7,566 matches
-
devine pervers! Își dădu în petic Suflețel, făcîndaplicații mitologice. Hangerliu îl privi liniștit, trosnind în gură o sămânță, apoi aprobă: Da, da", și râse gutural. De fapt, nu înțelesese. - Am auzit, observă Hangerliu, că în casa dumitale seface o bucătărie fantastică, mi-a spus Dinu Gaittany, ești un gourmet 1. Am să viu o dată, je vous demanderai à diner 2. - Bucuros! se precipită Suflețel, în fond nu prea încîntat, fiindcă n-ar fi vrut să se știe că are raporturi cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru paza personală și mediațiile secrete. Un altul, Carababă, comme qui dirait "vieille femme brune", "dark aged womman"3, e un actor de duzină cu puseuri shakespeariene, care s-a lăsat împușcat într-un teatru, de poliție, la o reprezentație fantastică cu cagularzi. Ca spectacol, accidentul a fost foarte reușit. Cioarec e un monstru de cruzime, un măcelar mic de stat și pipernicit, care ucide la comandă, fără nici un fel de complicație teoretică. Zice că atunci când era mic toți îl chemau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îl decise în fine să se plaseze cu avionul în apropierea locului de execuție, spre a lua pe Hangerliu și a-l duce în străinătate. Totul era ca deținutul să poată fugi de sub escortă până acolo, dar prințesa avea ideea, fantastică, e drept, că soldații n-ar fi tras după nepotul său. Credea că numele de Hangerliu vrăjește opinia publică. Lăsase vorbă nepotului său să fie atent când va auzi vâjâit de aeroplan și totodată avea promisiunea că i se va
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce se petrecea la biserica lui Ioanide. Fără știința acestuia și din inițiativa noului primar, se târnosi în pripă locașul, deși n-avea picturile canonice și nu era terminat nici interior, nici exterior. Se făcu în această circumstanță o procesiune fantastică ți sinistră totdeodată. Centurii întregi de tineri cu cizme intonară în cor cântece, care în încăperea nudă provocară teribile ecouri. Dalajul bazilicii fu umplut de lumânări aprinse, înfățișînd simbolic pe "morții noștri", iar patru uriașe făclii se ridicau, asemeni unor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide începu să mănânce, Ioanide la fel, cu stări de spirit deosebite, cel din urmă curios să vadă când i se va raporta despre tuș. G. Călinescu - Este o mizerie, zise madam Ioanide. Nu mai poți găsinimic decât cu prețuri fantastice. Nu se află mirodenii. Trebuie să rogi pe Saferian să-ți dea. Ioanide nu zise nimic, întrebarea ce-i mocnea în gând fiind: "Ce-ai făcut cu tușul meu?" - Nici cafea nu mai este, și-n tot cazul cu prețuri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
element de unitate al beletristicii sale. „Misterul măștii” sau a camuflajului poate funda o adevărată metafizică fiind „misterul Însuși al condiției umane” ( /223) ce ține de o anume dialectică a camuflării sacrului În profan, a spiritului În materie, ori a fantasticului, În „realul absolut”. Exemplară este cortina din nuvela fantastică „Adio!” care reprezintă limitele cunoașterii. Prin ridicarea sa, omul are șansa de a Înlătura vălul aparențelor. Cortina ar putea semnifica chiar hotarul dintre sacru și profan; cei instalați În profan nu
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
a camuflajului poate funda o adevărată metafizică fiind „misterul Însuși al condiției umane” ( /223) ce ține de o anume dialectică a camuflării sacrului În profan, a spiritului În materie, ori a fantasticului, În „realul absolut”. Exemplară este cortina din nuvela fantastică „Adio!” care reprezintă limitele cunoașterii. Prin ridicarea sa, omul are șansa de a Înlătura vălul aparențelor. Cortina ar putea semnifica chiar hotarul dintre sacru și profan; cei instalați În profan nu pot trece de ea, iar cei de pe scenă sunt
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Fără antropologia sa religioasă, n-am Înțelege bine proza postbelică a lui Eliade, dominată, cum vom vedea Într-un capitol următor, de semne, mituri cunoscute sau mai puțin cunoscute, de apariții și dispariții ritualice. Aceste proze sunt „de regulă, considerate fantastice, fără ca Eliade să fi definit exact, explicit, vreodată natura fantasticului său” ()afirma Eugen Simion. Omul modern nu poate trăi fără „povestiri exemplare”. Narațiunea trebuie să-și recapete „demnitatea metafizică” prin readaptarea ei la conștiința modernă a mitului. Mircea Eliade gândește
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
a lui Eliade, dominată, cum vom vedea Într-un capitol următor, de semne, mituri cunoscute sau mai puțin cunoscute, de apariții și dispariții ritualice. Aceste proze sunt „de regulă, considerate fantastice, fără ca Eliade să fi definit exact, explicit, vreodată natura fantasticului său” ()afirma Eugen Simion. Omul modern nu poate trăi fără „povestiri exemplare”. Narațiunea trebuie să-și recapete „demnitatea metafizică” prin readaptarea ei la conștiința modernă a mitului. Mircea Eliade gândește „renașterea” literaturii moderne prin redescoperirea miturilor. În timp ce aproape toată literatura
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
o piatră sfântă. „Camuflajul” face și mai greu recognoscibil „numinos-ul” (sacrul) În lumea modernă total desacralizată. Aici „sacrul și suprafirescul sunt așa de amestecate În realitatea profană Încât nu se disting” și aceasta poate constitui premisa imaginarului din proza fantastică a lui Eliade. „În nuvelele mele Încerc Întotdeauna să camuflez fantasticul În cotidian (... ). Cred că Întotdeauna transistoricul e camuflat de istoric și extraordinarul de obișnuit” (). Eliade accentuează, de asemenea, repetat, că ideea prezenței unei „sacralități irecognoscibile În realitatea profană este
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
sacrul) În lumea modernă total desacralizată. Aici „sacrul și suprafirescul sunt așa de amestecate În realitatea profană Încât nu se disting” și aceasta poate constitui premisa imaginarului din proza fantastică a lui Eliade. „În nuvelele mele Încerc Întotdeauna să camuflez fantasticul În cotidian (... ). Cred că Întotdeauna transistoricul e camuflat de istoric și extraordinarul de obișnuit” (). Eliade accentuează, de asemenea, repetat, că ideea prezenței unei „sacralități irecognoscibile În realitatea profană este ceea ce conferă unitate prozelor sale realiste și fantastice, dar și cercetărilor
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Întotdeauna să camuflez fantasticul În cotidian (... ). Cred că Întotdeauna transistoricul e camuflat de istoric și extraordinarul de obișnuit” (). Eliade accentuează, de asemenea, repetat, că ideea prezenței unei „sacralități irecognoscibile În realitatea profană este ceea ce conferă unitate prozelor sale realiste și fantastice, dar și cercetărilor de istoria religiilor. Scriitorul ține atât de mult la teoria aceasta Încât o formulează În termeni discursivi chiar și printr-un personaj Ivan, În nuvela cu același nume: „Spiritul e Întotdeauna camuflat În Materie”. „ Dumnezeul, spiritul suprem
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
care trebuie să pătrunzi pentru a putea descoperi Întreaga semnificație a romanului” (/46). Există, totuși, o deosebire importantă Între cele două tipuri de narațiune: una (cea existențialistă) duce spre o metafizică ascunsă, nedeslușit legată de noțiunea de destin, cealaltă (mitică, fantastică) merge spre un sistem de simboluri foarte complicat și cere un anumit tip de lectură: „lectură inițiatică” (/46). Scopul ei este tocmai acela de a descoperi miturile În text. Narațiunile lui Eliade cer, deci, o hermeneutică și un tip de
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
aspecte ale neființei, non-esse (... Semnul este pecetea care distinge ființa de neființă și te ajută În același timp să te identifici și tu, să fii tu Însuți, să nu devii, purtat de fluviul vital și colectiv” (/150). În cazul narațiunii fantastice, semnele indică o „spărtură” În structurile realului, un simbol pe care privirea logică nu-l distinge imediat. Semnul ar fi „mesagerul unui simbol nedovedit, Încă o iscoadă a miracolului” (/109). Rostul acestor semene este să țină faptele Într-o zonă
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
dea impresia celui ce citește că În preajma lui se desfășoară altă istorie, că istoria ar putea fi și, În același timp, n-ar fi adevărată. Aceste semne dezvăluie și ocultează, apropie de logica realului și Îndepărtează. Referindu-se la literatura fantastică a lui M. Eliade, Ioan Petru Culianu vorbește de trei cicluri fantastice: „ciclul indian” (sau „ciclul eroului”) Nopți la Serampore, Secretul doctorului Honigberger, Șarpele, unde există „un specialist al sacrului” (/254). Ciclul „idiotului” (La țigănci, Pe strada Mântuleasa etc.), „În
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
că istoria ar putea fi și, În același timp, n-ar fi adevărată. Aceste semne dezvăluie și ocultează, apropie de logica realului și Îndepărtează. Referindu-se la literatura fantastică a lui M. Eliade, Ioan Petru Culianu vorbește de trei cicluri fantastice: „ciclul indian” (sau „ciclul eroului”) Nopți la Serampore, Secretul doctorului Honigberger, Șarpele, unde există „un specialist al sacrului” (/254). Ciclul „idiotului” (La țigănci, Pe strada Mântuleasa etc.), „În care specialistul e Înlocuit de „idiot”, de cineva sărac cu duhul” (/254
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
voit indivizi simpli (Gavrilescu, Iancu Gore) pentru a releva În ei o realitate spirituală profundă. Ei sunt, după Eugen Simion, „caii răpciugoși În care se ascunde sufletul nobil al sacrului” (/140). În ambele cicluri e vorba de o irupție a fantasticului În cotidian, dar personajele și atitudinea lor față de ceea ce li se Întâmplă se schimbă complet. ciclul „spectacolului și al criptografiei” (/255). În curte la Dionis, Uniforme de general, Les trois Graces, Tinerețe fără de tinerețe, etc., care ne confruntă cu personaje
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
lor față de ceea ce li se Întâmplă se schimbă complet. ciclul „spectacolului și al criptografiei” (/255). În curte la Dionis, Uniforme de general, Les trois Graces, Tinerețe fără de tinerețe, etc., care ne confruntă cu personaje și probleme noi. De data asta, fantasticul nu mai irupe În cotidian, este „pus În legătură cu știința modernă și criptografia de unde rolul decisiv al polițistului, al criptografului, care creează mitul, stabilind existența unei enigme” (/255). Statutul și importanța hermeneuticii În opera științifică a lui Eliade, au fost puse
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
propriu omului, care nu poate trăi dacă nu are unul. „A se elibera” Înseamnă a fi găsit un sens. Trebuie ca fiecare să-și caute Graalul său. Căutarea Graalului este o activitate hermeneutică. După I.P. Culianu, În primele două cicluri fantastice În care miracolul irupe În lume, „sensul este transcendent față de hermeneutica Însăși”, iar În cel de-al treilea ciclu „sensul este stabilit de hermeneutică” (/256). Prin intermediul hermeneuticii se „născocește misterul”, „enigma”, se creează „mitul”. Întreg mesajul lui Eliade ar putea
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
mereu să „descifrăm” mistere, căci decriptarea nu e menită să spulbere Îndoiala: dimpotrivă, ea o creează, ea este „mecanismul producător de mister” (/257). CAPITOLUL al IVlea REVELAȚIA MAGICULUI PRIN FORMELE SACRLUI IV. 1. Inserția magicului În ontic Cei mai mulți dintre hermeneuții fantasticului consideră fantasticul ca o ciocnire Între două sisteme de semnificații, ciocnire generată și generatoare de ambiguitate (de ezitaredupă expresia lui T. Todorov). Pentru Roger Caillais, „fantasticul Înseamnă o Întrerupere a ordinii recunoscute, o năvală a inadmisibilului În sânul inalterabilei legalități
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
descifrăm” mistere, căci decriptarea nu e menită să spulbere Îndoiala: dimpotrivă, ea o creează, ea este „mecanismul producător de mister” (/257). CAPITOLUL al IVlea REVELAȚIA MAGICULUI PRIN FORMELE SACRLUI IV. 1. Inserția magicului În ontic Cei mai mulți dintre hermeneuții fantasticului consideră fantasticul ca o ciocnire Între două sisteme de semnificații, ciocnire generată și generatoare de ambiguitate (de ezitaredupă expresia lui T. Todorov). Pentru Roger Caillais, „fantasticul Înseamnă o Întrerupere a ordinii recunoscute, o năvală a inadmisibilului În sânul inalterabilei legalități cotidiene” (), Înseamnă
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
REVELAȚIA MAGICULUI PRIN FORMELE SACRLUI IV. 1. Inserția magicului În ontic Cei mai mulți dintre hermeneuții fantasticului consideră fantasticul ca o ciocnire Între două sisteme de semnificații, ciocnire generată și generatoare de ambiguitate (de ezitaredupă expresia lui T. Todorov). Pentru Roger Caillais, „fantasticul Înseamnă o Întrerupere a ordinii recunoscute, o năvală a inadmisibilului În sânul inalterabilei legalități cotidiene” (), Înseamnă interferare a realului cu fabulosul, a plauzibilului cu incredibilul. Originea fantasticului ar fi sentimentul de nesiguranță, de relativitate pe care „trestia gânditoare” a lui
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
și generatoare de ambiguitate (de ezitaredupă expresia lui T. Todorov). Pentru Roger Caillais, „fantasticul Înseamnă o Întrerupere a ordinii recunoscute, o năvală a inadmisibilului În sânul inalterabilei legalități cotidiene” (), Înseamnă interferare a realului cu fabulosul, a plauzibilului cu incredibilul. Originea fantasticului ar fi sentimentul de nesiguranță, de relativitate pe care „trestia gânditoare” a lui Pascal Îl are În fața Universului. Fantasticul este reversul vulnerabilității ființei umane, este un univers compensativ născut din sentimentul tragic al existenței, o „plăsmuire a deznădejdii” (), o atitudine
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
recunoscute, o năvală a inadmisibilului În sânul inalterabilei legalități cotidiene” (), Înseamnă interferare a realului cu fabulosul, a plauzibilului cu incredibilul. Originea fantasticului ar fi sentimentul de nesiguranță, de relativitate pe care „trestia gânditoare” a lui Pascal Îl are În fața Universului. Fantasticul este reversul vulnerabilității ființei umane, este un univers compensativ născut din sentimentul tragic al existenței, o „plăsmuire a deznădejdii” (), o atitudine care vine din „dorința de a constata că existența este, În ansamblul ei rezonabilă, este rațională etc.; dar și
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
sentimentul tragic al existenței, o „plăsmuire a deznădejdii” (), o atitudine care vine din „dorința de a constata că existența este, În ansamblul ei rezonabilă, este rațională etc.; dar și dorință nesatisfăcută de experiență” (/175). Însă, departe de a fi lamentație, fantasticul afirmă, dimpotrivă, speranța și În primul rând speranța de mântuire, de salvare: „căci fiecare dintre noi aspiră să fie izbăvit și nu doar Într-o altă lume, ci aici și acum ...” (). Mircea Eliade afirmă că „toate mișcările milenariste și eschatologice
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]