4,726 matches
-
stăm, tov. inginer? V-ați mai gândit, ați analizat problema în detalii? Ați prelucrat cazul și cu familia? Că noi, ați văzut, la dispoziția matale, cu tot ce avem și noi mai bun. Garantat, nici o problemă din partea mea. Nisip își frământă mâinile, nehotărât. - Nu putem să-l luăm, totuși, tov. maior. Am vorbit din nou acasă. Nu putem face așa ceva. Ar fi un păcat prea mare. Memoria răposatului, pentru care a suferit atâtea în viață, totuși... - Păcat de cine? țipă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dincolo, la oficiu, și ia alt săculeț, care-ți place. P-alese, cât mai avem, că nu i-am găsit pă moștenitorii ăialanți. Sau nu vrea să vină! Părintele Macovei făcu speriat semnul crucii. Inginerul își plecă ochii îngrozit. Își frământa nehotărât căciula albă, flocoasă. - N-ați înțeles mesajul, tâlcul gestului nostru, oftă dintr-o dată îmblânzit Goncea. Vrem să uităm, bă. Am făcut pace, ce s-o mai ținem tot într-o dușmănie de clasă și de caractere. Izbucni în râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-l ușor speriat. - Dar luați loc, maestre, se poate să stați așa... E chestii serioase de discutat, nu merge așa, la botul calului. Îi făcu semn să vină lângă el, pe pat. Băcănel se așeză pe scaun, la masă. Își frământa nehotărât mâinile. - Cred că sunteți la curent cu ce se întâmplă în lume, continuă Goncea. E o frământare și în lagărul nostru, care nimeni nu știe încă unde se va sfârși, ce va produce, cu ce efecte se va lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nevoie“, îi șopti ca un fel de poruncă, „să fiu mereu plină de-asta. Numai de-asta, altfel nu mai rezist.“ Îi desfăcu șlițul, mângâindu-i bărbăția. „Numai de-asta am nevoie“, repetă cu voce grea, parșivă, strângându-i mădularul, frământându-l, belindu-l, trăgând de el întărâtată, ciudoasă, ca și cum ar fi vrut să i-l scoată din trup. „Altfel mă ia dracii!“ Răcnet hulpav, țipăt disperat, flămând, ars, de vintre spintecate. Îl încălecă zorită, băgându-l în ea, adâncindu-l în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Nici o palmă de Pământ românesc!“ Asta cu palma a pus elevii și premilitarii de-au scris-o și sus sus pă deal, la Monument. A scris-o cu boscheți din ăia vii. S-a încurcat și cu legionarii lu’... Își frământa și își pocnea mâinile ca și cum ar fi vrut să și le dezghețe. Continuă, ușor amuzat: - A intrat după război la comuniști, în patrușcinci, când aveau nevoie de-ntăriri, da l-au prins la verificări și l-au săltat. Verificările le făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sac cu fulgi și zburătăceau crâmpeie de amintiri precum funigeii plopilor, primăvara, stârniți de cine știe ce joacă a vântului. Rămăsese cu câteva pietricele în pumnul strâns. Când se așezaseră pe banca din fața fostei căpitănii, încă le mai ținea în mână. Le frământa, le strângea între degete, înfiorată de înțepături, un fel de mici mușcături ale unei dușmănoase vietăți zbătându-se să-i intre în carne, să se cuibărească în ea, găsindu-și culcuș în căușul palmei. Urmărea și el cățelandrii, absent, amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
binecunoscut faptul că unui copil îi este imperios necesar climatul familial, nu numai ora de vizită din partea părintelui îndepărtat de copil, sau alocația. El are nevoie de sfaturi din partea ambilor părinți. Și-i dorește pentru a le spune ce îl frământă, ce-și dorește de la viață și îi consideră pe aceștia ca fiind cei mai apropiați lui. În consecință, copilul din familia monoparentală nu-și va găsi niciodată liniștea sufletească, el fiind nevoit să penduleze între cei doi poli ai familiei
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
oiu suferi De-atuncea-nainte, Cu flori m-or troieni Aduceri aminte. {EminescuOpI 224} {EminescuOpI 225} Și cum va înceta Al inimii sbucium, Ce dulce-mi va suna Cântarea de bucium! Vor arde-n preajma mea Luminile-n dealuri, Izbind s-or frământa Eternele valuri Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Ci codrul vânt să dea Frunzișului veșted. Luceferii de foc Privi-vor din cetini Mormânt făr-de noroc Și fără prieteni. {EminescuOpI 226} CRITICILOR MEI Multe flori sunt, dar
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
puține Rod în lume o să poarte, Toate bat la poarta vieții, Dar se scutur multe moarte. E ușor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune, Înșirând cuvinte goale Ce din coadă au să sune. Dar când inima-ți frământă Doruri vii și patimi multe, Ș-a lor glasuri a ta minte Stă pe toate să le-asculte, Ca și flori în poarta vieții Bat la porțile gândirii, Toate cer intrare-n lume, Cer vestmintele vorbirii. Pentru-a tale proprii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să nu lovesc cu imaginația clopotul universului și odată pornit să trezească toată nimicnicia omenirii, născută dintr-o eroare a tehnicii moderne. Ce dezastru ar fi! Toate vor fi cu susul în jos; Lumea ar călca pe nori, i-ar frământa sub picioare ca pe o pâine. S-ar umple de păcate, călcând peste trupul lui Iisus Hristos. Sub această presiune, cu durere, norii s-ar descărca în cascade, și ar inunda capetele oamenilor: astfel că, din urechi, ochi, nas, gură
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ei vioi și mirați (coborâți parcă din tablourile lui Luchian), s-ar prelinge ultima zi de iarnă, și în colțul buzelor i-ar înflori ghiocei. Știu că este o adevărată sfântă; cu mâinile ei pline de iubire (cu care a frământat pâine și griji), i-ar da viață, l-ar transforma odată cu mine într-o primăvară. Atunci, eu, primăvara, i-aș așeza brățări de toporași la mâinile-i trudnice și i le-aș săruta precum aș săruta o icoană. O iarnă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Dimineața, m-am pipăit să văd dacă îmi lipsește ceva; nu-mi venea să cred că sunt întreagă, m-am uitat în oglindă și mi-am zis: „da, sunt eu, încă mă mai recunosc, dar mâine”? Toată ziua m-am frământat cum să-l înfrunt când va apărea din nou în vis. Am luat lecții de karate, pompier, cosmonaut, prestidigitator, iluzionism, femeie-robot, și în ultima instanță, de poet. (scosesem și un volum de versuri; ce mai, mă pregătisem serios de luptă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
mea, ai un pic de ou... aici... Îi arată unde. A, da? Mulțumesc, amice! Vijay ia un șervețel și-și șterge cu delicatețe colțurile gurii, îndepărtând o firimitură de ou. Barba lui arată insuportabil. Mă uit la Davey cum se frământă: „Să-i spun să se șteargă ca oamenii ori să-l las să meargă așa din bar până la birou?“ Îl cunosc pe Davey foarte bine. Are un simț al umorului puțin cam infantil, așa că va fi curios să vadă cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
când eu scot anumite sunete apreciative, se implică serios în activitate. Închid ochii și simt că mă topesc. Dacă mă gândesc, nu cred că-mi place ceva pe lumea asta mai mult decât să mi se maseze picioarele. Delicat, îmi frământă degetele unul câte unul, presându-le doar atât cât e nevoie pentru a mă relaxa, apoi trece la pernuțe și arcada plantară, găsind și amortizând tensiuni, până când exclamațiile mele de plăcere se întețesc. Am uitat de film. Mâinile lui Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Jim. Întotdeauna a fost! Și va fi! Vreau să spun... își trage el răsuflarea. În prima fază am venit pentru că tocmai o părăsisem pe Maureen. Mă simțeam groaznic, și m-am dus să stau la mama. Finn tresare și se frământă pe locul lui. Știu că nu e vorba de durerea de la ochi. Schimb o privire sugestivă cu Daisy. Bietul Jim, n-avea unde să se refugieze decât la maică-sa. Asta trebuie să fi fost ca și cum ar fi nimerit „din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de care e conștient, pentru că nu e așa de mare încât să-l fi lăsat inconștient. S-a dus chiar și la câțiva doctori și pe mulți i-a minunat cu întrebarea lui; după ce intra respectuos în cabinet, cu mâinile frământând de zor ceva în față, că auzise el că nu e bine să mergi la doctor așa chiar cu mâna goală, văzându-l așa de încurcat, îl întrebau: - Ce ai dumneata? Ia să vedem! - De avut nu am nimic, dom
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
lumii sunt în așa fel cârmuite de soartă și de Dumnezeu încât, cu toată înțelepciunea lor, oamenii nu pot să le domine și nici nu au vreun remediu împotriva lor. S-ar putea crede, așadar, că nu trebuie să te frămânți prea mult în viață și că este mai bine să te lași călăuzit de soartă. Părerea aceasta a găsit mai multă crezare în vremurile noastre, date fiind marile răsturnări care s-au văzut și care se văd încă în fiecare
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
modernele și zgomotoasele gesturi adolescentine. S-a Îndrăgostit, am putea spune rațional și metodic, adăugând fiecărei zile un dram de pasiune, atâta cât să nu-i răpească foarte mult timp sau să-i distragă atenția de la lucrurile tainice care-l frământau. Relația a durat atâta timp cât și-a propus, adică până când s-a plictisit să-și Împartă timpul prețios cu altcineva Înafara familiei și a cărților. Suferința a fost de foarte scurtă durată, iar experiența trupească nu a făcut decât să sporească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cele trei perechi de pantaloni. Actul fiziologic se consumă În spatele șandramalei, sub cerul liber, În strânsă comuniune cu natura. Din lichidul galben, fierbinte, ies aburi subțiri, străvezii. Lui Antoniu i s-a Înfipt În creier această aderare la Uniunea Europeană, Îl frământă, nu-i dă pace, Îi dă un soi de mândrie stranie, Îl face pentru prima oară după atâția ani, să simtă o certă de emoție. Cinci ,, Mă numesc A. A. și m-am născut acum 54 de ani În orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nedescris, actul sexual se consumă la Întâmplare, brutal, ca un jaf armat, iar nașterile, majoritatea nedorite, fac parte din existența lor. Din când În când funcționari de la Primărie, Însoțiți de câte un reporter TV Își murdăresc Încălțările, se agită și frământă noroiul, și gunoaiele ținându-se cu mâna de nas, pentru a lua pulsul mizeriei la fața locului, nu prin ,,interpuși limbuți,, sau prin articole de ziar ,,sentențioase,,. Un timp mizeria se lipește de ei, le Înăbușă respirația, le dă fiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
foamete, sida și multe alte boli groaznice, iar albii nu sunt iubiți acolo. -De ce e oare atâta suferință și violență În lume? Antoniu nu mai răspunde, gândurile lui sunt În altă parte. Își dă seama că Uniunea Europeană care Îl frământa atâta de ceva vreme, s-a Îndepărtat În ultimul timp de gândurile lui. I se pare o prostie să-i schimbe cineva viața. Nu vrea. Nici Plăcințica nu vrea asta. Nici Ben nu vrea și nici chiar ceilalți locuitori ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
s-a materializat În tablou, prin ecoul pe care-l trezește, constituind o prelungire a tabloului,,. Nu o interesează. Citesc pe chipul ei o mare plictiseală. Când eram copil și Îi simțeam pe oamenii maturi indiferenți la problemele care mă frământau, plângeam . Mă adăposteam Într-un colț și vărsam lacrimi amare. Când bunica mea era tânără și frumoasă scria Într-un caiet gros cu file gălbui poezii dulcege, din cele care erau la modă la vestitul Pension, pe care le compunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Casa preotului este o cetate. Preotul a Învățat să adune toată viața de la enoriași, de la parastase, de la nunți și botezuri. In casa preotului nu vezi nimic. Totul este camunflat . Vrei să te spovedești, vrei să-i spui tot ce te frământă, vrei să-ți dea dezlegare de la ...gândurile necurate. Vrei să-ți Încurajeze ura. Totuși Îți este frică. Nu ai Încredere că va păstra taina spovedaniei, ești convins că, după ce Își va umple burdihanul cu mâncare, te va trăda, te va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ai amintit că era Înălțarea, dar ea plecase și nu aveai cu cine Împărți bucuria și tihna unei asemenea sărbători; Îți era totuna dacă mâncai sau dormeai, dacă citeai sau priveai În gol. Îți amintești de copilărie, când mama ta frământa În Joia Mare aluatul de cozonaci și-l acoperea cu prosoape groase. așteptând să se reverse din lighenașul de aluminiu. Puteai trăi și fără să ciocnești ouă roșii ți-ai spus. Treizeci aprilie Am visat două ozeneuri deasupra orașului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pună sângele În mișcare, mai ales că lunile de iarnă se topiseră și o primăvară blândă le luase locul. -Bună-dimineața, Înger al gunoaielor! Ce vânt te-a readus În ghetoul nostru iubit? Bucuria revederii, Îl face pe Antoniu să-și frământe mâinile, minute În șir, după care le dă drumul să zboare deasupra patului, acolo unde bătrânul cerșetor pare că-și trăiește sfârșitul. Apucă apoi ibricul de ciotul metalic care-a mai rămas din coadă și toarnă apă În el, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]