4,507 matches
-
care mă inundă. Cred că am dat și eu în doaga lui Dickens, care râdea și plângea odată cu personajele sale, pe măsură ce le punea pe pagină, ba încă eu fiind un adevărat român, am depășit demult capacitatea sensibilă a unui biet englez și plâng pe săturate înainte de a scrie. Despre râs, nu prea poate fi vorba, decât la modul românesc de a râde, adică râsul nostru a devenit cu timpul un fel de râsu-plânsu, modalitate de manifestare complexă, care poate să devină
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
drept. 40. Ajan așezase geamantanul În portbagaj și acum aștepta răbdător sfârșitul ultimului tur pe care Cain Îl dădea pieței. Purta costumul negru, o cămașă albă, pălărie. În picioare avea o pereche de pantofi John Lobb primiți cândva de la un englez bogat și aiurit În schimbul unei icoane pe sticlă, un Isus Pantocrator sec. XVII. În punga de plastic pe care o muta dintr-o mână Într-alta avea câteva sandvișuri și o sticlă cu apă. Drumul său avea o țintă precisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zâmbea de fiecare dată cu subînțeles. Citise el undeva că oamenii s-ar naște să fie bogați sau săraci. Don'șoară, vă vine să credeți? După cum trăiesc eu, Înclin să cred că da, zise ea surprinsă. Cine zice asta? Un englez. Aștia nu prea mint. Știți cum era pe vremuri? O fi, da' să auzim ce zice bibisiul. E bine să ți se dea ce ți s-a luat, zicea doamna Ster. E neplăcut Însă să vezi că uzurpatorii de ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-l citesc. Romanul suna Îngrozitor de forțat și de demodat. Știam că nici un editor nu l-ar fi luat În seamă. O parte din detaliile legate de experiența „ieșirii la atac“ În Flandra sunau destul de autentic, iar tema centrală - povestea unui englez și a prietenului său neamț, Îndrăgostiți Înainte de război de aceeași fată, cu Întâlnirea lor față În față În no man’s land, moartea și Împăcarea lor acolo - era, ca toate temele de roman prost rezumate, nici bună, nici proastă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
o fire mai romantică. Îi place să stea în parc o jumătate de oră după cursuri, răspunse inspectorul. — Care a fost proporția lecturilor lui luna trecută? vru să știe pedagogul. — 17% autori francezi, 20% ruși, 13% germani. 18% americani, 9% englezi și 30% sud-americani - citi inspectorul pe o fișă. — Cam mulți sud-americani, observă pedagogul. — Am notat, răspunse inspectorul. Apoi apăsă pe un buton și se aplecă spre microfonul de pe masă: profesore, când ieși, ia-ți un halat pe tine, că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pe jumătate mort, cu Întâmplări Înfiorătoare de povestit din război, când se Însănătoșise. Poate pentru că trăise primul mare război al epocii industriale, primul cu victime la scară industrială, Henry a prevăzut consecințele catastrofale ale conflictului european mai curând decât majoritatea englezilor. La numai două zile de la declararea stării de război, Îi scria prietenei sale Edith Wharton, ca și el anglofilă și francofilă (neștiind când și unde avea să Îi parvină scrisoarea, căci se afla cu mașina undeva, În Spania, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
el e tot de clasa a treia... adică el e doar un vagon de marfă, dar să nu-i spui, că se supără“. Punch ocupase Întotdeauna un loc aparte În conștiința lui Henry. Primele imagini mentale despre Anglia și despre englezi și le formase studiind atent În copilărie numerele vechi, mototolite și cu colțurile Îndoite, Împreună cu William, la New York. Când Îl duseseră pentru prima dată În Anglia, la vârsta de doisprezece ani, și privise de jur-Împrejur, avea ochiul deja antrenat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
doritor să Își nuanțeze acordul. Murger a exagerat pe ici, pe colo, bineînțeles. Dar n-a fost departe de adevăr. Moralitatea era precară În Montparnasse, asta nu se poate nega. Dar eu m-am ținut mai mult aproape de amicii mei englezi - și, din când În când, câte un american, ca Jimmy Whistler. Aveam standarde mai ridicate decât francezii și făceam mai multă mișcare. Eram considerați grozav de excentrici, ridicând greutăți sau balansându-ne la trapez când ceilalți preferau să zacă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Își ducă traiul și pe care o priveau cu un oarecare grad de ironie, ascuțită de comparațiile cu viața de cealaltă parte a Canalului Mânecii. Du Maurier era cu mult mai bine integrat și mai dornic să Își afirme trăsăturile de englez, cu un simptom amuzant În faptul că insista să vorbească limba franceză, pe care o cunoltea la perfecție, cu un pronunțat accent englezesc; dar atașamentul său față de Franța și de tot ceea ce era francez constituia o legătură Între cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că era posibil ca Charles să fie la fel de puțin pregătit pentru căsnicie, dar băiatul avea un fel de Încredere virilă În propriile forțe care făcea puțin probabilă această teorie. Henry nu Îl bănuia de desfrâu, dar se gândea că un englez tânăr și prezentabil, care Își făcuse studiile Într-o școală și apoi la o universitate privată, care Își petrecuse vacanțele În străinătate, alături de alții ca el, găsise ocazia de a-și pierde virginitatea. Poate pentru că el nu renunțase la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi admira opera, Îi scrise: „Numărul 40 000 pe pagina de titlu a exemplarului meu din Ea mă umple de o sfântă indignare. Nu e frumos ca ceva marcat de o vulgaritate atâtde brutală să ocupe primul loc În aprecierile englezilor de astăzi.“ Era Însă și mai Îngrozitor când propriii amici literari se bucurau de un succes nemeritat. Printre numeroasele sale cunoștințe se număra și Mary Ward, nepoata lui Matthew Arnold și soția lui Humphry Ward, fost decan la Oxford, critic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
invariabil dezamăgit, uneori chiar Înainte de sfârșitul piesei. Se Întâmplase să fie la Paris, În decembrie 1888, reînnoind fericit cunoștința cu stilul mai sofisticat al divertismentului dramatic practicat aici, când primi o scrisoare de la un actor și director de companie teatrală, englezul Edward Compton, care Îl invita să facă o adaptare după un roman al său timpuriu, Americanul, pentru Trupa de Comedie Compton. Primul reflex fu acela de a refuza. Numele săltăreț al companiei nu era prea promițător, iar În urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Și acolo făcea, roșind, plecăciune după plecăciune. Știa deja că trebuie să comprime și să Împartă acțiunea roomanului În trei sau patru acte, cu linii clare de demarcație; că va trebui să exagereze „americanismul“ necizelat al eroului său pentru amuzamentul englezilor; și că va trebui să găsească poveștii un final pozitiv. În roman, Christopher Newman, un american bogat, autodidact, un inocent În străinătate, aflat la Paris, primea Într-o primă instanță permisiunea rubedeniilor aristocrate, familia Bellegarde, de a o curta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Între ea și Compton, și fu răsplătit cu acceptul ei În luna aprilie. Perspectiva de a avea „un star“ În curs de afirmare În spectacol Îi Întări Încrederea În viitor. Faptul că o americancă juca rolul eroinei franțuzoaice și un englez Îl interpreta pe eroul american nu Îl deranja câtuși de puțin. În teatru, ca În orice altă artă, iluzia desăvârșită se crea prin stăpânirea profesionistă a tehnicilor necesare, nu printr-o autenticitate de amator. O bună ilustrare a acestui principiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a mai amâna articolul despre Du Maurier. Problema era că Marțianul fusese o mare dezamăgire - În realitate și mai de-a dreptul, Marțianul era jenant de prost. Naratorul, despre care se presupunea că scrie cândva, În viitorul apropiat, era un englez convențional și plicticos pe nume Robert Maurice, care Îi fusese profesor eroului principal, talentatul, chipeșul, aristocraticul Barry Josselin. Era limpede că Kiki pornise În construirea celor două personaje de la aspectul englez și cel francez al propriei persoane și istorii personale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai bine de șaizeci de ani de când unchiul Ulrich, pur și simplu, mi-a parașutat, cu fundă, prin coșul șemineului, de ziua mea, primul meu gramofon. - Nu e vorba de gramofon. Sfredelul gramofonului roade vinilul ca șoarecele. N-aveți pick-up? - Englezul nu îi spune cumva "tape-recorder"?!... N-aș vrea ca nimeni să-și facă insomnii din chestiunea aceasta, dar noi deja aruncasem vreo trei, încă de pe vremea când dumneavoastră, ca să mă exprim așa, exclamați: "Uite, mamă, militarii!..." (E-te-te
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întâlnit? a întrebat Deborah împingându-și farfuria golită într-o parte și spălând ultimele rămășițe de spaghete cu o gură de apă plată. În ultima jumătate de oră, cele două femei discutaseră înțepate pe acele vechi, dar iubite subiecte ale englezilor: vremea, cine se credea c-o să câștige Wimbledonul, creșterea criminalității de pe străzi și prețurile pieței imobiliare. Discutaseră despre orice, mai puțin despre subiectul cel fierbinte: James și relațiile lui cu ele. În esență, n-am avut nici un motiv. Julia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu Bill Gates. Fata de lângă ea pare mai interesantă. Născută și crescută În Sri Lanka, dar educată la pensionul Cheltenham Ladies și la Școala Economică din Londra, una dintre acele strănepoate ale imperiului care sfârșesc prin a fi mai englezoaice decât englezii, cu gesturi curtenitoare și delicate și gramatică impecabilă. Cu niște ochi superbi În formă de frunză, care privesc calm prin ochelarii cu ramă de culoarea carapacei de broască țestoasă și o siguranță de sine de pisică, Momo Gumeratne este atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Însărcinat cu nucile: nuci de anacard, fistic, arahide, pentru copiii mari. Banii lui Donald sunt noi, e proprietarul unui lanț de magazine de articole sportive care acoperă toată partea de nord a țării, dar face tot ce poate, ca orice englez, să dea banilor o patină. Ca și cum ai crește mușchi pe o alee proaspăt pavată. Băieții au fost primii din familia Shattock care au studiat la o universitate particulară, dar au studiat la cea mai bună. Pun nuci În bolurile minuscule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fi ea destul de mare ca să-și cumpere albume, nu vor mai exista albume, iar Madonna va fi la fel de Îndepărtată ca Haydn. Pot să-i spun că Cary Grant se află Într-o luptă strânsă pentru titlul de cel mai bun englez cu William Shakespeare, pot s-o Încurajez să țină cu o echipă de fotbal sau pot să-i spun că sportul e ceva plictisitor, pot s-o sfătuiesc să aibă grijă cu cine Își pierde virginitatea sau pot s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mișcare. — Așa crezi tu, spuse ea, privind la pueblele din zare Înșirate de-a lungul țărmului, cu zidurile lor albe strălucind În soare. Încotro pleacă? — Mai departe pe linia țărmului. Calahonda - e un complex uriaș. SÎnt la vreo zece mii de englezi acolo. — Mare surpriză o să le facă. Deci pleacă mai departe, le duce cordon bleu și lecții de tango Îngrămădiților locuitori ai pueblelor. O să-și recruteze alt hoinar nevricos ca tine și, cît ai clipi din Polaroid, bietul om o să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
au pornit. Estuarul lui Shatt al-Arab scotea o duhoare de mâl, înfrățită atunci cu tutun și cu damf de pește. — Cum e? Vi se împotmolesc bărcile? întrebase Omar. Am citit ieri în ziare... — Se împotmolesc mai de mult, de pe vremea englezilor, spuse șoferul, uitându-se în față. Era un bandari de-al locului, negricios și neras, ca un cioclu. Omar nu mai fusese în sud, atât de aproape de graniță, iar priveliștea orașului ars îl înfricoșa. Câmpul din Darkhuien, unde altădată fusese
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
spațiile deschise ale radei. Omar ajunsese de Chaharshanbek, chiar în seara aprinderii focurilor, și de-aceea nu îi spuse șoferului să-l ducă în bază, unde, probabil, așteptau să-l cazeze în vreo mehmansara, ci să-l lase la ceainăria englezilor. Dar nimic nu mai era așa cum fusese. Venise în orașul cu un singur plămân, unde oamenii umblau ca furnicile pe puntea vapoarelor și jos, pe ponton, dar nu era viață. Zburau avioane spre Teheran și treceau șalupe cu marfă, se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mii de tomani doar cât se rotise prin Safein și pe lângă acvariu. Locuiau la Dariush Hotel, în camere separate, dar își petreceau diminețile în orașul vechi, pe pista de carting, la delfinariu ori în Maryam Square, unde era plin de englezi, de thailandezi și de traficanți de diverse nații. Kish era paradisul amanților, dar nu ghiceai asta decât seara, la cazinou ori la clubul nautic, unde gărzile nu-și făceau intrarea. Dacă ar fi fost divorțată, ar fi cerut-o de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fi peste mai bine de o sută de ani purtat prin saloanele Europei, pe buzele tuturor, ca o ciudățenie. Dar atunci, la mijlocul veacului al XVIII-lea, când luptau În uruitul cascadei Niagara, alături de coloniștii Noii Anglii Împotriva indienilor și francezilor, englezii simțeau nevoia să-i ia totuși peste picior pe yankei. Deși aliați, nu se puteau abține să nu remarce covârșitoarea diferență dintre eleganța armatei lor și stilul cam pestriț, neglijent și frust al soldaților americani. Cel care compune celebrul Yankee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]