4,667 matches
-
(în germană: ; în germana elvețiană: "Basel-Land"/"Baselbiet"; în franceză: "Bâle-Campagne") este unul din cele 26 de cantoane ale Elvetiei. Capitala este Liestal. Se mărginește cu cantoanele Basel-Oraș, Solothurn, Jura și Argovia, cu Franța și cu landul german Baden-Württemberg. Basel-Provincie a format împreună cu Basel-Oraș cantonul
Cantonul Basel-Provincie () [Corola-website/Science/305077_a_306406]
-
Germania, precum și ambele cantoane Basel. Începând cu anii 1960, au fost încheiate acorduri pentru a întări legăturile în cadrul așa-numitei "Regio Basiliensis". Această cooperare economică este adesea considerată ca fiind cea mai intensivă din Europa. Populația este predominant vorbitoare de germană. Creștinismul protestant este religia majorității locuitorilor.
Cantonul Basel-Provincie () [Corola-website/Science/305077_a_306406]
-
poate spune cu siguranță care a fost scânteia care a declanșat insurecția, dar mulți polonezi atribuie acest rol discursului ținut de pianistul polonez Ignacy Paderewski pe 27 decembrie 1918 și contramăsurilor germanilor. Este încă o problemă disputată care parte - cea germană sau cea poloneză - poate fi făcută vinovată de deschiderea ostilităților. Polonezii începuseră pregătiri serioase în vederea declanșării unei insurecții imediat după abdicarea Kaiserului Wilhelm al II-lea de pe 9 noiembrie 1918 și proclamarea Republicii de la Weimar. După numai câteva ore de la
Marea Revoltă Poloneză () [Corola-website/Science/305107_a_306436]
-
Principatul Moldovei. Dacă onomastică arată existența unui substrat semnificativ de coloniști din sudul spațiului românesc, aflat într-un contact strâns cu zona Balcanilor (Dragan, Prodan, Serbul), lexicul oferă suficiente exemple de influențe intracarpatice. Ex.: "drot(=sârmă)", preluat de maghiari din germană, "mină" cu sens de beci săpat adânc în pământ, un termen adus, probabil, dintr-o zonă muntoasă cum este Ardealul; în același timp numeroase cuvinte cu "„ghe”" sau "„ghi”" sunt pronunțate ca "„de”" și "„di”", iar cele cu ""che"" și
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
până la valea Șușiței. Rezultatele zilei s-au concretizat într-o pătrundere de 7 km în dispozitivul inamic, eliberarea localității Soveja, și ocuparea unor poziții avantajoase (culmea Răchitașul Mare, Culmea Tepei) în vederea dezvoltării ulterioare a ofensvei. La această dată divizia 218 germană pierduse 2/3 din efectiv și 40 de tunuri iar divizia 1-a cavaleire austro-ungară se găsea într-o situație critică așa cum constată și arhiducele Iosif: Deși situația frontului impunea sistarea ofensivei, Marele Cartier General a decis ca frontul să
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
frumoasele succese ale armatei române (...) Rog trimiteți felicitările cele mai călduroase și urările cele mai vii ale soldaților francezi către frații lor de arme.” Succesul acestei ofensive a determinat mutarea unui număr semnificativ de forțe ale Armatei a 9-a germane aflate în subordinea Mareșalului von Mackensen dinspre Nămoloasa spre Focșani, iar în acest fel Armata a 9-a germană și-a schimbat direcția ofensiva, diminuând în acest fel presiunea pe frontul de la Nămoloasa. De asemenea, în dispozitivul inamic s-a
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
către frații lor de arme.” Succesul acestei ofensive a determinat mutarea unui număr semnificativ de forțe ale Armatei a 9-a germane aflate în subordinea Mareșalului von Mackensen dinspre Nămoloasa spre Focșani, iar în acest fel Armata a 9-a germană și-a schimbat direcția ofensiva, diminuând în acest fel presiunea pe frontul de la Nămoloasa. De asemenea, în dispozitivul inamic s-a creat o breșă care putea fi dezvoltată existând astfel premizele generalizării operațiunilor ofensive pe frontul românesc ale armatelor aliate
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
Partea orientală corespunde entității statale care a devenit mai târziu Germania, pe când cea occidentală corespunde Franței. Din anul 842, prin Jurămintele de la Strasbourg, datează prima atestare a folosirii a două limbi diferite de o parte și de alta a Rinului (germana și romana lingua, protofranceza). Descendenții lui Carol cel Mare, au condus Franța până în anul 987, când Hugo Capet, Duce de Franța și Conte de Paris, a fost ales drept rege al Franței și a fondat o nouă dinastie. Descendeții celui
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
al zborului cu racheta. A imaginat la Sibiu tehnica rachetei în trepte. se trăgea din clanul Haasenhof, ce-și avea obârșia în zona Landshut, oraș german înfrățit în prezent cu Sibiul. Provenea dintr-o familie înstărită, a învațat latina si germana la școala situată în apropierea Capelei Sf. Ana. Deși pasionat până atunci de alchimie și influențat de familie să devină medic, alege cariera armelor. A servit la început ca guard imperial de artilerie, devenind în scurt timp ofițer pe lângă curtea
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
colligare = a lega împreună), a fost redactat de Conrad Haas între anii 1529-1556 împreună cu alte lucrări de pirotehnie pe care le-a deținut Haas, pe vremea când ocupa funcția de șef al Arsenalului militar al armatei austriece. Este scris în germana medievală, legat în piele, conține 392 de file si 203 ilustrații în culori (roșu, albastru, verde, galben, maro și violet) și trei studii de artă militară, primele două fiind scrise între anii 1417 - 1459: Sunt descrise rachete cu pulbere, autopropulsate
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
nu exista nici un cuvânt care să redea noțiunea de stres. Așa că, francezii l-au născocit: "Le stress". La fel s-a întâmplat și când i s-a cerut să țină o conferință în Germania. Neexitând un astfel de cuvânt în germană, i s-a spus, simplu: "Der Stress". De-a lungul timpului i-au fost acordate titluri onorifice de către 123 de societăți științifice și instituții de învățământ din 12 țări și a obținut de 43 de ori titlul de Doctor Honoris
Hans Selye () [Corola-website/Science/306087_a_307416]
-
existența a două serii de articole diferite în aceiași limbă (din aceleași motive nu s-a acceptat nici instaurarea unor versiuni americane, australiene sau neozelandeze în limba engleză, diferite de versiunea britanică, sau a unei versiuni austriece diferită de cea germană). În ciuda acesei înfrângeri inițiale, „moldoveniștii" au obținut ulterior succese însemnate în Wikipedia anglofonă, cel mai de seamă fiind folosirea termenilor „moldovan" și „moldovans" în infoboxurile respective, în sensul absolut și excluziv conform punctului de vedere sovietic, rus, ucrainean și „moldovenist
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
(numele grecizat al lui Philipp Schwarzerd - în germană „pământ negru”, n. 16 februarie 1497 în Bretten - d. 19 aprilie 1560 în Wittenberg) a fost un filolog, filosof, umanist, teolog, autor de manuale și poet neolatin. A fost cunoscut că "Praeceptor Germaniae". Prieten foarte apropiat cu Martin Luther, reformator
Philipp Melanchthon () [Corola-website/Science/306143_a_307472]
-
a născut într-o familie de evrei, fiică a unui avocat și a unei profesoare de muzică din Moscova. Cele doua surori, renumite pentru frumusețea lor, au primit o foarte bună educație, amândouă cântau la pian și vorbeau fluent limba germana și franceza. Lili a absolvit Institutul de Arhitectura din Moscova, iar în 1912 s-a căsătorit cu Osip Brik. Lili Brik, o figură marcantă a vieții culturale din acei ani, era celebră și peste hotare. Poetul Pablo Neruda a numit
Lilya Brik () [Corola-website/Science/306156_a_307485]
-
germană. Acești evrei au sosit în orașele germane nordice cu miile; considerabil mai puțin educați, sărăcia lor i-a întristat pe mulți evrei germani; multe dintre problemele legate de sărăcie (boli, case supraaglomerate, șomaj, abandonul școlar, refuzul de a învăța germana etc.) au accentuat diferențele lor nu doar față de germanii creștini, ci chiar față de evreii autohtoni. Un alt element important în crearea națiunii, și anume povestea trecutului istoric eroic, a intrat în grija unor istorici germani naționaliști, cum ar fi constituționalistul
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
o mamă rusoaică. A rămas orfan de mamă încă de mic, de aceea l-a urmat pe tatăl său - medic german - care s-a mutat la München în 1921. Astfel se explică bilingvismul lui Alexander: era cetățean german și vorbea germana, dar cunoștea la fel de bine limba rusă, pe care o cultiva ca un omagiu adus memoriei mamei sale. Alexander Schmorell a fost de religie creștin ortodox. La terminarea liceului - așa cum era legea în Germania nazistă - a fost înrolat în organizarea de
Alexander Schmorell () [Corola-website/Science/306270_a_307599]
-
iar în septembrie a fost numit adjunct al șefului Marelui Stat Major (OQu I). În această poziție a participat la conceperea planurilor pentru operațiunea Barbarossa de invadare a Uniunii Sovietice. Paulus a fost numit la comanda Armatei a 6-a germane în ianuarie 1942 și a condus luptele pentru cucerirea Stalingradului. Cât timp a fost comandant al trupelor germane care asediau Stalingradul, Paulus a abrogat în zona sa de responsabilitate Kommissarbefehl (Ordinul comisarului) (prin care Adolf Hitler ceruse executarea pe loc
Friedrich Paulus () [Corola-website/Science/306261_a_307590]
-
că nu au existat. Localitatea este construită pe principiul construcției satelor din secolele 18 și 19 din care cauză forma este neregulată având aspect de grilaj sau gratii. Diferența între partea de sud, cea românească și cea de nord, cea germană, este doar aceea că la sud, în partea românească, străzile sunt mai largi și distanța între case mai mică pe când la nord este invers. Străzile în sud s-au format pe porțiunea de vârf de pământ care s-a strâmtat
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
rezervă care se îndreptau către unitățile de concentrare au fost răniți sau uciși în timpul raidurilor aeriene ale "Luftwaffe", care a atacat sistemul de transporturi publice al polonezilor. Armata poloneză era dotată cu mai puține tancuri și mașini blindate decât cea germană, iar, în plus, tancurile erau dispersate la unitățile de infanterie, fiind incapabile să se opună în mod eficient atacurilor masive ale panzerelor inamice. Experiența căpătată în războiul polono-sovietic a modelat organizarea armatei și doctrinei militare poloneze. Spre deosebire de războiul de tranșee
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
Nazistă a anexat anumite teritorii poloneze, restul fiind organizate ca Guvernorat General. Pe 28 septembrie, a fost semant alt protocol secret germano-sovietic, care modifica aranjamentele din august. Astfel, Lituania urma să cadă în sfera de influență sovietică, nu în cea germană. În schimb, noua frontieră sovietică urma să fie mutată mai la răsărit, pe râul Bug. La Brest-Litovsk, comandanții sovietici și germani au participat la o paradă comună a victoriei, mai înainte ca unitățile germane să se retragă la vest de
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
față de altul, și atitudinile lor metalingvistice față de limba lor maternă sau față de alte idiomuri pe care le-ar putea eventual folosi sau cunoaște. Ca exemple, Goebl dă cazurile idiomurilor germanice din Elveția și din Alsacia simțite ca limbi diferite de germana standard. Pentru măsurarea acestei distanțe ar fi nevoie de o metodologie care n-ar putea fi decât extrem de complexă, ceea ce împiedică elaborarea ei. După Kloss, o limbă "ausbau" este una care a fost modelată sau remodelată în mod deliberat astfel
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
conducând la perpetuarea atitudinii moderate în rândul clasei politice conducătoare românești. Tinerii s-au declarat nemulțumiți și au început să-i acuze pe membrii Dietei și ai Comitetului Țării de faptul că nu foloseau limba română în aceste foruri, preferând germana și că nu serveau românismul în măsura dictată de imperativele epocii. În anul 1897, gruparea "tinerilor", nemulțumiți de politica promovată de elita tradițională, de absența unor acțiuni ferme și de accentuarea disensiunilor între membrii conducerii societății "Concordia" și unii deputați
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
Divizia 23 infanterie între Cașolț și Gura Râului (22 km) și Brigada 1 Călărași în zona Avrig. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase forțele principale ale Armatei 9: Corpul 39 rezervă cu trei divizii de infanterie - 76 rezervă, 187 germană și 51 honvezi - și Corpul Alpin. Bătălia de la Sibiu nu a fost atât câștigată de partea germană cât a fost mai degrabă pierdută de partea română. O conducere incompetentă, atât a Corpului 1 Armată comandat de generalul Ion Popovici zis
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]