4,121 matches
-
experimental din toate timpurile. îmi place să cred că spectatorii din 1974 s-au îmbulzit la el pentru că au descoperit că avea proprietăți halucinogene. Dacă Păcală nu mi s-a părut comic, Nea Mărin miliardar (de Sergiu Nicolaescu) mi-a frînt inima. Intriga (în care Marin Juvete își întîlnește sosia, un miliardar american pe nume Marlon Juvett) e scoasă din fundul magaziei de vechituri a teatrului de comedie. Concepția lui Nicolaescu despre arta comediei cinematografice pare bazată exclusiv pe cîteva priviri
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
folos va fi în ziua judecății?” Dar cuvintele care m-au mișcat pe mine cel mai mult și care au fost un imbold de a merge în Africa au fost: ,,Nimeni nu se îngrijește de sufletul boșimanilor!” Inima i se frângea văzând atâtea suflete fără Hristos. Mulți îl criticau, dar el nu ținea cont de criticile lor și drept urmare și-a continuat lucrarea acolo, în Africa. El spunea: ,, Am călătorit cu mâinile sângerânde și cu pantalonii rupți în genunchi. Nu voi
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
alte rude apropiate și pe care nu putea să-i sufere, dar care vor fi dezvăluite la timpul lor. Capitolul V Semnele lui Anticrist După ce au străbătut în trap vreo cîțiva kilometri, caii mergeau acum cu pasul domol. Costache era frânt de oboseală, plecase din Pungești după răsăritul lunii cu gândul să fie de dimineață în Vaslui, ca să încarce marfă pentru Kisel, Haim și Zisu Fălticineanu și să se întoarcă acasă până seara. Tocmai gândea că până la ora aceea drumul a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și cântece” și începu cu voce tare să cânte: „Veverița, veverița s-a suit în pom/ și deacolo și de-acolo ea a căzut jos/ Vai, sărmana, vai, sărmana de ea ce-a pățit/ Piciorușul, piciorușul tare și l-a frânt/ Vine doctorul și-ntreabă și picioru-i leagă/ Domnu’ doctor, domnu’ doctor, te rog nu lega/ Căci mă doare, căci mă doare tare inima.”/ și Săndel, bucuros de buna primire, voia să continuie. Doamna educatoare îl întrerupse, cu blândețe: „Dacă știi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
noul comandant pentru câteva ore pentru a-mi vedea părinții și frații. Ajung la casa părintească și nu găsesc pe nimeni! Merg în vecini la casa fratelui meu, găsesc copiii jucându-se, intru în casă, mă las pe pat și frânt de oboseală adorm imediat, un somn ca de plumb. După aproximativ o oră mă simt zguduit din somnul meu greu, deschid ochii, zăresc pe sora mea mai mare lângă mine și momentan nu-mi dau seama de situația reală. Copiii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
rupt sub dărâmăturile gării, din care eu plecasem. Bârladul avea aspectul unui oraș supus unui intens bombardament. Ajung la timp la școala din Băcani și constat că soba din camera în care locuiam căzuse peste pat și mai să-l frângă. Deci, fără să-mi dau seama, scăpasem teafăr din gara Bârlad, din cele două hoteluri, fiindcă n-am rămas peste noapte în ele și chiar și în camera mea din Băcani puteam să am necazuri serioase. Apoi vești cutremurătoare de la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să lupți pentru o cauză pierdută! În situația aceasta ne-am aflat noi, cei care participam la un război deja pierdut. Și lucru tare curios... Eram angrenați de hitleriști într-un război care nu era al nostru și mi se frângea inima că „Marea Franță” și aproape întreaga Europă era sub dominația hitleristă! Cei din Primul Război Mondial - mă refer la români - aveau credința tare în dreptatea cauzei pentru care luptau, pe când noi... pierduserăm războiul din start... În noiembrie 1942, pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a primi lenjerie de corp, constată o rezistență sporită a cămășii mele și în final mai constată că și în spate am fost mușcat de un glonte care, dacă ar fi fost cu 3-4 mm. mai adânc mi-ar fi frânt coloana vertebrală! Am avut mare noroc! Primit cu vădită neîncredere și rezervă la început, am devenit pacientul favorit al colonelului dr. Vasiliu Nicolae care s-a ambiționat să-mi salveze brațul stâng! Tot atunci mi-am amintit și de rafalele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Ploiești-Predeal spre Brașov și mai departe... Pe serpentinele de la Predeal spre Brașov, trenul ia viteză și ne balansează tot mai tare. Brațul stâng, aflat într-un ghips până la vârful degetelor, scapătă din fașa de care era legat și mi se frânge din nou cotul. Un instantaneu țipăt de durere și până la Brașov temperatura corpului depășește 380, iar la Făgăraș ajung în situația de a nu mai fi transportabil pe mai departe. În stare gravă sunt coborât din trenul sanitar și lăsat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
greu cu palma peste gură. Aud atunci o horcăială-necată și, în cadrul luminat al birtului, văd silueta albă a femeii ridicând în sus brațele goale cu pumnii încleștați și dând capul cu părul despletit pe spate, ca si cum i s-ar fi frânt gâtul. Un moment se răsucește de mijloc, apoi cade țeapănă pe spate în prag... Pun mâinile la ochi și mă dau înapoi...” Un om al legii este amestecat în scandal, o femeie îl acuză și în același timp are un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
încropit o cină nelămurită, stropită cu palincă de Bistrița și întreruptă din când în când de faptul că lumina în întreg hotelul se stingea, siguranțele fiind vechi. Am râs noi ce-am râs, după care, morți de oboseală, am căzut frânți în paturile care ne fuseseră destinate. Ne-a trezit pe la ora 5 dimineața zgomotul infernal al arterei pe care era situat hotelul, dar mai ales vocea muezinului (preotul arab) care, prin difuzoare instalate în vârfurile moscheelor, anunță întreg Egiptul că
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
intrarea în oraș dinspre Sibiu, casa Ecaterinei este practic ca într-o căldare de verdeață și, deși „lumea bună” a populat zona ridicând cota cătunului de aici, noi nu vedem nici un acoperiș care să ne amintească vecinătatea apropiată. Am căzut frânți de oboseală, după ce am închinat un pahar de șampanie în cinstea mea (am amintit că ieri am împlinit 48 de ani), și a criticului de artă Pavel Șușară (pe 29 iunie sunt sărbătoriți Sfinții Apostoli Petru și Pavel). Bineînțeles că
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
jucând, să nu îți mai văd ochii mari, mersul semeț, zâmbetul ca soarele, să nu te mai aud cântând?! Unde, unde s-a dus pasiunea ta, forța ta, respirația ta? Am urlat la Dumnezeu că e nedrept!!!!... totul era parcă frânt în mine, dar încet, încet mi-au crescut aripi și am învățat din nou să zbor... poate că de fapt tu m-ai învățat să zbor, draga mea prietenă! Ești în boarea răcoroasă a dimineților de vară, în galbenul senin
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
avionul de linie până la Santiago. Aveam pregătite de la ambasadă "atenții lichide" și artizanat pentru cei doi piloți, în mâinile pricepute ale cărora ne pusesem viețile timp de o săptămână, străbătând mii de kilometri, până la "capătul pământului". Ajunși seara la Santiago frânți de osteneală, ne-am simțit aidoma lui Columb, Magellan, Vasco da Gama și alți curajoși călători care au înfruntat necunoscutul, fericiți la "atingerea țărmului"! A doua zi, împreună cu delegații și atașatul comercial, am avut o întrevedere cu directorul general al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vârsta devenise de o zgârcenie patologică, Îndeosebi În privința zahărului și a dulcețurilor, și de aceea au intrat treptat În vigoare, cu aprobarea părinților mei, alte reguli domestice, ținute În secret față de ea. Fără să știe asta (i s-ar fi frânt inima dacă ar fi știut), rămăsese parcă atârnată de legătura ei de chei, În timp ce mama se străduia să-i alunge cu vorbe mângâietoare bănuielile care-i mai treceau uneori prin mintea tot mai tulbure de bătrână. Unică stăpână pe micul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
produsă de pudrarea cu talc, Îmi imaginam că mă cațăr În tabloul de deasupra patului și mă afund În pădurea de ulmi fermecată - pe care am vizitat-o până la urmă. 4 Un șir uluitor de doici și guvernante englezoaice, unele frângându-și mâinile, altele zâmbindu-mi enigmatic, Îmi ies În Întâmpinare pe măsură ce reintru În trecut. A fost Miss Rachel pe care mi-o amintesc Îndeosebi În legătură cu biscuiții Huntley and Palmer (bomboanele frumoase cu migdale deasupra din cutia de tablă Înfășurată În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Mademoiselle ne citește pe veranda unde rogojinile și scaunele Împletite degajă un miros tare, de paie, În zăpușeala din aer. Pe policioarele albe de la ferestre și pe băncile lungi de sub ele, acoperite cu stambă imprimată decolorată, razele de soare se frâng În giuvaere geometrice, după ce trec prin romburile și pătratele vitraliilor. E ora când Mademoiselle este În forma cea mai bună. Câte volume ne-a citit ea pe veranda aceea! Glasul ei firav continua să murmure, fără a-și domoli ritmul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
avea chef să-și depene amintirile, mama se referea amuzată la flacăra pe care, fără să știe, o aprinsese. Parcă Îmi amintesc o ușă Întredeschisă dând spre salon și acolo, În mijlocul pardoselei, Ordo, Ordo al nostru, stă Îngenuncheat și Își frânge mâinile În fața tinerei, frumoasei și uluitei mele mame. Faptul că par a vedea cu coada ochiului minții unduirile romanticei pelerine În jurul umerilor ridicați ai lui Ordo sugerează că am transferat ceva din dansul anterior din pădure În acea cameră neclară
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
hohot de râs sarcastic. Turcii?!?! Praful și pulberea! zice și se agită de colo-colo șchiopătând, gesticulând, strigând: A fost fantastic! Puțin a lipsit ca Vodă aista Ștefan! "Nebiruitul! Sabia lui Hristos!" să elibereze Constantinopolul! Să salveze Creștinătatea! Elanul i se frânge brusc, se îneacă, tușește... Tace... Daniil, cu tunica ghemotocită la piept, oftează, bolborosește: Doamne, Dumnezeule... Ștefan, istovit, cu ochii pironiți în gol, îngână răgușit: La Valea-Albă... începe el, dar se lasă să cadă pe lăicioară, sfârșit, cu umerii pleoștiți, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
până la Judecata de Apoi, o să mă tot odihnesc. Și cel mai zbuciumat râu ce coboară de la munte, învolburat, își află odihna cufundându-se în mare"... Daniil stăruie, cu blândețe: Te chinui... Te zbați ca marea de maluri... Nu vezi? Ești frânt... Ești bolnav ... Ai trebuință de hodină... De pace... De... Ștefan izbucnește cu patimă agitându-se de colo-colo, șchiopătând, târșindu-și piciorul, dă ocol chiliei, răstoarnă un scăunel, calcă peste sfărmături de piatră. Și... și ce gândești Sihastre?! Crezi că într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
plin de ifose, că s-a dat mare crezând o clipă că poate umbri gloria nepieritoare a "Marelui Fatih Fratele Soarelui", ce, numai cu un deget, l-a trosnit ca pe un păduche scârbos?!" Iisuse! Ajută-l! se cutremură Daniil frângându-și mâinile. Sau.... îl vezi pe Ștefan, laș, cu un jungher, dându-și "loc de odihnă, loc de verdeață, unde nu-i întristare nici suspin?!" Ștefane!! strigă Daniil cu disperare. Și... și eu, netrebnicul domn "Ucigător al neamului moldovenesc", hălădui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vocea lui e caldă și blândă: Gheorghiță-tată... Să vii în sat la noi când înfloresc pe dealuri prunii... Hiii, băieții-taichii! Hiii!... Aburește pământu'... Ce bine miroase pământu' răsturnat în brazdă... Tresare. Se uită la Gheorghiță cu teamă. Glasul bătrânului se frânge: Așa ne-o fost vorba, Gheorghiță a Marandei? O luași singurel la chișior, cătinel-cătinel... Te-ai stins cum ai sufla într-o lumânare: ești bun la Dumnezău. Își șterge o lacrimă... Îi mângâie fruntea... Îi închide ochii: Somn ușor Gheorghiță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vise. Dar o iau! țipă ea isteric. O iau! Beau cu sticla! Degeaba! Tot vin! O bărdacă de licoare aș bea! Să mă afioneze de tot! Să nu mă mai trezesc! Maria! o dojenește el cu blândețe. Maria se agită frângându-și mâinile: Da! Da! Să dorm! Să nu mă mai trezesc! Fugeam... începe ea, zbuciumată, cutremurată, să povestească coșmarul. Fugeam... Parcă aveam plumb în picioare... Și bașbuzucii veneau, veneau!... Am căzut. Erau deasupra mea! Rânjeau! Am țipat! Și m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
varvar! Tu, tu i-ai dat putința ca numelui său să-și alăture pe acela al marii principese nepoata împăraților Vizanțului! Puțin lucru-i acesta?! Maria, tulburată, se ridică: Alexandre! Eu nu... încearcă ea să protesteze, dar vorba i se frânge. Te rog să nu te amesteci! spune ea apoi cu alt ton, obosit, dar categoric, sever. Te rog Alexandre! Te rog!... Bine, bine! spune el împăciuitor. Abia aștept să nu mai trebuiască să ne milogim nimănui. Să sfârșim cu pribegia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Domnul! Țamblac îi iese înainte. Maria se ridică. Este vădit emoționată. Bună dimineața, Maria, spune Ștefan și îi sărută podul palmei. Maria este fâstâcită o clipă, apoi, cu fină ironie, răspunde printr-o adâncă plecăciune: Gloriosul meu Domn! Țamblac se frânge de mijloc, apoi cu salutul roman: "Ecce homo! Fortissimus athleta Christi! Morituri te salutant! Ave!" Ștefan râde și stupește în vânt, de deochi: Vade retro Satana! Maria aplaudă: "Miracoloso Stephano! Voywodae Miracoloso!" Ștefan, hâtru, își pipăie mușchii brațului încordat minunându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]