5,057 matches
-
mă descalț, așa că ne jucăm de-a care pe care. Am timp vreo trei ore să câștig. Trebuie să trec pe-o alee mai dosnică, unde nu mai arde nici un bec, le-au spart derbedeii. Cineva aleargă după mine. Pun geanta-n bandulieră și mă pregătesc să dau niște pumni și să încasez mai mulți. Mișcă și gardul verde care s-a sălbăticit, a crescut cât casa. Unde să mai fug? Mă-ntorc. - Ce faci, profesore? Stai, potoală-te, că nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
E pedeapsa lui Dumnezeu.... Doamne Dumnezeule, de ce ne cerți cu urgia ta? Doamne Dumnezeule, când ai s-auzi tângurile noastre și-ai să-i ostoiești pe cei nevinovați... - Am s-o iau razna, mă tâmpesc de-a binelea... aruncă Leonard geanta. Uite cum arată, parcă a turnat cineva zoaie pe pereți! Am schimbat uleiurile, m-am sfătuit cu alții, am verificat compoziția vopselelor, am dat jos gletul și l-am refăcut, am lăsat să se usuce... Nu că nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acolo pe loc, fără să țină cont de țipătul meu de surpriză. Când desfăcu ambalajul de hârtie, scoase la iveală două pachețele Înguste, Învelite și ele În hârtie. Păreau doi cârnați. Reiko luă unul din ele și Îl băgă În geantă, iar pe celălalt mi-l Întinse mie. — Văd că Maestrului Încă Îi place pudra albă. Acestea sunt cadourile lui pentru mine și pentru Keiko. Mi-ați spus mai devreme că vreți să știți de ce ne-am despărțit, eu și Maestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
el pe un ton fermecător. Fusese măgulită, iar relația lor înflorise. Puteau să treacă și luni întregi fără să-l vadă, dar din când în când reapărea și-i dăruia diverse cadouri - o dată un ceas de argint, altă dată o geantă (cu portofelul încă înăuntru) sau o sticlă de coniac Cape Brandy. Locuia pe Old Naledi, cu o femeie cu care avea trei copii. Femeia aia țipă la mine întruna, se plângea el. Din punctul ei de vedere, nu sunt capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cineva și-a vârât nasul în hârtiile mele... Vrei să pari detașat, dar deja te gândești să schimbi yala. Ai pierdut un rând de chei. Ori ți-au fost sustrase. Așa reiese din jurnal. Ți-ai lăsat - într-o cafenea - geanta pe un scaun, vreme de un pipi. Ai scris la masă; atunci ai conceput afișul: a rămas la vedere două-trei minute. În local era numai puștime, nu te cunoștea nimeni. Un burlac, aproape bătrân, venit să soarbă o cafea trucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu o curvă. Lăsați gura, că vă bag la clasă, gura măti! În atelier nu era nimeni. Petru a scos din buzunarul halatului felia de parizer, a împachetat-o într-o pagină de caiet și i-a strecurat-o în geantă. 22. Un necaz nu vine niciodată singur. Cuza, Unirii, Lăpușneanu, Sărăriei, Copou, drumul spre casă mereu era mai scurt. Mersul, un fel de plutire: Așa ar trebui să zboare toți când ies de la biserică: plumbul din picioare să curgă, spinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
coborât către sfânta mănăstire. Bântuie lupii ca-n noaptea de Sfânt Andrei prin munți. Mare minune că ai ajuns viu! Da, părinte, m-am urcat la ocazie, voiam să ajung la Cluj. Am pierdut trenul, mi-au luat banii, hainele, geanta. Mulțumesc lui Dumnezeu că am scăpat cu atât, unul avea un cuțit mare... Petru nu se gândise cum să-și motiveze prezența tocmai acolo, în creierul munților. Când ți se face de Dumnezeu sau de odihnă, cauți un loc, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îndulcească suferința. 20 de mii de lire avea proasta în poșetă, în Otopeni s-au îmbrățișat, s-au pupat, s-au ținut de mână; în Ploiești au încurcat trenurile, Cătălina a rămas cu poșeta plină cu bani, cealaltă cu o geantă de voiaj: tricouri, chiloți, șervețele umede. Tovarășul prim i-a repartizat apartament cu trei camere în piața Năsăud, etajul unu, vedere la parc ("să nu-i tulbure dracii de copii somnul") și Aro 4x4. "Tovarășa Cătălina face teren și are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o barcă minusculă încremenit la linia orizontului. Salutaaaaare, spuse Sampath, încântat de ocazia de a poza. Nu ești tu băiatul care trimitea în secret scrisori de amor fetei aceleia de la școala mănăstirească? Bietul fotograf fu așa surprins că-și scăpă geanta cu echipamentele. — Nu-i da atenție, spuse împăciuitor domnul Chawla. Știe el cumva lucrurile astea. Dar, te rog, nu-ți face griji, nu mai spun nimănui. Și totuși, în ciuda cuvintelor binevoitoare ale domnului Chawla, fotografului îi trebuiră câteva minute bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
tulbură fericirea devotaților. Se părea că, aproape peste noapte, se confruntau cu o nouă problemă. Dacă și înainte erau o pacoste, erau mai mult cum sunt copiii obraznici, le spuse domnișoara Jyotsna cu tristețe celor care piveau raidul maimuțelor prin geanta ei de poștă, împrăștiind într-o frenezie a dezamăgirii scrisorile, când nu descoperiră nici o sticlă în posesia ei. — Da, fu de acord un domn. De fapt, chiar năzbâtiile lor te făceau să le îndrăgești, și, deși mersese prea departe, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
parcată într un pat, mi se rupe inima când mă văd, într-o cameră cu alte cinci paturi, era un pat înalt, pentru că nu puteam să ating podeaua cu vârfurile, eram eu, albă ca varul, în cămeșoiul de naștere, și geanta mea uriașă, în care băgasem și haine, și periuță de dinți, și hârtie igienică, și agenda cu însemnările de la cursurile Lamaze - că poate trebuia să mă uit pe notițe în timpul travaliului, nu? -, și pix, și telefon mobil, și încărcător, și
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
10 lei. Și reportofon, mi-ar fi plăcut să am sunetul, atât, sunetul. Nu l-am pornit până la urmă. Mi-era groază că ar fi trebuit să explic ce-i cu el și eventual să cer voie. Așadar, eu și geanta mea într-un pat înalt și îngust așteptând durerile. Deodată incredibil de liniștită, întrebându-mă ce caut aici, că nu mă doare încă nimic. Să fi citit, dar cum aș fi putut când în tot acest timp celelalte femei nășteau
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
o spui, Nu crezi că bluza se potrivește bine cu culoarea pantalonilor și a pantofilor, Cred că da, admise coasa, Și cu această beretă pe care o am pe cap, Și, Și cu haina asta de piele, Și, Și cu geanta asta pe umăr, Nu zic că nu, Și cu acești cercei din urechi, Mă predau, Sunt irezistibilă, mărturisește, Depinde de tipul de bărbat pe care vrei să-l seduci, În orice caz chiar ți se pare că sunt frumoasă, Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
În fiecare zi, presupun că nu va fi prea multă muncă pentru cineva care-și petrece timpul rezemat de perete, Iei scrisoarea, Întrebă coasa, care se hotărâse să nu reacționeze la ironie, O iau, e aici Înăuntru, răspunse moartea, atingând geanta cu vârful unor degete fine, bine aranjate, pe care oricine ar dori să le sărute. Moartea apăru la lumina zilei pe o stradă Îngustă, cu ziduri de o parte și de alta, deja aproape afară din oraș. Nu se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lumina bruscă și fericitul arheolog anunță că descoperirea sa osoasă are În Întregime aspectul unui neanderthal, deși o analiză ulterioară va demonstra că până la urmă este vorba de un banal homo sapiens. Moartea, Însă, aceasta transformată În femeie, scoate din geantă niște ochelari negri și cu ei Își apără ochii, acum umani, de pericolul unei oftalmii mai mult decât probabile la cineva care mai trebuia să se obișnuiască și cu luminozitățile intense ale unei dimineți de vară. Moartea coboară strada până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
putem implora, Vă rog, urmăriți mașina aceea, Acum, da, are sens pe deplin să spunem că așa e viața și să dăm din umeri resemnați. Oricum, și asta să ne servească drept consolare, scrisoarea pe care moartea o are În geantă are numele altui destinatar și altă adresă, nouă Încă nu ne-a venit rândul să cădem de pe schelă. Contrar celor ce s-ar putea prevedea În mod rezonabil, moartea nu dădu șoferului taxiului adresa violoncelistului, ci pe cea a teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de marcat al taxiului, dar n-a uitat nici să adauge un bacșiș. În ce privește proveniența banilor, dacă aceasta continuă să-l preocupe pe cititor, va fi suficient să spunem că ei au ieșit de unde ieșiseră și ochelarii negri, adică, din geanta de pe umăr, de vreme ce, În principiu, și din câte se știe, nimic nu se opune ca de unde a ieșit un lucru să poată ieși și celălalt. Ceea ce, Într-adevăr, s-ar putea Întâmpla ar fi ca banii cu care moartea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cere două loje de categoria Întâi, una pentru joi, alta pentru sâmbătă. Insistă pe lângă casieră că vrea aceeași lojă pentru ambele concerte și că, aspect fundamental, să fie situată În dreapta scenei și cât mai aproape de aceasta. Moartea băgă mâna În geantă la Întâmplare, scoase portmoneul cu bancnote și le Întinse pe cele care i se părură necesare. Casiera Îi dădu restul, Iată, spuse ea, sper să vă placă concertele noastre, presupun că e prima dată, cel puțin nu-mi amintesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
hotelul, Vă voi trimite o clientă, da, o clientă, chiar acum, și iat-o acolo, această clientă care n-ar putea să spună că se numește moarte, cu literă mică, vă rog, care nu știa ce nume să dea, ah, geanta, geanta pe care o are pe umăr, geanta de unde ieșiseră ochelarii negri și banii, geanta din care va trebui să iasă un document de identitate, Bună seara, cu ce vă pot fi de folos, Întrebă recepționerul, Au telefonat de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Vă voi trimite o clientă, da, o clientă, chiar acum, și iat-o acolo, această clientă care n-ar putea să spună că se numește moarte, cu literă mică, vă rog, care nu știa ce nume să dea, ah, geanta, geanta pe care o are pe umăr, geanta de unde ieșiseră ochelarii negri și banii, geanta din care va trebui să iasă un document de identitate, Bună seara, cu ce vă pot fi de folos, Întrebă recepționerul, Au telefonat de la o agenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
clientă, chiar acum, și iat-o acolo, această clientă care n-ar putea să spună că se numește moarte, cu literă mică, vă rog, care nu știa ce nume să dea, ah, geanta, geanta pe care o are pe umăr, geanta de unde ieșiseră ochelarii negri și banii, geanta din care va trebui să iasă un document de identitate, Bună seara, cu ce vă pot fi de folos, Întrebă recepționerul, Au telefonat de la o agenție de voiaj acum un sfert de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
această clientă care n-ar putea să spună că se numește moarte, cu literă mică, vă rog, care nu știa ce nume să dea, ah, geanta, geanta pe care o are pe umăr, geanta de unde ieșiseră ochelarii negri și banii, geanta din care va trebui să iasă un document de identitate, Bună seara, cu ce vă pot fi de folos, Întrebă recepționerul, Au telefonat de la o agenție de voiaj acum un sfert de oră ca să facă o rezervare pentru mine, Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se mai revadă niciodată. Cu violoncelul agățat de umăr, muzicianul se Îndepărtă și intră În clădire. Nu se Întoarse Înapoi, nici măcar când, ajuns În prag, se opri pentru o clipă. Femeia se uita la el și-și strângea cu putere geanta. Taxiul plecă. Violoncelistul intră În casă murmurând iritat, E nebună, nebună, nebună, singura dată când mă așteaptă cineva la ieșire ca să spună că am cântat bine, se nimerește să fie o scrântită, și eu, ca un prost, s-o Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ați plecat deja, spuse el, După cum vedeți, m-am hotărât să rămân, răspunse femeia, Dar veți pleca mâine, Așa mi-am propus, Presupun că ați venit ca să aduceți scrisoarea, că n-ați rupt-o, Da, o am aici În această geantă, Dați-mi-o, atunci, Avem timp, vă amintesc că v-am spus cum graba e un sfetnic rău, Cum vreți, sunt la dispoziția dumneavoastră, O spuneți serios, E cel mai mare defect al meu, spun totul la modul serios, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
voi rămâne cu tine, și-i oferi gura. Intrară În dormitor, se dezbrăcară și ceea ce era scris să se Întâmple, se Întâmplă În sfârșit, și din nou, și Încă o dată. El adormi, ea nu. Atunci ea, moartea, se ridică, deschise geanta pe care o lăsase În sala de muzică și scoase scrisoarea de culoare violetă. Se uită În jur ca și cum ar fi căutat un loc unde ar fi putut s-o lase, pe pian, pusă Între corzile violoncelului, sau chiar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]