6,001 matches
-
Nu m-am gândit că n-ai vrut. Am zis și eu așa... Lasă, că nu m-am supărat pentru asta. Ca drept dovadă că nu m-am supărat, am să beau un țoi de rachiu cu tine. Crâșmarul a gustat din țoi, și-a dres mustața și l-a privit lung pe Toaibă. Acesta l-a întrebat din priviri: „Care-i baiul?” Știi tu ce se zvonește prin sat? N-am de unde să știu, fiindcă nu prea ies prin sat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
drum am mai ronțăit o coajă de pâine. Uite colo în traistă îi pâinea. Am cumpărat, să fie și acasă. Maranda s-a grăbit să scoată la iveală cumpărăturile făcute de Toaibă. 138 Ai luat și cofeturi? N-am mai gustat de când eram mică și mă lua mama la târg... A doua zi, Toaibă a pornit în sat, cu gând să plătească datoria către Prispă, dar simțea și o poftă nebună de o gură de rachiu. Bine te-am găsit, bade
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lăsa însetat, că mi-a fi păcat. Prispă i-a așezat țoiul în față și l-a privit întrebător: „Pe unde mi-ai umblat, vere? Ia povestește lui badea Prispă, că tot nu are mușterii așa de dimineață!” Înainte de a gusta din rachiu, i-a răspuns tot din priviri: „Întâi lasă-mă să-mi trag sufletul și să-mi ud buzele, că ți-oi spune și toaca-n cer!...” După ce a simțit în trup fiorul fierbinte al rachiului, Toaibă s-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
băgat de seamă că oamenii de la gară încep să aibă încredere în mine. Asta-i bine - a apreciat crâșmarul, în timp ce i-a pus dinainte, ca întotdeauna, țoiul cu rachiu. Toaibă s-a retras la masa lui și a început să guste arar, dus pe gânduri. Nu l-a tulburat nici prezența mușteriilor care intrau, beau un țoi-două și plecau în drumul lor... Afară se înserase de multă vreme, iar zloata nu contenea. Curgeau de sus trâmbe de ploaie împletite cu fulgi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
blidar până a găsit sticla cu rachiu și o ulcică de lut. Le-a drămăluit în mâini de parcă s-ar fi întrebat: „Ce sunt astea?” A așezat ulcica pe colțul mesei, a turnat doar câteva picături de rachiu și a gustat cu precauție. „Uăh! Da’ anapoda gust are!” Până la urmă, vrând-nevrând, a dat peste cap și restul de rachiu rămas pe fundul ulcelei. La sfârșit s-a cutremurat ca de friguri. Nu a mai simțit plăcerea de altădată... De fiecare dată
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de la Dochița... „Numai că la mijloc îi o vrăjitorie, că altfel nu-i” - gândea Toaibă, dar nu uita să bea din ea la vreme. Până luni pe la chindie, când să plece la târg la treaba lui, abia dacă a mai gustat o gură de rachiu. Maranda nu a prea băgat de seamă că Toader al ei nu a băut ca de obicei în cele două zile cât a stat acasă. La plecare, i-a umplut traista cu de toate, neuitând să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din clipa când i-a dat sticla... Își înfipsese ochii într-ai lui în timp ce îi spunea: „Ai s-o bei, Toadere! Musai ai s-o bei!”... Toată săptămâna a muncit cât șapte. Abia când se aciua în cămăruța lui mai gusta, fără chef însă, câte o gură 154 de rachiu. Mai mult din obișnuință decât de poftă. Nu mai aștepta cu nerăbdare vremea când nu mai avea treabă, ca să tragă o dușcă zdravănă. Acum dorea să se odihnească, fiindcă ori i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în crâșmă? Drumul până acasă l-a făcut fără să fie asaltat de gândul dacă mai găsește ceva rachiu pe vreun fund de sticlă... „Mâine m-oi duce pe la Prispă doar așa, să mai schimbăm o vorbă. Ei! Poate oi gusta și o gură de rachiu, da’ nu mai mult! Că ce îi mult strică”. Se vedea în miez de noapte înotând prin mocirla drumului cu capul greu de băutură, poticnindu-se la fiecare pas... „Săraca Maranda! Ea nu zicea nimic
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Bea, că îți vine poftă de mâncare și apoi ai tot răbdat o săptămână. Să nu bei să te îmbeți, dar o gură-două acolo nu-i nici un rău...Ă” Împins de acest gând, a pus mâna pe ulcică și a gustat, cu teamă parcă... Nu i s-a părut nici prea rău, dar nici grozav de bun ca altădată... Sâmbătă dimineața s-a sculat puțin mai târziu. A făcut ordine în grajd, a hrănit calul și într-un târziu s-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cuțit și nu va putea niciodată să aibă încredere în supușii lui, deoarece nedreptățile mereu noi și neîncetate îi vor face pe aceștia să nu se simtă niciodată în siguranță față de el. Căci nedreptățile trebuie săvârșite toate împreună, pentru ca oamenii, gustând din ele doar puțină vreme, să le simtă mai puțin apăsarea; binefacerile, în schimb, trebuie făcute încetul cu încetul, pentru a le simți gustul vreme mai îndelungată. Dar, mai presus de toate, principele trebuie să se poarte în așa fel
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
îndurerate ar rămâne atunci pe Pământ, căprioarele! De aceea se-ntorc printre ele mereu, lăsându-și în cer numai visele. Din fugă Te-am văzut alergând, am trecut pe lângă tine deatât de multe ori, te-am auzit certând; Ți-am gustat bucuriile, nepăsarea și supărările mai mult decât acestea îți zugrăveau chipul. Dar ce se întâmplă acum, de ce tresar atent la orice pală de vânt venind dinspre tine? Când am făcut acel pas care m-a scos din acel scenariu în
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
și de cuvintele Mele, se va rușina și Fiul omului de el, cînd va veni în slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. 27. Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, pînă nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu. 28. Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan și pe Iacov, și S-a suit pe munte să Se roage. 29. Pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
loc." 23. Și stăpînul a zis robului: Ieși la drumuri și la garduri, și pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa. 24. Căci vă spun că nici unul din cei poftiți, nu va gusta din cina mea." 25. Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors, și le-a zis: 26. "Dacă vine cineva la Mine, și nu urăște pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
te pregătești, am să pun lacăt inimii, iar dorul am să-l leg în lanțuri, ca la ocnă! Să știe de stăpân! Te aștept ca pe o izbăvire, scumpule. A ta Zâna”. Sevastița mânca așezat și, din când în când, gusta din ulcica cu vin, dar nu mă slăbea din ochi. Se vedea limpede că își iubește fata cu asupra de măsură. Când a sfârșit de ospătat, s-a ridicat și, făcându-și cruce, a îngăimat: “Mulțumescu-ți, Doamne, pentru îndestulare și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vorbit Sevastița, frecându-se la ochi. ― Ei! Abia acum ai să calci calea fără nici o trudă. Uite, aici ți-am pus ceva de-ale gurii și în plosca asta niște vin. Când urâtul ți s-a urca în cârcă, să guști din el și să vezi ce spor ai să ai la mers. ― Apoi, dacă oi vini pre’ des pi la matali, conașule, m-oi boieri de-a binelea. Din vinul aista am sî-i duc și Zânii un strop. ― Eu am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
adevăr: “Care frunză pică jos Nu mai urcă unde-o fost. Care frunză pică-n vale Nu mai urcă pe sub soare”... Vibrând odată cu tremurul ghersului, am ajuns la izvor, unde m-am așezat pe covorul de frunze colorate, pentru a gusta din plin frumusețea locului și a momentului... “Ce faci, bătrâne? Ai tăria să stai pe malul izvorului, când nu știi măcar cine îți va aduce de mâncare în cameră în seara asta?” - m-a luat în primire pe nepusă masă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Mormânt”. În timp ce eu rosteam ultimele cuvinte, călugărul a întins mâna către șervetul de pe colțul mesei. L-a ridicat, dezvelind două ulcele în care strălucea rubinul vinului știut, iar alături se afla o strachină cu plăcinte poale-n brâu. ― Hai să gustăm din plăcinte și să ne umezim cerul gurii cu un strop de vin, că până diseară ne uscăm precum iasca... Am urmat îndemnul și fapta bătrânului. ― Ei. Acum, parcă altcum om sta de vorbă, dragule - a vorbit călugărul când am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dincolo de ușă. M-am repezit la geam, s-o văd. Mergea cu pas grăbit spre chilia ei, privind mereu spre geamul meu... Am mâncat cu mare poftă sarmalele aduse de Zâna. Am ieșit în cerdac, unde am rămas o vreme, gustând din vin și întrebându-mă ce ascunde sfârșitul răspunsului Zânei: “că nu mai am răbdare”... După un timp, în lungul cărării dinspre mănăstire, cu pas greu, a apărut călugărul. Atunci l-am văzut pentru prima oară purtând baston în mână
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Eu nu mă refeream la ce facultăți ai, ci la ce urmează să discutăm, să comunicăm noi și în special eu, ca invitat, dacă pentru asta am fost invitat. Poftim. Mulțumesc. Te-aș ruga încă să-mi dai posibilitatea să gust aceste sărățele cu sarea separat, așa cum cafeaua o servesc cu zahărul separat, supa de crutoane cu crutoanele separat și, în general... Cu specialul separat de general. Pentru ca generalul să rămână general chiar și când iese la pensie! Hă,hă! Hait
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Nu, dar avem bulion de pastă de roșii fără euri pentru plastici. Doriți un borcan sau două? Mai curând m-ar interesa niște anșoa decapat. Decapat n-avem dar vă oferim icre tartinabile din monștri marini, adică marinate. Poftiți și gustați o icră. Mda. E un oțet de calitate. Nu. E de cactus ! De-aia înțeapă ? Nu. V-a înțepat cuțitul cu care ați servit și de emoție l-ați băgat în buzunar. Sunteți colecționar de contondente ? Numai vinerea. Mda. Poate
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ființa mea ? - De ce să-mi aștept toată viața un sfârșit lamentabil, o coborâre în Nimic, când se putea să fiu iertat de această idee terorizantă, prin absența organismului de gândire, cu tot ce mai ține de el? - Nimic nu pot gusta deplin din câte văd, fie Missuri Univers, fie flori exotice, fie verdele de mai, fără să le văd cenușa de peste milenii, “lucru în sine” sau “voința” schopenhaueriană, ce roade ca viermele în măr. - Nimic, fiindcă “eul meu”, neadormit, neagă tot
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93027]
-
prea mult ― iubirea, și puneam acolo unde-i puținul ― Întristarea, acolo unde răsturnasem și eu Într- un pat, odată, pe o una din alea pe care femeie cu greu poți să o numești, rupîndu-mi ața limbii tot Încercînd să-i gust carnea lemnoasă, arzîndu-i cu feștile smulse din incunabule juridice locul Însolzit de fiară de sub rugăciune; de atîta așteptare mi-a coclit și umbra pe pămînt... „...ai fi fost tu unul din aceia care au vrut să hrănească mulțimile cu dumicatul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pentru că eu sunt mișcarea, desfacerea, sunt ghiocul, vampirul roșu al amețitoarei Sophia, cea care ține În poale porfirul acusmatic, spasmul focului nestins, esența divină Împreunată cu mirtul și scorțișoara pe care, iată, domnul meu, ți le ofer acum să le guști, te vor Înălța pe culmile plăcerii adamate." Și dacă văd că nu mai scap din această șerpească chemare iau din mîna demonului cu păr bălai acest decoct sacru și-l duc la gură. Și iată! gura mea se Îndulcește cu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
o cheme iar la masă. Nu trebuie s- aștepte mult. Pe masă deja cina este pregătită. - Nuuu, se strâmbă Ingrid. Pâine cu pateu! Nu-mi place pateul! Și începe obișnuita moftureală. - Este pateu făcut de Buna, este foarte bun! Hai gustă! Atunci Ingrid aude din nou vocea subțire: - Miauuuu, miauuuu! Sunt prietenul tău, pisoiul. Tu te strâmbi la pateul de ficat? Noi îl mâncăm cu poftă. De ce te miri așa? Pisoiii adoră pateul de ficat. Aruncă-l repejor jos! Ce miros
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
stârnește „forțele răului” la protest, dar nu mă lua în seamă, pentru că eu nu fac parte din rândul „sfinților”; eu sunt revoltat împotriva a tot ceea ce-mi știrbește libertatea de ființă efemeră care ar dori, înainte de a muri, să guste din toate bunătățile pământului. Poate de aceea am și scris „Erotica”, deși și acolo este oleacă de morală... Nu putem scăpa de morală!! Viața din noi ne ridică în sus să privim peste gardul Raiului, să ne bucurăm ochii, iar
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]