4,381 matches
-
și pe care îl pândea de mult, am înțeles că trebuie să vin aici. Ne aflăm în marele parc, în care stau risipite pavilioanele prea bine cunoscutului spital. Fiind „zi de vizită” venisem să-mi văd prietenul internat. Era o după-amiază însorită, aproape caldă, de toamnă. Pe când căutam pavilionul unde mi se spusese că se afla (soția lui îmi dăduse toate datele), l-am întâlnit în curte. Se plimba, cu o carte sub braț, îmbrăcat în acel halat vișiniu care întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aprovizionarea și tot eu îmi bat covoarele... Nu se poate ca nimeni să nu observe toate acestea și ca nici măcar vecinii, fie doar în sinea lor, pentru ei, să nu tragă concluzia cea dreaptă. II Cea mai exactă caracterizare a După-amiezii de sâmbătă aparține Magdalenei Bedrosian, redactorul de carte: „Ne vorbește aici un om, în același timp chinuit și fericit”. * În După-amiaza de sâmbătă am povestit cum, în copilărie, mă jucam de-a soldații, confecționându-mi în sute de exemplare oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fie doar în sinea lor, pentru ei, să nu tragă concluzia cea dreaptă. II Cea mai exactă caracterizare a După-amiezii de sâmbătă aparține Magdalenei Bedrosian, redactorul de carte: „Ne vorbește aici un om, în același timp chinuit și fericit”. * În După-amiaza de sâmbătă am povestit cum, în copilărie, mă jucam de-a soldații, confecționându-mi în sute de exemplare oameni de hârtie pe care, apoi, înarmându-i cu săbii de carton, îi puneam să se lupte și să se sfâșie între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
11, însemnare din 15 ianuarie 1979). * Pe talgerul argumentelor directe sau indirecte, în favoarea existenței lui Dumnezeu, strălucitoare ca niște nestemate, depun și eu, cu modestia cuvenită, o pietricică (nu știu cât de prețioasă). Argumentului meu i-aș putea spune argumentul mirării. În După-amiaza de sâmbătă am evocat cum, în nopțile de insomnie, când rămân singur-singurel cu mine însumi, când reușesc să-mi identific și să-mi capturez eul meu cel mai profund, un fel de „ochi magic” al ființei, ideea că acesta ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bâiguie, intimidat, pasagerul ajuns la destinație. „Bagajele” reprezintă clipele fericite și spațiile faste - drumul cu căruța de la Bistrița la Sângeorz în 1945, excursia la Someșul Rece, sau pauza dintre două cursuri în amfiteatrul Facultății de Mecanică din Cluj - evocate în După-amiaza de sâmbătă și în cartea de față, ca și, în alte volume. Ideea romanului este că paradisul e pavat nu cu intenții bune, ca iadul, ci cu trăiri și ființe bune, că el constituie chiar totalitatea acestor trăiri și oastea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lectorul - neinformat - să-și piardă cu totul răbdarea, va interveni pseudo-editorul care, chipurile, găsise aceste foi răzlețe de manuscris neinteligibil și căruia îi revine rolul de a se dumiri, de a prinde firul. Își va aduce vag aminte că în După-amiaza de sâmbătă a citit ceva despre doi frați care merg voioși la film și va deduce că și aceste file aparțin lui V.Cr. Nu va mai fi apoi decât o chestiune de timp să alcătuiască romanul genial. Despre care invidioșii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Dumnezeu, să-mi acordați puțină atenție...” * „ - Sunt soldatul roman ale cărui oseminte au fost deshumate accidental la Cluj, la doi pași de zidul catedralei, într-o toamnă târzie, în timpul copilăriei tale și despre care ai scris atât de frumos în După-amiaza de sâmbătă. Salve!” * „ - Iar eu sunt fetița aceea, moartă la vârsta de un an, despre care ai aflat citind o biografie postrevoluționară a mamei mele, tovarășa Ana Pauker, și pentru care, impresionat de obscura și scurta mea existență, ai decis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
scrie, dar de vorbit nu vorbește. E numai text.” * „ - Mamă, de ce îmi apăreai atât de rar în vis?” „ - Ca să te cruț... Pentru că în fiecare seară îți era teamă că o să mă vezi în vis...” * „ - Interceptasem de mult, în acea frumoasă după-amiază de toamnă, una din cele mai frumoase zile postume ce mi-au fost dăruite, mașina domnului Golumbeanu care vă aducea de la Snagov și care intrase în București pe un drum mai puțin circulat, ce intersecta linia de centură a orașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
autorităților turcești, cu care probabil s-a negociat strămutarea, prin intermediul rușilor. Amândoi bunicii au fost meșteșugari: bunicul din partea mamei, mai înstărit, fierar (cu atelier și ucenici), bunicul din partea tatălui, mai sărac, cojocar. Am spus câte ceva despre fiecare din ei în După-amiaza de sâmbătă (1988). După 1918, pentru că fiul său cel mare rămăsese dincolo de Nistru (unde de altfel plecase înainte de revoluția din Rusia), bunicul din partea mamei a fost chemat la poliție și, om trecut de 50 de ani (cam ca mine acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de ei! * Fragment eliminat de cenzură (cenzură, altfel, complice cu autorul) din volumul După-amiaza de sâmbătă. * La textul de până la cuvântul niciodată am fost nevoit să renunț din motive ușor de ghicit (v. volumul După-amiaza de sâmbătă, pp. 156-157). ** În După-amiaza de sâmbătă, p. 157, în loc de „și de Stalin!” - „și de evenimente”! * Între timp a apărut și volumul II al Dicționarului personajelor lui Dostoievski. * Text scris înainte de dezmembrarea URSS-ului și a Cehoslovaciei. * Ba chiar peste 30 (oct. 1996). * Text scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Atunci am văzut pentru prima oară statuile Nijinski, în bronz, sculptate de Rodin. În catalogul expoziției era și articolul scris de Rodin (un răspuns răspicat dat detractorilor lui Nijinski, care-l ștampilaseră cu două cuvinte: „erotică bestială”) după spectacolul baletului După-amiaza unui faun, cu muzică din Debussy. Rodin scria: „Nijinski posedă frumusețea frescelor și statuilor antice, el este modelul ideal la care fiecare pictor și sculptor a visat vreodată”. Se spune că în acest balet (coregrafiat de însuși Nijinski) el a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
foarte ambițios, dar trebuie țintită luna pentru a atinge vârful arborelui. Mă gândesc la tine avec douceur și curaj. Te îmbrățișez din toată inima, René. Luni, 20 mai 1974 Gabriela, mon amour. Ți-am scris deja patru scrisori în această după-amiază când nimic nu merge. Telefonul mă hărțuiește și îmi e greu să-mi concentrez gândurile care sunt la tine și sper să le resimți cu toată distanța care ne separă! Am avut o noapte îngrozitoare, cu coșmaruri, cu transpirații și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
un alt poet pe care-l cunoști: Ted Hughes. Voi publica volumul de poeme Crow (Corbii). Aici ai o fotocopie după unul dintre poemele sale, „Love song”, pe care-l găsesc extraordinar în simplitatea lui foarte complicată. Este ora patru după-amiaza, și secretara a venit să mă anunțe, cu un surâs ironic, că nu e nici o scrisoare pentru mine. Păcat. Păcat că nu-mi pot controla chipul - care se înroșește, tresare -, inima care-mi bate mai repede decât de obicei, mâinile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe geamul din față aveau o etichetă mare cu numele județului. După ce ne-am ocupat locurile pe scaune, de la microfonul din față, secretarul care ne luase în primire pe bază de tabel de la primar, ne-a spus: Începând din această după-amiază, imediat ce autocarele vor pleca, sunteți în activitatea intitulată Congresul Consiliilor Populare. Nu aveți voie să faceți decât ce vi se va spune de către mine și de către instructorul C.C. al P.C.R. Acestea fiind spuse, voi face prezența. Vă rog să răspundeți
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
leilor din Babilon, ne-am reîntâlnit cu fascinanta Nefertiti, ne-am plimbat, ca în anii tinereții, pe "Unter den Linden" pe sub tei... Ne-am depănat amintirile la o gradină-restaurant simpatică de pe Kurfurstendamm, locul evadărilor noastre de odinioară într-o superbă după-amiază de octombrie. De la atașatul cultural de atunci, secretar III, la ambasadorul de acum, trecuse aproape jumătate de veac. În locurile unde ai fost fericit să nu te întorci niciodată"! Așa o fi? ACTUL V LUNGUL DRUM AL ZILEI CĂTRE NOAPTE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Maurer, amândoi de cultură franceză, școliți, rafinați. La București, Maurer fusese trecut "în rezervă", dar Hoveida și-a manifestat dorința de a-l întâlni la vila ce-i fusese rezervată. În ziua respectivă, la ora 17,00, într-o superbă după-amiază, Hoveida își aștepta prietenul în fața vilei. Apare Maurer la volanul unui Mercedes alb, coboară, se îmbrățișează și Hoveida îl întreabă admirativ: "Mai șofezi, Jeane, mai șofezi?". Eram în spatele lor și l-am auzit pe Maurer răspunzând: "Nu numai că șofez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lui Eustache prăbușindu-se peste celelalte componente, respectiv scăriță, ciocănel și nicovală, ca într-un cataclism de sfârșit de lume. Când și-a revenit, mi-a spus că "neapărat trebuie să ne vedem la o bere" și am acceptat pentru după-amiaza aceleiași zile. M-a mai întrebat dacă nu vrem să ne mutăm la ambasadă, ofertă pe care am declinat-o cu eleganță pe motiv că "nu vrem să deranjăm". A apărut la ora convenită însoțit de un confrate, probabil cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
unde toată lumea se distrează plictisindu-se îngrozitor, ascultând o fanfară care cântă, cu întreruperi, aceleași melodii languroase. * Cu astfel de dispoziție sunt nesuferit, lumea mă ocolește și eu fug de lume. Și asta de când mă știu. Copil fiind, într-o după-amiază de vacanță, tot strâmbând din nas și neplăcându-mi nimic, am agasat-o pe mama care m-a întrebat de ce nu-mi place nimic; i-am răspuns: "pentru că sunt prea deștept". Dintr-un astfel de copil nu putea ieși decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
inima și simte că se sufocă. La Ciric a căscat gura la fetele care se antrenează pentru concursuri internaționale de caiac și canoe. Și, dintr-un fel de disperare, a tot aruncat cu pietre în apă, apucat de ciudă. * Alte după-amieze le-am petrecut sus, la Repedea, de unde se vede panorama albastră a Iașului, unde am aprins și focul. Acolo miroase a pelin, se aude din vale, dinspre Vișan, un clopot sfios, stâncile sunt pline de mici fosile, scoici de milioane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ras Gilette pe care, chipurile, le foloseam, ne schimbam cămășile zilnic. Domnișoara G. era într-adevăr fermecătoare, o nemțoaică bine crescută, prietenoasă, cu o arhitectură trupească desăvârșită. O mare dragoste pentru limba germană se ivi ca o epidemie, Într-o după-amiază, cu toții am învățat perfect "Vater Unser der Du bist in Himmel", lecție ratată trei ani de-a rândul. Georgescu -figură cum se spune acum "contestată", care era un libertin și "golan" declarat a învățat o poezie de amor în nemțește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
speculant al unor ipoteze absurde. "Mă interesează donarea. Am o problemă personală cu donarea", mi-a spus, examinându-mă, oarecum, suspicios. A plecat grăbit, întrebând dacă ne-am mai putea întâlni. Da", i-am spus, fixându-ne o întâlnire pentru după-amiaza următoare; dar amândoi speram că este o vorbă în vânt... * Ne-am întâlnit a doua zi după-amiază, pe o bancă, pe faleză. "Am impresia că sunteți psihiatru", mi-a spus. Această convingere a lui m-a indispus. Nu am niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de gafă, căuta să-i vină într-ajutor tânărului cu câte ceva pentru ca să-i poată potoli foamea. Anul școlar începea în primele zile de noiembrie și era precedat de un curs de exerciții spirituale. Orarul lecțiilor era subdivizat între dimineața și după-amiaza. Materiile primului an de liceu erau: religia, filozofia, matematica, fizica, limba latină, limba italiană, limba greacă, istoria civilă, cântul gregorian. Examenele se susțineau la sfârșitul primelor patru luni și la sfârșitul anului. Clasa era compusă din 31 de studenți. În
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Congregație din partea episcopului. Tratativele au fost destul de dificile, datorită neconcilierii dintre carisma sa și Codul de Drept Canonic. Într-o manieră aproape dramatică și cu ritm frenetic, episcopul Veronei a aprobat noua Congregație, prin decretul din 11 februarie 1932. În după-amiaza aceleiași zile, trei preoți, un frate, un student și un aspirant au plecat spre Roma. În gara Porta Nuova din Verona un grup numeros de confrați împreună cu don Calabria își luau rămas bun de la noii misionari. Pentru acești preoți, care
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
șansă ca aceste principii, vechi de la Revoluția franceză, să capete realitate și în România. — Frumos grăiși și subțirel... Hai să mai luăm o bere și încă un rând de gustări! Cotidianul, 6 octombrie 2001 Cu Pastenague pe Champs-Elysées Era o după-amiază splendidă de început de toamnă. Mă plimbam cu Pastenague pe cea mai frumoasă „avenue” din lume (cea mai largă e cea care duce către Palatul Poporului, grație genialului urbanist Ceaușescu!) și admiram turiștii japonezi care coborau din autobuze cu aparatele
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
combină simbolismul, motivele vizuale și culoarea pentru a exprima emoțiile trăite față de subiect, folosește spațiile negative ale tabloului pentru a produce o serie de imagini și forme cvasi-hipnotice, alternative și complementare, constituind o panoramă de amintiri și asociații vizuale. Umbrele după-amiezii se întind peste o arenă de coridă, inundată de tonuri roșii și galbene (aluzie la drapelul Spaniei), deasupra căreia mărșăluiesc, în șiruri drepte și paralele, moaștele Sfântului Narciso (patronul Cataloniei), ele formând tichia, fileul și capa toreadorului. Alte elemente dezvăluie
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]