4,781 matches
-
fi în același stat numai în epoca foarte recentă, prin urmarea modelului european, iar nu prin-tr-o inițiativă sugerată de unitatea lingvistică, încît gîndirea istorică și politică a românilor nu s-a ridicat la performanțele limbii lor. Această apropiere pronunțată dintre graiurile vorbite de dacoromâni, identificați deseori cu românii în general, a fost observată de mult timp și a contribuit la unitatea relativă a limbii române literare din epoca veche și, în unele cazuri, a dus la ideea că limba literară modernă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care realizează tendințele idealiste ale veacului al V-lea (p. 34). Partea centrală a lucrării urmărește în cele șapte tragedii eschiliene păstrate până astăzi etapele ivirii omului tragic în lupta sa cu concepțiile trecutului și în silința de a găsi graiul și gestul propriu, desprinzându-se de simțirea lirică (p. 34). Cu o formă primitivă, mai apropiată de cantată decât de dramă, Suplicantele prezintă înfruntarea dintre două grupuri de personaje la fel de vinovate de lipsa măsurii : Danaidele, care refuză însoțirea cu vreun
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Cuza (1860 1960ă” din Iași, efectuat de studioul cinematografic „Al. Sahia” din București. A participat la diverse manifestări științifice, emisiuni Radio - TV locale și naționale, unde a știut să câștige auditoriul prin ținuta academică, demnitate, har de povestitor într-un grai tipic moldovenesc, căldura sufletească și umanism. Tineretului i-a insuflat încredere în forțele proprii, dorința de realizare a unui ideal măreț, dragoste de glia strămoșească și de înaintași. A iubit Geografia și a preamărit-o precum singur declara „M-am
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
dat impuls către lumină, ele au pregătit rânduri de oameni pentru marile revoluții.” Eusebiu Camilar 78. „O carte bună este o faptă bună și încă o faptă bună fără termen de durată.” I. L. Caragiale 79. „Cărțile sunt notele, iar viul grai muzica.” A. P. Cehov 80. „O carte bună este nu numai un izvor de cunoștințe noi, dar și un mijloc de educație.” Pantelimon Diaconescu 81. „Cărțile bune sunt adevărați prieteni; cele rele însă sunt asemenea unor călăuze, care ne povățuiesc să
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
de suflete împotriva unui destin, care cu variantele lui a rămas același. Omul se isprăvește și cartea lui de-abia începe...” Tudor Arghezi 334. „Trăind în strâmbătate și hulă, omul a izbutit să se răscumpere și să se depășească născocind graiul scris și, în sfârșit, cartea... Uite, mii de inimi și minți trăiesc lângă tine, în rafturile tale... Până la cărți rămânea mărturie cimitirul. L-a învins biblioteca. Ai scăpat de mormânt...” Tudor Arghezi 335. „Nu trebuie să citim decât cărțile în
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
rari, fie pentru că ceilalți au ales să se lipsească de extazul lor, care nu avea loc la ore fixe, ca liturghia. Și cine să mai știe? I-au bănuit, poate, că simulează contactul cu Sfântul Duh și că dădeau drept grai dumnezeiesc niște bolboroseli incoerente. Fapt e că acei creștini aplecați cu totul spre ocupația spirituală și-au văzut locul uzurpat de cei însărcinați cu problemele subalterne și pur materiale ale comunității. Astfel, intendenții care nu aveau har, dar cunoșteau practica
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
timp în mănăstirea Sfântului Acoperământ de lângă satul Ladyna, astăzi cartier al orașului Poltava, unde se aflau deja călugărite la acea dată, sora sa, monahia Agapia, și mama sa, deci mătușa și bunica lui Paisie. Această povestire apare în text prin graiul cumnatei, prin redarea vorbirii directe așadar, și este străbătută de același ton liric și fior de sensibilitate care au caracterizat și scena despărțirii din apropierea Reșetilovkăi. Ritmul este foarte lent, iar detaliile abundente. Apar laolaltă rudele care se instalează în casă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
sfinți, apocrife, apocalipse, datini bătrânești. Iată însă ce scria însuși gazetarul Eminescu într-un articol din "Timpul": "Dar o adevărată literatură trainică, care să ne placă nouă, și să fie originală și pentru alții, nu se poate întemeia decât pe graiul viu al poporului nostru propriu, pe tradițiile, obiceiurile și istoria lui, pe geniul lui" (8 mai 1880). Într-un alt articol din "Timpul", publicat în numărul din 21 noiembrie 1881, scria: "Limba literară, nu cea grăită în societatea cultă, limba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
degetele se amestecă cu subtilele nuanțe și clapele iau forme celeste, sunt ca niște păsări exotice ce învață să zboare printre valurile mării și ies apoi în libertatea văzduhului. Capricioasele stări sufletești nu izbutesc să estompeze lumina muzicii. Talentul transfigurează graiul sonor într-o nouă viziune, colorată cu fraze melodioase până la sfâșiere. Emoțiile sunt irepetabile. Nici un accent în plus, nicio respirație. Și oare cum ne mai putem imagina suplețea muzicii? Poate fi scrisă într-o carte, reluând o formă inexprimabilă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cari poceau limba română. Musiu Jorj, franțuzitul, Numa Consule, latinistul și Petrică, băiatul de prăvălie care vorbește românește pe șleau. Piesa se încheie cu o tiradă în versuri, spusă de Petrică, și care se termină astfel: Sucind limba românească, Stricând graiul strămoșesc, După moda franțuzească Sau cu modul letinesc, Ne-am strâns mințile cu fracul Și simțul ne-am îmbrăcat Cu haina de unde dracul Copiii și-a înțărcat! Românimea, cât trăiește, Graiul nu și-l va lăsa, Să vorbim, dar, românește
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
și care se termină astfel: Sucind limba românească, Stricând graiul strămoșesc, După moda franțuzească Sau cu modul letinesc, Ne-am strâns mințile cu fracul Și simțul ne-am îmbrăcat Cu haina de unde dracul Copiii și-a înțărcat! Românimea, cât trăiește, Graiul nu și-l va lăsa, Să vorbim, dar, românește!; Orice neam cu limba sa! Factura piesei, naivă, adevărată reprezentare intelectuală a vremii, a plăcut, totuși, unui public restrâns, singurul public care exista la vremea aceea. Apoi era numele lui Hasdeu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
un singur costum național românesc: doamna Olga Mavrogheni, marea doamnă de onoare a doamnei Elisabeta. Delicată atențiune și lecțiune severă pentru toată această lume de sus care, cucerită de mândrețele civilizațiunilor mai înaintate, uita, în viața de toate zilele, și graiul, și portul românesc. De altfel, dacă portul național a fost introdus mai târziu la balurile și solemnitățile noastre, datorim aceasta inițiativei stăruitoare a Doamnei de pe tron. O germană învață pe femeile române ca să-și cinstească și să-și iubească neamul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
va fi obligătoare pentru tinerii români, pretutindeni unde se vor afla instituite școli primare. O lege specială va regula tot ce privește învățământul public. Art. 24. Constituțiunea garantează tutulor libertatea de a comunica și publica ideile și opiniunile lor prin grai, prin scris și prin presă, fiecare fiind răspunzător de abuzul acestor libertăți în cazurile determinate prin Codicile penal, care în această privință se va revizui și complecta fără însă a se putea restrânge dreptul în sine sau a se înființa
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
și prezentațiunilor. în caz de împărțeală a voturilor, propozițiunea în deliberațiune este respinsă. Nici una din Adunări nu poate lua o rezoluțiune dacă majoritatea membrilor săi nu se găsește întrunită. Art. 46. Voturile se dau prin sculare și ședere, prin viu grai sau prin scrutin secret. Un proiect de lege nu poate fi adoptat decât după ce s-a votat articol cu articol. Art. 47. Fiecare din Adunări are dreptul de anchetă. Art. 48. Adunările au dreptul de a amenda și de a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
mai învârtit de vreo două ori pe nuia și apoi i-a dat drumul. El s-a întins pe pietre și-apoi s-a dus în bulboană. Mariei îi clănțăneau dinții în gură de frică iar eu am rămas fără grai. Mă gândeam, cum o să ne mai scăldam în bulboană, dacă acolo își are sălaș ascuns șarpele? Băieții însă ne-au citit parcă gândurile și-au râs în hohote de noi. Ne-au spus că sunt și șerpi de casă, care
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
prezentările: Oka-san (mama). Megumi. Cristina, știind ceea ce mă preocupă, îmi strecoară la ureche: „Doamna a fost gheișă !” Era să mă înec cu sucul din care beam. Timp de câteva clipe am rămas pe gânduri, vestea primită m-a lăsat fără grai. Prin minte îmi alergau tot felul de întrebări. M-am uitat după Dimi pe care l-am văzut dansând cu Alexia. Am așteptat să se termine dansul și i-am făcut semn, chemându-l la mine. „Târâșgrăpiș”, Dimi a ajuns
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
autostrada ce traversează golful Tokyo, alte tuneluri, construite pe sub apă, leagă insule izolate... făcând posibilă comunicarea între ele.. Inginerii japonezi par a fi extratereștri ce transformă imposibilul în posibil. Astfel, capodoperele inginerești care mi-au uimit mintea, lăsându-mă fără grai, mai sunt și: Aeroportul Internațional Kansai construit pe apă, la o distanță de 5 km. depărtare de Insula Honsu, în Golful Osaka. Insula pe care este amplasat aeroportul este creată de mâna omului. Aeroportul funcționează non-stop. El are numai o
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
-Binecuvintează, Părinte! Ce faci aici? Cum trăiești? Ce mănânci? Acela m-a salutat zâmbind și mi-a spus: Bre, eu am ajuns oaie și mănânc iarbă. Câți ani ai, Părinte? Am nouăzeci și trei. Când am auzit, mi-a pierit graiul, Între timp s-a sculat ca să-mi aducă puțină apă și am văzut că Își târăște piciorul stâng, care era Înfășurat cu niște fâșii. Ce ai la picior, Părinte? l-am Întrebat. A căzut o piatră de pe acoperiș și m-
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
el celuilalt cavaler. Cum se poate? De ce nu mi-a adus ni meni aminte... Se Îndreptă către Adelheid, Îi luă mâna, Înclinându-se ușor. — Adelheid de la Appenweier, bine ai venit! Eu sunt Conrad, și acest tânăr care și-a pierdut graiul de admirație este prietenul meu Bodo, de la Zürich. Auzisem multe despre domnia ta, dar n-am avut niciodată privilegiul de a te Întâlni și sunt fericit că a sosit În sfârșit clipa. În timp ce făcea din nou o reverență, cu o grație
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ofereau niște copii dormind nevinovați și liniștiți lângă mama lor. Ca la comandă, cei trei militari au renunțat să mai privească în cameră și s-au îndepărtat atât de contrariați de cele văzute, încât în primele momente au rămas fără grai. Într-un târziu, unul dintre militari, cel căruia i se spunea "Neamțul", nu știu din ce motiv, s-a adresat caporalului: Tovarășe caporal, permiteți-mi să raportez! Zi, măi Neamțule, ce ai? Tovarășe caporal, ce fel de "criminali" sunt ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o supravegheau permanent, încercând să-i calmeze durerile. Se dezvelea și dădea mereu din picioare. Înșira cuvinte ininteligibile. Cu un ultim efort disperat a ajuns până la marginea patului metalic: picioarele i-au căzut pe dușumea, iar asistentele au rămas fără grai când sora mea a pronunțat de câteva ori la rând un singur cuvânt: Acasă... acasă... acasă... Când mama a intrat în rezervă, Silvia tocmai plecase în călătoria fără întoarcere, iar asistentele, plângând, se străduiau să-i așeze corpul plăpând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu a fost tocmai reușită. A sărit din mașină, dar s-a dezechilibrat și, la contactul cu solul, s-a prăvălit într-o rână, iar căciula i s-a rostogolit cât colo. A fost penibil. Câteva clipe am rămas fără grai. Moș Butu se fâstâcise de tot, jenat și rușinat. Stătea în fund complet amețit, neștiind ce s-a întâmplat cu el. La o privire superficială, dar cu totul condamnabilă, l-ai fi putut lua drept unul dintre indivizii azvârliți noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
gâlgâia vinul roșu, simbol creștin al sacrificiului suprem. La o distanță cam de vreo 10 metri de scena pe care v-am relatat-o, ascunzându-se de vipia nemiloasă a soarelui în coroana unui vișin umbros, doi guguștiuci dezbăteau, în graiul lor, spinoasa problemă a perpetuării vieții într-o altă lume, în alt univers. Vezi, draga mea, ce viață chinuită a mai avut și babica asta. Și cu ce s-a ales, sărmana de ea? Ei, lasă, nu fi trist, dragul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
repartiție guvernamentală, și am părăsit-o în 1994. Am bătut toată țara, și unele țări ale lumii. Specialitatea mea, ca scriitor și om de drept, a fost ancheta socială, interviul și reportajul. Călătoriile prin țară m-au ajutat să cunosc graiuri, dialecte, idiolecte, inclusiv cel brăilean, în care am scris Îngeri și banjouri și Poeme desfrânate, de care vorbește criticul Marin Mincu într-o cronică din Luceafărul. Călătorind, am descoperit alte logosuri, din care am preluat unele elemente de vorbire. Toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ne sorbeam unul altuia vorbele, ne oglindeam unul altuia luminile ochilor, ne minunam că suntem, trăiam plenitudinea clipei. Astfel se percepe lumea la Slatina, în casa bunei doamne Maria. Noaptea a fost lungă, dilatată de gândurile frumoase exprimate prin viu grai sau telepatic, de poveștile sahaj fără de sfârșit. Ne-am culcat spre dimineață, o altă dimineață senină și minunată din viața noastră. De trezit ne-a trezit Shri Surya, la fel de viguros ca în ajun, invitându-ne parcă să nu uităm promisiunea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]