4,147 matches
-
cele mai șmechere traiectorii, să fac bombe vii din șobolani, totul ca să devin stăpînul vieții mele adică un tip care nu se mai supune nici unei legi lumești, în schimb face tot ce-i spune un război de țesut. Nu, nu glumesc, și nici regizorul Timur Bekmambetov nu dă vreun semn cum că găselnița asta cea mai tembelă din ultimii ani i s-ar părea măcar un picuț comică : secta asta de supraoameni își primește ordinele de la un război de țesut. în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
buze, deși trăiesc într-o zonă destul de defavorizată. Îi vom învăța să-și facă sere, grădini, solare, îi vom ajuta să-și facă rețele de apă și multe altele. Oamenii de acolo trăiesc în condiții foarte vitrege.“ Am crezut că glumește. E posibil ca în România secolului douăzeci și unu, să mai existe zone lipsite de cele mai elementare facilități? Realitatea avea să ne confirme că exact așa stăteau lucrurile. Poate chiar mai rău! Aveai impresia că cineva dorea ca oamenii din această
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
de vorbă, spre a cunoaște mai bine familiile din care proveneau. Fetele și flăcăii au băgat de seamă tendința de apropiere a celor doi și că s-ar părea că pierd un tovarăș de distracții, dar sau mulțumit doar să glumească pe seama lui Costache. Maria nu venise singură la horă, o însoțea mama ei, Elena Cocuz, apoi erau și frații săi Ion și Neculai pe care Costache avea să-i cunoască mai târziu. în mintea lui Costache fata a lăsat o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Fu oprit de bunicăsa care îl întrebă dacă a fost la hora tocmită la Cursești Vale. − Am auzit că ai fost și tu la hora lui David. Ia spune, ai chitit vreo fată de prin părțile noastre, ca taică-tu? glumi bunica Elena; − Am fost eu la mai multe jocuri și la Gârceni și la Lipova și la Armășoaia. Eu am plecat, sărut mâna, bunico, și dacă mai întreabă vreo fată de mine, că văd că ai aflat matale ceva, să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de vin roșu și cada care pierde pe la gardina de jos ; − Ei lasă, că le scoatem din beci pe toate afară, iar Maricica are să pregătească niște opăreală ca să scoatem mirosurile din doage și om vedea ce le doare pe fiecare, glumi Costache pe seama vaselor în care urma să fie pus vinul din recolta anului 1938 . S-au apucat de treabă Costache urmărind să se încredințeze că urmașii lui cunosc ce trebuie făcut și cum trebuie păstrat vinul de la o recoltă la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
uscate și curate și l-au culcat în patul ei, apoi au pus pe foc, să fie cald pentru a se usca hainele lui Costache, spălate de Maria ajutată de gazdă. − Pune, românco, pe foc, că ți se îmbolăvește bărbatul, glumi țiganca; nu te uita că-s lemne puține, că multe n-am avut niciodată. Astea leam adus cu spinarea din pădure, de la Olărie. Ne mai dau lemne și cei mai avuți, că și noi le muncim pământul când au ei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pârâul Racova, aproape de podul de la Zdrâncu. Târgul avea multe prăvălii și ateliere meșteșugărești, ținute mai ales de evrei. în târg Dumitru se întâlnea cu alți flăcăiandri cam de seama lui și bineînțeles că veneau și fete, să danseze și să glumească cu băieții de seama lor, ascultând adesea și poveștile, mai adevărate sau mai înflorite ale flăcăilor, care mulți dintre ei fuseseră plecați în refugiu, ca premilitari; Dumitru era înalt de statură și frumușel, părea că este mai mare ca ani
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în timp ce un altul îmi aplică o puternică lovitură la cap și... amețit mă las moale în brațele salvatorului meu. Când am simțit tare sub picioare, mulțumesc de salvare și rămân lungit pe mal, unde încet-încet revin la normal. Un hâtru glumește spunând că Regina Maria a României m-a iubit atât de mult, încât a vrut să mă treacă dincolo, în ziua când ea urma să fie înmormântată la Curtea de Argeș. Abia peste 20 de ani am aflat că salvatorul meu era
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
După 29 martie lucrurile se precipită: batalionul se retrage, mă lasă ca ariergardă și-mi trasează itinerariul de urmat. Ninsese abundent în acea zi de 29 martie 1944. La căderea serii un viscol spulberă nămeții îngreunându-ne vizibilitatea și deplasarea. Glumeam cu ostașii mei și le spuneam că mă tem că rușii vor trece pe lângă voi și nu-i vom vedea... La miezul nopții, pe un viscol și mai vrăjmaș pornim cu Dumnezeu înainte prin viscolul tot mai năpraznic! Mergem forțat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și masa, fiecare trece în dispozitivul de apărare încredințat! Se încinge o horă, o adevărată sarabandă a schimburilor de focuri dintre noi și adversari. După două ore lucrurile se liniștesc. Eu cu oamenii mei din „Gura lupului” nu aveam probleme. Glumesc cu ei și le spun că e destul de bine chiar și aici în acest loc. Deci toată ziua I de Paști ne-am aflat pe locurile noastre. Seara ne organizăm pentru a nu avea surprize și ce-o vrea Dumnezeu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
scos să are și să însămânțeze. Era mobilizat agricol și trebuia să facă măcar act de prezență, mai ales că anterior fusese amendat cu o sumă consistentă ca nesupus la mobilizarea agricolă. Doar era dictatura lui Antonescu și nu se glumește în timp de război!! În ziua întâi n-a tras nici măcar o brazdă. Doar a păscut boii și a dispărut din ochii autorităților locale. În ziua a doua, abia pe la ora 5 după masă, a băgat plugul în brazdă de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mă învinuia de scindarea colectivului didactic... Îl rog să-mi spună cine era acea persoană. El se uită la mine, crezând că o fac pe prostul și-mi răspunde: „Este maiorul Pascal, comandantul securității din Bârlad”. Îl întreb dacă nu glumește, el îmi răspunde că nu e glumă, ci realitate! Îmi vorbea cu atâta siguranță de persoana respectivă de parcă ar fi vorbit de tatăl ori fratele dumisale, iar eu... nici măcar atâta lucru nu știu. Îi mulțumesc și în dimineața următoare mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a adunat în număr mare. Fiecare participant primea ulei, zahăr, orez, dulciuri și... un portret cu Iliescu Președinte. Apoi, stând din nou la rând, mai primea aceleași produse amintite și un nou portret Iliescu, făcându și fiecare rezerve alimentare. Am glumit cu nepotul că, de-aș fi știut, veneam și eu să mi fac provizii de alimente, mai puțin portretul donatorului... Cam așa s-a făcut lămurirea maselor de votanți. Rămânea ca turul doi să clarifice situația dintre Iliescu și Constantinescu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ne-a purtat Mitică și am fi petrecut restul excursiei printre dune, dacă n-ar fi scos Dumnezeul nostru și Allahul lor un camion în cale, care ne-a purtat spre liman. Spiritele fiind încordate, am trecut în umorul negru, glumind chiar că acel camion este trimis de niscaiva teroriști porniți să ne răpească. Palpitant! În cele din urmă am hotărât că totul era trecut în program, ca să ne dăm puțin curaj. Dar, la drept vorbind, eram cam... „în pom”. Am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o fostă studentă a Conservatorului din Iași, ne-a cântat minunat niște arii din opere, iar eu am recitat Giuvaere de Arghezi, Miron și frumoasa fără corp de Eminescu și am cântat două cântece populare. Nu prea sunt dispuși să glumească cei invitați, așa că ne mulțumim cu discuții neutre și atât. Atmosfera este liniștită. Asta poate fi bine, dar și rău. Lipsește nebunia. Oamenii s-au schimbat sau eu? Eu încă am nevoie de veselie, de iubire și comunicare. La ora
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
stagnat. S-au ridicat două corturi și jumătate și e ora 13.00. Mai e mult până diseară. E! De-acum sunt veseli. Fac glume, râd. De aia e ușor la români și acestora le place munca. Se mai și glumește, se mai și povestește... Ca la noi, la nimenea. Îmi amintesc de o secvență din Spania, de la San Pere, lângă Barcelona unde am stat trei luni într-un an și încă o lună în alt an. În primul an, după
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
zâmbit reciproc, noi cu mulțumire și recunoștință, ei cu prietenie și bunăvoință, un domn în vârstă adresându-mi câteva cuvinte în limba română, care ne-au creat bunădispoziție - „Tu ești frumoasă!” a zis el, iar noi am ieșit râzând și glumind în legătură cu cucerirea pe care am făcut-o. Am mai stat câteva minute pe băncile din față clădirii, admirând panorama. Am pornit apoi, rătăcindu-ne voit, așa cum îi stă bine oricărui turist care vrea să descopere adevărata poezie a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
într-un salon și a apărut și superiorul, impozant, 2 metri, 100 kg-circa , părul și barba roșii-pompier. Discuția a fost plăcută, amabilă, cu cafeaua și dulceața de rigoare. La ieșirea din "așezământ" și Dohotaru, și eu am izbucnit în râs, glumind pe seama "cuvioșiilor lor", eu aducându-mi aminte ca un păcătos de scrierile lui Damian Stanoiu. De trecerea prin Israel mă mai leagă amintirile celor câteva alarme traite în diverse ocazii: una la ambasadă, unde însărcinatul cu afaceri (din cauza conflictului fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a asigura stabilitatea și deversat) apoi În mare o polueaz), spune John. Înainte de a pleca din Chicago, criticul de art) Harold Rosenberg mi-a spus: —Te duci la Ierusalim? Și te Intrebi dac) oamenii Îți vor vorbi liber? Cred c) glumești - te vor ameți de cap. El vorbea că de la evreu la evreu despre darul vorbirii la evrei. În timpul zborului, dac) ușa avionului se deschide, esti aspirat În spațiu. Aici, la Ierusalim, cănd Închizi ușa apartamentului ț)u, plonjezi În niște
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mai trag) sufletul. Apoi spune: —S)pt)mâna viitoare m) Întorc În State. Abia aștept! Își scoate dup) aceea haină din p)r de vigonie, cu guler de catifea și și-o pune pe umerii șubrezi: — Dar nu e de glumit. Nu m) mai descurc că pe vremuri, spune el. Soarele str)lucește pe nasul s)u puternic și pe p)rul alb, ondulat, r)sfirat la spate. —Stern m) așteapt) acolo sus. Toate sc)rile astea sunt prost concepute. Bun
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
detractorii s)i nu neag) acest lucru. Creștinii și arabii pot s) nu accepte conducerea Israelului, dar sunt mulțumiți de modul În care Kollek administreaz) orașul. Mi se spune c), f)r) voturile arabilor, nu ar fi fost reales. Oamenii glumesc, considerându-l unul dintre politicienii arabi. Este În relații foarte bune cu liderii religioși musulmani, care se descurc) mai bine cu el decât sub conducerea iordanian). Lui Kollek Îi place s) li se adreseze oamenilor Bisericii folosind titlurile lor onorifice
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
personajul. E fascinant exemplul lui Laurence Olivier, care era capabil de o dedublare neîntreruptă! Seara la teatru, În culise, Înainte de spectacol, marele actor, În costum, cu machiaj și perucă, era - natural - În centrul atenției: așteptându-și intrarea În scenă, Olivier glumea jovial cu tehnicienii, dar, odată intrat, devenea instantaneu Othello la patul Desdemonei, crud, Înspăimântător, perfect În rol. Din alt punct de vedere, jocul lui era perfect calculat, cu toate gesturile și expresiile feței integrate Într-o tehnică fără fisură. Olivier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mănânc, mă gândesc doar la ce fac În acel moment.“ Le-am mulțumit tuturor pentru generozitatea cu care ne-au primit și În special Meșterului Kanze. Mi-a răspuns: „E mai bine să dai decât să primești“. I-am replicat glumind: „Asta Încerc și eu să fac când lucrez cu actorii. Dar aici simt că e un loc În care am primit foarte mult. Văzând cum se pregătește un actor Nô lucrând cu el Însuși toată viața, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
proiectul cu Troienele fusese anulat. Nici urmă de Ruth. Mi s-a spus că Teatrul Escobar a dat faliment! Nu puteam să-mi cred urechilor. Actorii brazilieni erau unii În lacrimi, alții resemnați. „Brazilia e țara surprizelor“, Încerca unul să glumească. Nu mi s-au dat nici până azi explicații despre ce s-a Întâmplat cu adevărat. S-a comentat că venirea noastră ar fi corespuns unei tensiuni politice În creștere, care a provocat În timp un puternic sentiment antiamerican, despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dure din presă și dezaprobarea publicului vienez, În general greu de mulțumit. Când am ajuns la Viena, Holender m-a Întâmpinat cu bonomia ce-l caracterizează și, surâzând hollywoodian, mi-a spus că soarta Îi era În mâinile mele, evident glumind, ca și cum prelungirea contractului lui de director depindea de succesul lui Hoffmann! Mă simțeam destul de Încrezător. Aveam o echipă de lucru solidă. Împreună cu Richard Hudson, scenograful englez extrem de original, și cu Niky Wolcz, lucrasem toată vara la macheta decorului și descoperiserăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]