astăzi era abia în embrion; Ruric era, după cum este cunoscut, primul care îi dădea în secolul al IX-lea o formă de organizare, făcea un ducat acolo și-l numea Rusia; însă chiar după moartea sa a devenit mai mult decât slăbit, prin împărțirea între fiii săi, încât aproape că a dispărut. În secolul al XV-lea, în această perioadă când Poarta era în culmea înfloririi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
turcească generalul-maior M. B. Șeremetev, fiul feldmareșalului B. P. Șeremetev, cu o basma în loc de funie în jurul gâtului, spre a cere pace. Petru I a hotărât să-i trimită marelui vizir Baltadgi Mehmed-pașa, în dar (!) (de fapt, mită) 200.000 de ducați, în afara sumelor pentru ofițerii superiorii. După negocieri, la 12 iulie 1711, s-a încheiat Tratatul de pace de la Vadul Hușilor. Țarul a comunicat Europei că a încheiat o „pace solidă, trainică și veșnică cu Poarta”. Prevederile tratatului erau următoarele: Rusia
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ajungi. Această tristă veste a făcut o impresiune enormă în tot cuprinsul orașului. Doxachi Hurmuzachi nu era un om ordinar. Descendent al unei familii vechi boierești, el poseda o cultură întinsă, o inteligență superioară și o mare avere funciară în ducatul Bucovinei. Era deputat în Reichstagul din Viena și un filoromân dintre cei mai ardenți. Ziarul băilor din Ostanda a ieșit în dimineața aceea cu numele lui Eudoxiu de Hurmuzachi încadrat în negru și întovărășit de un necrolog foarte mișcător. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un document interesant, și anume Manifestul împăratului Alexandru al II-lea, publicat în „Journal de Saint-Petersbourg”, la 3 martie 1855, la moartea tatălui său, țarul Nicolae Pavlovici, survenită la 18 februarie. Noul țar (stăpânitor al Regatului Poloniei și al Marelui Ducat al Finlandei) face elogiul politicii dusă de tatăl său, dar și de “iluștri săi predecesori, Petru I, Ecaterina a II-a, Alexandru I, pentru întărirea puterii Rusiei și extinderea ei teritorială”. În acel moment, o serie de obiective cuprinse în
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
pur și simplu somnul unui om băut este surd la orice bătăi în ușă. M-au dus la pretoriu. Saxo, unul dintre judecătorii ducali, înțelegând că gestul meu nu fusese intenționat, m-a condamnat să plătesc omului doar patruzeci de ducați, ca să-și îngrijească rana. Nu dispuneam de o asemenea sumă, nici de aur sau de argint ca să vând, și nu voiam să-mi amanetez cărțile. Așa că am fost silit să trimit un om la tatăl meu, ca să-i ceară bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
căutat din ochi pe tovarășul care îmi fusese alături de-a lungul atâtor nopți. Dar, printre mesele pustii, mă aștepta cu totul altcineva: ducele Grasulf, unchiul său. Bărbatul acela cu barba și cu părul prematur încărunțite, tot timpul mânios, condusese ducatul vreme de zece ani, cât timp nepoții săi erau încă minori; guvernase cu cinste și dreptate, dar cu o severitate de caracter care m-a făcut întotdeauna să-mi plec privirea, timorat. Grasulf, bine înfipt pe picioare și cu colțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
le dorise alături de el la Cividale. Lui Rotari îi muriseră ambii părinți, pe când el avea unsprezece ani. Din pricina unei febre cu dizenterie sau, așa cum se bănuia, a unei otrăvi romane plătite de un frate vitreg care-și dorea să stăpânească ducatul. Deoarece existau temeri și pentru viața micului Rotari, unchiul din partea tatălui, Maginulf, regent la Brescia până când el ar fi fost gata să ia locul părintelui său, îl încredințase bunicului Faroald. Acesta odrăslise doar două fete: Geretrude, mama lui Rotari, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aflând cine eram, a înțeles motivul conflictului meu cu donatistul. - Gând la gând cu bucurie. Eu merg la Cividale tocmai pentru a-i preveni pe duci despre apariția acestor preoți care-i ațâță la răzvrătire pe servitorii și sclavii din ducatul nostru și din alte ducate vecine. Hangiul îl bălăcărea cu glas tare pe cel care fugise, fiindcă nu-și plătise mâncarea. L-am chemat și l-am întrebat: - Ai mai avut și alții din rasa lui și îmbrăcați la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
devenit și mai mare. În timpul mesei, stăteam lângă Amichi, unul dintre luptătorii sosiți de la Cividale. Acesta m-a lămurit că, la intervenția lui Cipriano, episcop catolic de la Grado, exarhul Isacco făgăduise să înceteze orice act de dușmănie față de longobarzii din ducat. Pentru a pecetlui acest angajament, Isacco i-ar fi adoptat pe duci printr-un om de încredere al său, nobilul Gregorio. - Patriarhul arian de Aquileia ce crede despre toate astea? - Venerabilul Marciano a încercat să-l convingă cu sila pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Nu m-am supărat, dar îmi făceam griji pentru siguranța lui Rotari. Ceva mă legase de tânărul acela năvalnic și încă necopt, care era și investiția mea în viitor. M-am mărginit să întreb: - Stăpâne, pe câți longobarzi poate conta ducatul. Eu știam ce era scris în recensământ: peste două mii, dar nu toți potriviți de război, fiind ei prea tineri sau prea bătrâni. Mi-a răspuns cu mândrie: - În ducat nu știu, dar pe domeniul supus puterii mele sunt cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
M-am mărginit să întreb: - Stăpâne, pe câți longobarzi poate conta ducatul. Eu știam ce era scris în recensământ: peste două mii, dar nu toți potriviți de război, fiind ei prea tineri sau prea bătrâni. Mi-a răspuns cu mândrie: - În ducat nu știu, dar pe domeniul supus puterii mele sunt cu siguranță patru sute în deplinătatea forțelor. Am calculat cam care ar fi numărul pe fiecare regiune și câți ar fi cu adevărat disponibili fără să lase neapărate orașe, castele și moșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
erau aproape douăzeci de mile și, de la râul Meduna înainte, se mergea pe un drum foarte bun, care străbătea câteva sate. Am pornit la prima oră, și la cea de-a treia eram la bărcile de pe Livenza, râul care desparte ducatul Cividale de ducatul Ceneda. Ne-a ieșit înainte ducele Daufari cu o mică suită. S-a retras când am ajuns la mai puțin de o milă de hotarul cu câmpia din jurul orașului Oderzo. Ne-a escortat în continuare un pluton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de mile și, de la râul Meduna înainte, se mergea pe un drum foarte bun, care străbătea câteva sate. Am pornit la prima oră, și la cea de-a treia eram la bărcile de pe Livenza, râul care desparte ducatul Cividale de ducatul Ceneda. Ne-a ieșit înainte ducele Daufari cu o mică suită. S-a retras când am ajuns la mai puțin de o milă de hotarul cu câmpia din jurul orașului Oderzo. Ne-a escortat în continuare un pluton de vreo douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
avea o mai mare încredere în călugării de la San Zeno decât în gărzile palatului ducal de pe colina San Pietro, înălțat de regele got Teodoric. În aceeași biserică cu noi era și Grasulf, care, după asasinarea nepoților, a revenit la cârma ducatului, precum și Maginulf, unchiul lui Rotari, Arioald, ducele de Torino și cumnatul regelui prin căsătorie cu sora acestuia, Gundeperga. Mai era Gisulf, fratele mai mic al ducelui Archi din Benevento și văr cu Taso și cu Kakko, de felul lui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
asculta. Îi transmitea cunoștințele și înțelepciunea lui. Părea bucuros, dar în același timp dădea dovadă de o grabă care nu prevestea nimic bun. Cu toate că Maginulf dorise să-l aibă la Brescia, Rotari nu se simțea încă în stare să conducă ducatul. Din care motiv mi-a cerut să-i scriu unchiului, și am reușit să-l convingem să-i mai îngăduie să stea încă un an în ducatul friulan. Pe când noi leneveam în așteptarea iernii, lucrul cel mai însemnat în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-l aibă la Brescia, Rotari nu se simțea încă în stare să conducă ducatul. Din care motiv mi-a cerut să-i scriu unchiului, și am reușit să-l convingem să-i mai îngăduie să stea încă un an în ducatul friulan. Pe când noi leneveam în așteptarea iernii, lucrul cel mai însemnat în lume era tot războiul împăratului Heraclion împotriva perșilor. La curte s-au făcut mari provizii de lemne de foc, căci stratul des de frunze cu care se acoperiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o înfrângere, și avarii, care pierduseră mulți oameni și irosiseră mult aur, se rușinau să se întoarcă în țara lor ca învinși. Pentru a-și reveni, regele lor, haganul numit Bayan, rupsese unilateral alianța cu longobarzii și hotărâse să răpească ducatul friulan. Gisulf și-a convocat degrabă oștenii de frunte, dar nu a dorit ca nepoții, eu și cu Rotari să-l însoțim. Ne-a poruncit să organizăm încă o chemare la oaste a longobarzilor care locuiau în afara zidurilor orașului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
l-au numit duce pe Grasulf. Primul său ordin a fost acela ca fiecare ținut să trimită un număr de servi pentru reconstruirea orașului. Grasulf a spus, adresându-se fiilor lui Gisulf: - De îndată ce se termină reconstrucția, am să renunț la ducat în favoarea voastră, în calitate de tutori ai lui Gumbert, și aflați că bărbații din Cormons i-au omorât pe unchiul vostru și pe ceilalți războinici, îngropându-i după cum se cuvine. Lucru confirmat și de Marciano. I-a întărit cuvintele și totodată ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu ar fi fost nevoie de așa ceva. După câteva zile a avut loc despărțirea. La Cividale au sosit soli din partea regelui, însoțiți de zece soldați. De la Brescia au venit cinci, cu doi luptători de frunte reprezentându-i pe longobarzii din ducat, care cereau imperativ întoarcerea lui Rotari. Grimoald și Rodoald, prin voința regelui, l-au însoțit pe patriarhul Marciano în castelul de la Cormons. Rotari și Gaila au stăruit îndelung să merg și eu cu ei, dar am refuzat. Voiam mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care se clatină“, și într-adevăr eu și camarazii mei am fost ajutați în timpul fugii de la avari. Deși inima mea nu mai era Templul Său, voiam să-l întâlnesc pe Garibaldo și pe Ansoald în biserica-mamă a tuturor celor din ducat și a multor altora din partea răsăriteană a regatului. Sufletul meu se clătina și de data asta, nu fugind de Dumnezeu, ci încercând să-i vin în întâmpinare. Ce anume nădăjduiam să găsesc la Aquileia nu mi-era clar, știam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acesta din urmă. Îi urăște pe catolici, și oricine nu e arian pentru el este un ticălos. Lucru care-mi creează nu puține conflicte cu populația romană, mai ales că Grimoald și Rodoald îl încurajează în acest sens. Voi lăsa ducatul în mâinile lor imediat ce reconstruirea orașului se va termina, dar nu mai devreme. Cu nădejdea că între timp se vor face mai înțelepți. M-am dus la Cormons să stau de vorbă cu Grimoald și cu Rodoald. Locuiau în palatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]