11,105 matches
-
ancii noi de la magazinul de instrumente muzicale. Își atârnă haina și pălăria pe cuierul din hol, scoase anciile și făcu ghem punga de hârtie. Intrând În sufragerie, Încercă o aruncare la coș. Hârtia zbură prin cameră, atinse marginea coșului de gunoi și sări afară. Moment În care o voce spuse: ― Mai bine ți-ai vedea de muzică. Milton ridică privirea să vadă cine era. Și văzu cine era. Dar cine era nu mai era cine fusese. Theodora stătea Întinsă pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
temeam, era prea mult. Toată dimineața burnițase slab, dar acum norii se Împrăștiau. Vizavi de spelunca disperată În care luasem masa, prin geamurile pătate de ploaie și dincolo de drumul de acces care mărginea o fâșie Înclinată, cu iarba plină de gunoaie, trecea autostrada. Mă uitam la traficul care vâjâia pe-alături, acum mai puțin flămând, dar Încă singur și speriat. Chelnerița veni la mine și mă Întrebă dacă vreau cafea. Deși până atunci nu mai băusem niciodată cafea, am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
miez de noapte, aproape negru, mașina semăna foarte tare cu mașina lui Batman. Milton blocase toate ușile. Tocmai trecuse de două noaptea. Drumurile din cartierul acela din josul râului erau pline de gropi, iar pe marginea drumului erau buruieni și gunoaie. Farurile puternice dezvăluiau pe stradă grămezi de cioburi, cuie, bucăți de metal, capace vechi de roți, cutii de conserve, o pereche de chiloți bărbătești aplatizați. Într-un pasaj zăcea o mașină dezmembrată: fără cauciucuri, cu parbrizul făcut țăndări, cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Amtrak false ascundeau pereții cojiți, cu tencuiala căzută. Majoritatea coridoarelor erau blocate. Între timp, de jur Împrejurul nucleului operativ, bătrâna clădire măreață continua să decadă: gresia Guastavino din Sala cu Palmieri cădea, spărgându-se pe pământ, imensa frizerie era acum plină de gunoaie, luminatorul se surpase de la maldărele de mizerie. Turnul de birouri lipit de gară era acum un coteț pentru porumbei, unul de treisprezece etaje, cu toate cele cinci sute de geamuri sparte, parcă metodic. În această gară sosiseră bunicii mei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În 1975. Cu pălărie, servietă și mocasini, Milton ar fi putut părea un ins În drum spre serviciu. Și, În mod sigur, mergea repede. Urcă scările de metal spre peronul gării. Apoi Își continuă drumul pe peron, căutând pubela de gunoi În care trebuia să lase servieta. Răpitorul spusese că va avea un X desenat cu creta pe capac. Milton mergea grăbit pe peron, cu ciucurii de la mocasini săltându-i și cu pana micuță de la pălărie fâlfâind, În vântul rece. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să chibzuiască serios la lucruri. Ce căuta acolo, pe peronul Întunecat? De ce venise acolo singur? În nici un caz n-ar fi fost În stare să explice totul cum se cuvine. N-a durat foarte mult până a găsit pubela de gunoi marcată cu X. Milton Îi ridică rapid capacul verde, triunghiular, și puse servieta Înăuntru. Dar când Încercă să-și tragă brațul afară, ceva nu-l lăsa: propria lui mână. Dacă Milton Încetase să chibzuiască la lucruri, o făcea acum corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se Împotrivi cu Încăpățânare. ― Dacă răpitorul ia banii și după aceea Îți mai cere? Întrebă mâna. ― Trebuie să ne asumăm riscul ăsta, o repezi Milton și Își trase brațul cu toată puterea din pubelă. Mâna se descleștă. Servieta căzu pe gunoiul dinăuntru. Milton se grăbi Înapoi, pe peron (trăgându-și mâna după el), și intră În Cadillac. Porni motorul. Dădu drumul la căldură, Încălzind mașina pentru mine. Se aplecă În față, privind prin parbriz și așteptându-mă să apar din clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
căldură, Încălzind mașina pentru mine. Se aplecă În față, privind prin parbriz și așteptându-mă să apar din clipă-n clipă. Mâna Încă Îl mai Înțepa, bombănind ca pentru sine. Milton se gândi la servieta care stătea În pubela de gunoi. În minte Îi apăru imaginea banilor dinăuntru. Douăzeci și cinci de mii! Văzu teancurile de hârtii de o sută de dolari, cu chipul lui Benjamin Franklin repetându-se Între oglinzile paralele ale grămezii aceleia de bani. Lui Milton i se puse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înainte? Ce naiba era cu el? Era prea stresat... Totuși tatăl meu nici nu ajunsese bine pe peron, când Împietri. La mai puțin de douăzeci de metri de el, o siluetă Întunecată, cu o căciulă lunguiață, băga mâna În pubela de gunoi. Lui Milton Îi Îngheță sângele În vine. Nu știa dacă era cazul să se retragă sau să avanseze. Răpitorul Încerca să scoată servieta, dar aceasta nu Încăpea prin capacul rabatabil. Se duse În spatele pubelei și scoase cu totul capacul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
faci, Mike? Părintele Mike nu-i răspunse. Ridică privirea și, din reflex preoțesc, Îi surâse binevoitor lui Milton, dezvăluindu-și dinții albi În hățișul des al bărbii Întunecate. Dar deja se retrăgea, călcând pe pahare de plastic și pe alte gunoaie și strângând servieta la piept ca pe o parașută Împachetată. Făcu trei sau patru pași Înapoi, arborându-și zâmbetul acela blând, apoi se Întoarse și o rupse la fugă. Era mic, dar sprinten. Dispăru ca din pușcă pe niște trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fereastra camerei lui. Cortegiul de automobile o luă apoi pe Mack Avenue și, când trecură pe Hurlbut, Tessie privi pe geam ca să vadă vechea lor casă. Dar n-o zări. De jur Împrejur crescuseră tufe, spațiile verzi erau pline de gunoaie, iar casele dărăpănate i se păreau acum toate la fel. Ceva mai târziu, dricul și limuzinele se Întâlniră cu un șir de motociclete, iar mama observă că șoferii purtau cu toții fesuri. Erau Shrineri veniți În oraș pentru o adunare. Plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
reprezinte o mâncare cu gust de azimut. Negru era o floare, iar eternitatea devenea claustrofobă, în timp ce un milimetru pătrat reprezenta o imensitate incredibilă și o risipă nerușinată de spațiu dacă nu reușeam s-o acopăr cu mobila de la groapa de gunoi. Apa era deopotrivă și elixir al vieții și otravă perversă pusă pe Pământ de extratereștri din copacul strâmb al grădinii ochiului de geam. Piciorul stâng era mâna dreaptă, iar degetul mic de la mâna stângă corespundea pleoapei stângi. Aveam unghii în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
duce într-un ungher al încăperii și aduce două cutii circulare în care așază vertical sulurile. — Plautius Silvanus i-a interzis să o vadă, nu? rupe într-un târziu Augustus tăcerea. — L-a făcut în toate felurile, ca pe ultimul gunoi din lume, răspunde secretarul cu vocea fremătând de durere. Ridică către principe o privire scăldată în lacrimi. Înțelegi acum, stăpâne, că dacă îl faci cavaler și-l înalți atâta o să i se aprindă și mai abitir în suflet nebunia asta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nou de el. Suspină abătut în timp ce-și târâie picioarele obosite. Bănuiește ce urmărește de fapt Flaccus Vascularius. Sau mai degrabă Livia, căci ea e creierul întregii acțiuni. A început să se teamă. De asta l-a trimis pe gunoiul ăsta. Să-l provoace și să-i spioneze reacțiile. Și-a dat seama că a mers prea departe. I-o fi atras aten ția Flaccus. Și îi este frică pentru că nu știe cum să mai dea înapoi. Și de ce să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dacă se uită cineva. Este în regulă, zona e liberă, atunci pot să-mi deschid sertarul de sus și să extrag un baton de ciocolată ascuns în fund. Rup ambalajul oranj-deschis și folia argintie și le îndes în coșul de gunoi de sub birou: e mult mai ușor să ascunzi un baton de ciocolată mat și maro, decât ambalajul scânteietor care îl acoperă. Iau o gură. Savurez gustul dulce al ciocolății pe măsură ce mi se topește în gură, după care mai iau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Remus Opreanu a fost cel care a aprobat primul regulament privind administrația locală a Constanței. Acest regulament prevedea: obligația pentru proprietarii și chiriașii de stabilimente și prăvălii de a mătura în fiecare dimineață, de a curăța trotuarele și interzicea depozitarea gunoaielor provenite din diverse activități pe trotuare 453. Era stipulată, de asemenea, obligativitatea proprietarilor de a-și îndepărta dărâmăturile aflate pe proprietatea lor, cât și de a demola construcțiile aflate într-o stare avansată de degradare 454. Același regulament de administrație
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în iunie 1897, "nimic nu s-a făcut"2124 în vederea soluționării acestei probleme. În opinia autorului articolului citat "orașul e strâns din ce în ce mai mult, ca o cingătoare de fier, pe toate părțile: de armată, cu neisprăvitele ei șanțuri și garduri de gunoaie, și de Direcția Căilor Ferate, cu vastele ei maidane, depozite de tot felul (...) în chiar inima orașului"2125. Cu toate acestea, deși "am scris așa de mult în chestiunea cartierului nou, românesc, (...) nimeni din cei de la centru nu ne aude
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Totodată, prefectul Scarlat Vârnav recomanda să nu mai fie permisă realizarea de către locuitori a gropilor pentru chirpici deoarece acestea deveneau o sursă de infecție. În același sens, Scarlat Vârnav aprecia că "e neapărată nevoie a obliga locuitorii să-și care gunoaiele afară din sat"2618. Cu excepția orașului Constanța, în județ mai existau spitale în orașele Cernavodă, Medgidia, Hârșova, Mangalia, precum și un spital rural în comuna Parachioi. Spitalul rural din comuna Parachioi a fost înființat în anul 1895, iar în 1903 avea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
masă. Și ei o să mănânce singuri. O să se Întâlnească doar În timpul safariului, ceva foarte formal, și o să-i privească cu - cum zic francezii? O să-i privească cu distinsă considerație și asta va fi tot, În loc să trebuiască să treacă prin tot gunoiul ăsta emoțional. O să-l insulte și așa o să se producă o ruptură clară, decentă. Așa o să poată citi o carte când mănâncă și o să continue să le bea din whisky. Asta era sintagma prin care descriai un safari care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu tine. Dacă tot intri-n pușcărie, măcar să intrăm amândoi. Făcură o curbă strânsă pe mal și Peduzzi gesticulă spre râu, cu haina fluturându-i În vânt. Râul era noroios și avea o culoare maronie. În dreapta era un morman de gunoaie. — Zi-mi În italiană ce vrei, spuse tânărul domn. — Un’ mezz’ora. Piu d’un mezz’ora. — Zice că mai mergem cel puțin o jumătate de oră. Du-te Înapoi, Tiny. Oricum ți-e frig, cu vântul ăsta. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru încasare de bani, de taxe de la oameni, în timp ce se asistă la distrugerea masei verzi a plantelor: defrișarea pădurilor, lăsarea în paragină (necultivare) a terenurilor agricole, deși există șomeri și oameni ce trăiesc sub limita sărăciei (mănâncă ce găsesc în gunoaie). e. Se impune o gospodărire globală a condițiilor de viață de pe pământ, a resurselor naturale și o protecție a tuturor oamenilor, măcar o protecție egală cu cea acordată animalelor (sălbatice, comunitare sau de companie, care trăiesc în apartamente, în timp ce unii
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
potrivit, când partenerii își pot asuma responsabilitatea de părinți și au condiții materiale să crească și să educe copilul. Altfel, copilul trebuie crescut de alți membrii responsabili ai societății. În momentul de față, unii aruncă copii, vii sau omorâți, la gunoi. Deși funcționarea organismului uman se desfășoară sub acțiunea forței benefice divine, omul, cu liberul său arbitru, poate influența și perturba funcționarea normală a propriului organism, prin gândurile, cuvintele și acțiunile sale. Prin gândurile sale, cuvintele sale și acțiunile sale, omul
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
cea mai prețioasă a omenirii, de care trebuie să beneficieze toți locuitorii pământului. În timp ce unii oameni vor face o plimbare de agrement în cosmos, alți oameni trăiesc într-o mizerie și sărăcie inimaginabilă (locuiesc în boscheți, mănâncă ce găsesc în gunoaie) și sunt analfabeți. Cei bogați le dau celor săraci, cu diverse ocazii, câte o pungă cu mâncare. Aceasta nu-i salvează. Toți oamenii ar trebui educați și civilizați. În cadrul unor emisiuni documentare, au fost prezentate la T.V., niște populații, din
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
început să facă puțină ordine prin casă. A luat aspiratorul și a vrut să-l folosească, dar acesta nu voia să-l ajute și pace. Atunci i-a scos punga de la spate, cu gând s-o golească la găleata de gunoi, s-o curețe bine și, apoi nici vorbă, aspiratorul o să funcționeze cum trebuie. Dar, când să răstoarne punga în coșul de gunoi, de cum a săltat capacul, ce să vezi? Acolo, la gunoi, se aflau un sandviș, un ou fiert și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ajute și pace. Atunci i-a scos punga de la spate, cu gând s-o golească la găleata de gunoi, s-o curețe bine și, apoi nici vorbă, aspiratorul o să funcționeze cum trebuie. Dar, când să răstoarne punga în coșul de gunoi, de cum a săltat capacul, ce să vezi? Acolo, la gunoi, se aflau un sandviș, un ou fiert și câteva bucăți de pâine prăjită. Cine să le fi pus, oare, aici? Tăticul își amintește că Sorin a mâncat împreună cu el și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]