3,925 matches
-
frecventă cauză de deces, după boala arterelor coronariene, însumând 6,4 milioane de decese (12% din total). Aproximativ 3,3 milioane de decese au rezultat din accidente vasculare ischemice, în timp ce 3,2 milioane de decese au rezultat din atacuri vasculare hemoragice. Aproximativ jumătate dintre persoanele ce au avut atac vascular cerebral trăiesc mai puțin de un an. Per total, două treimi dintre accidentele vasculare cerebrale apar la persoanele de peste 65 de ani.
Accident vascular cerebral () [Corola-website/Science/316200_a_317529]
-
nisip, ducând la apariția calculilor biliari (litiază). O complicație și mai gravă este perforarea colecistului, urmată de peritonită. De asemenea, boala mai poate evolua și spre ciroză și ascită, icter infecțios, angiocolită acută, abcese hepatice, perforație în peritoneu sau pancreatită hemoragică. Dichinezia biliară apare ca urmare a dereglării mecanismului de eliminare a bilei în duoden. În cele mai multe cauze, afecțiunea apare deoarece vezicula biliară, sfincterul său sau canalul coledoc (cel prin care bila circulă de la vezicula biliară la duoden) nu mai funcționează
Dischinezie biliară () [Corola-website/Science/321558_a_322887]
-
Filoviridae este o familie de virusuri, ce are ca reprezentant virusul Ebola care determină febra hemoragică acută cu mortalitate de 90%. Virusul Ebola provine din Zair și Sudan. Transmiterea se face de la bolnavi (oameni sau animale - maimuțe) prin aerosoli, sânge, organe infectate, contact sexual. Grupa de risc cea mai importantă o reprezintă personalul de laborator. Boala
Filoviride () [Corola-website/Science/317319_a_318648]
-
de pneumonie interstițială (febră, cefalee, faringită, dureri toracice, tuse), evoluează cu erupție macrovaculoasă, apoi cu hemoragii generalizate exteriorizate prin scaun (melenă), prin varsături (hematemeză), prin urină (hematurie), cu evoluție fatală prin șoc hipovolemic în maxim 9 zile de la debut. Febra hemoragica Ebola este o boală severă și adesea mortală care poate apărea la om și la primate (maimuțe: cimpanzei, gorile etc). Febra hemoragică Ebola este denumită și „boala Ebola”. Cauze Febra hemoragică Ebola este cauzată de un virus aparținând familiei Filoviridae
Filoviride () [Corola-website/Science/317319_a_318648]
-
varsături (hematemeză), prin urină (hematurie), cu evoluție fatală prin șoc hipovolemic în maxim 9 zile de la debut. Febra hemoragica Ebola este o boală severă și adesea mortală care poate apărea la om și la primate (maimuțe: cimpanzei, gorile etc). Febra hemoragică Ebola este denumită și „boala Ebola”. Cauze Febra hemoragică Ebola este cauzată de un virus aparținând familiei Filoviridae. Oamenii de știință au identificat 4 tipuri de virusuri Ebola. Trei dintre ei provoacă boli la oameni: virusul Ebola Zair, virusul Ebola
Filoviride () [Corola-website/Science/317319_a_318648]
-
șoc hipovolemic în maxim 9 zile de la debut. Febra hemoragica Ebola este o boală severă și adesea mortală care poate apărea la om și la primate (maimuțe: cimpanzei, gorile etc). Febra hemoragică Ebola este denumită și „boala Ebola”. Cauze Febra hemoragică Ebola este cauzată de un virus aparținând familiei Filoviridae. Oamenii de știință au identificat 4 tipuri de virusuri Ebola. Trei dintre ei provoacă boli la oameni: virusul Ebola Zair, virusul Ebola - Sudan și virusul Coasta de Fildeș Ebola. Boala poate
Filoviride () [Corola-website/Science/317319_a_318648]
-
CB1, SR 141716A (rimonabant), blochează efectul. Cu toate acestea, un alt raport sugerează că inhibarea motilității intestinale poate avea și o componentă CB2-mediata. [22] Canabinoizii sunt bine cunoscuți pentru activitatea lor cardiovasculară. Activarea receptorilor CB1 periferici contribuie la hipotensiunea arterială hemoragica și indusă de endotoxine. Anandamida și 2-AG, produse de macrofage și respectiv trombocite, ar putea media acest efect. Apariția hipotensii arteriale la șobolani hemoragizati a fost prevenită de către antagonistul CB1 SR 141716A. Recent, același grup a constatat că vasodilatația mezenterica
Receptori canabinoizi () [Corola-website/Science/323505_a_324834]
-
în Baltimore, Maryland în 1831. Alții au sugerat că plaga este, de fapt ciuma bubonică sau Moartea Neagră, subliniată de punctul culminant al povestirii care arată Moartea „Roșie” în camera „neagră”. Un scriitor aseamănă descrierea cu cea a unei febre hemoragice virale sau fasceită necrozantă. S-a sugerat că Moartea Roșie nu este o boală, ci altceva (un fel de „păcat originar”), care este împărtășită de întreaga omenire în mod inerent.
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
se observă existența vreunui răspuns celular sub membrana bazală a enterocitelor lezate. În infecțiile masive însă, penetrarea viermilor adulți în mucoasa intestinală antrenează o inflamație, cu o infiltrarea limfoplasmocitară și eozinofilică, iar în unele cazuri apar și focare necrotice și hemoragice cu sufuziuni hemoragice. Aceste modificări nu depășesc de obicei musculara mucoasei Viermii se hrănesc cu epiteliu intestinal, dar pot de asemenea ingera eritrocite (hematofagie), leucocite și alte celule atunci când ei reușesc să penetreze sub membrana bazală. Tricocefalii consumă aproximativ 0
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
vreunui răspuns celular sub membrana bazală a enterocitelor lezate. În infecțiile masive însă, penetrarea viermilor adulți în mucoasa intestinală antrenează o inflamație, cu o infiltrarea limfoplasmocitară și eozinofilică, iar în unele cazuri apar și focare necrotice și hemoragice cu sufuziuni hemoragice. Aceste modificări nu depășesc de obicei musculara mucoasei Viermii se hrănesc cu epiteliu intestinal, dar pot de asemenea ingera eritrocite (hematofagie), leucocite și alte celule atunci când ei reușesc să penetreze sub membrana bazală. Tricocefalii consumă aproximativ 0,005 ml de
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
sute de viermi în tubul digestiv realizează sindromul dizenteric tricocefalic clasic ("Trichuris dysentery syndrome" - "TDS", în limba engleză), uneori urmat de deces. El survine cel mai frecvent la copii și se manifestă prin diaree profuză muco-sangvinolentă care mimează o colită hemoragică sau o boală Crohn la debut, dureri abdominale, tenesme, hipocratism digital (degete în baghetă de tobă), întârzierea în creștere la copii, pierdere în greutate care poate duce la cașexie, deficiențe nutriționale, malnutriție, anemie severă și uneori prolaps rectal prin edemul
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
erupțiile cutanate asemănătoare celor care apar în cazul rujeolei și durerile musculare și articulare. Există și situații în care febra denga poate evolua în una dintre cele două forme severe, cu risc vital, ale bolii. Prima dintre acestea, "febra denga hemoragică", provoacă hemoragii, permeabilizează vasele sanguine (tuburi care transportă sângele) și determină scăderea numărului de trombocite (ducând la formarea de cheaguri de sânge). Cea de-a doua formă severă, "sindromul de șoc denga", determină valoare scăzută a tensiunii arteriale. Există patru
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
ulterior acestuia. Se crede că acest lucru se datorează faptului că războiul a afectat mediul înconjurător în diverse moduri. Diferite tipuri de denga s-au răspândit în zone neatinse până atunci. Pentru prima dată s-a observat la bolnavi febra hemoragică denga. Această formă acută a fost raportată pentru prima dată în insulele Filipine în 1953, ajungând ca în anii 1970 forma hemoragică a febrei denga să fie cauza majoră a decesului în rândul copiilor. Atât bazinul Pacific cât și Americile
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
denga s-au răspândit în zone neatinse până atunci. Pentru prima dată s-a observat la bolnavi febra hemoragică denga. Această formă acută a fost raportată pentru prima dată în insulele Filipine în 1953, ajungând ca în anii 1970 forma hemoragică a febrei denga să fie cauza majoră a decesului în rândul copiilor. Atât bazinul Pacific cât și Americile au fost afectate. Cazurile de sindrom de șoc al febrei hemoragice denga au fost raportate pentru prima dată în America Centrală și America de Sud
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
în insulele Filipine în 1953, ajungând ca în anii 1970 forma hemoragică a febrei denga să fie cauza majoră a decesului în rândul copiilor. Atât bazinul Pacific cât și Americile au fost afectate. Cazurile de sindrom de șoc al febrei hemoragice denga au fost raportate pentru prima dată în America Centrală și America de Sud în 1981. În această perioadă medicii au observat că persoanele care au avut virusul denga tip 1 erau, câțiva ani mai târziu, victimele infecției denga tip 2. Nu se
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
1828. Înainte de 1828 se foloseau diverse denumiri pentru această boală. De exemplu, denga a fost numită și "febra oaselor rupte" și "la denga." Alte denumiri au fost folosite pentru stadiul acut al febrei denga, de exemplu, " purpura trombocitopenică infecțioasă ", "febra hemoragică filipineză," "thailandeză," și "singaporeză." Febra denga este provocată de virusul cu același nume. În sistemul de clasificare și nomenclatura virusurilor, virusul denga face parte din familia "Flaviviridae", genul "Flavivirus". Din această familie fac parte și alte virusuri care pot provoca
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
această familie fac parte și alte virusuri care pot provoca boli în rândul oamenilor. De exemplu, virusul febrei galbene, virusul West Nile, virusul encefalitei St. Louis, virusul encefalitei japoneze, virusul encefalitei de căpușă, virusul bolii Kyasanur forest și virusul febrei hemoragice Omsk aparțin tot familiei"Flaviviridae". Cele mai multe dintre aceste virusuri sunt răspândite de țânțari sau căpușe. Virusul denga este transmis (răspândit) mai ales de țânțarii "Aedes" și, în special de tipul de țânțar "Aedes aegypti". De regulă, acești țânțari trăiesc între
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
sunt irigate cu sânge așa cum se întâmplă în mod obișnuit. Din această cauză, organele nu mai pot funcționa normal. În același timp, sunt posibile sângerări severe la nivelul tractului gastrointestinal.) Cazurile de șoc circulator, sindrom de șoc denga și febră hemoragică denga sunt întâlnite la mai puțin de 5% dintre persoanele care au contractat boala. Aceste complicații apar în special la persoanele care anterior au contractat un alt serotip al virusului denga („infectare secundară”). În faza de remisie, lichidele pierdute datorită
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
2009, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a clasificat (sau a împărțit pe categori) boala denga în două tipuri: forma fără complicații și forma severă. Anterior, în anul 1997, OMS a clasificat boala în febră nediferențiată, febră denga și febră denga hemoragică. OMS a decis că modul vechi de clasificare a febrei denga trebuie simplificat. De asemenea, s-a ajuns la concluzia că modul vechi de clasificare era prea restrictiv, deoarece nu includea toate formele în care se poate prezenta denga. Deși
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
era prea restrictiv, deoarece nu includea toate formele în care se poate prezenta denga. Deși clasificarea febrei denga a fost schimbată oficial, vechea clasificare se mai folosește în mod frecvent. În sistemul vechi de clasificare propus de OMS, febra denga hemoragică era împărțită în patru stadii, numite gradele I-IV: Febra denga poate fi diagnosticată prin teste de laborator microbiologice. Se pot efectua câteva teste diferite. Unul dintre teste (izolarea virusului) izolează (sau separă) virusul denga în culturi (sau probe) de
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
cu sau fără izolarea unei Bordetelle pertussis; semnificația adenovirusului în această boală este necunoscută. Adenovirusurile pot provoca și apariția unor boli în afara tractului respirator, precum boala diareică acută la copilul mic, generată de adenovirusurile tip 40 și 41, și cistita hemoragică, cauzată de adenovirusurile 11 și 21. Keratoconjunctivita epidemică, determinată cel mai frecvent de adenovirusurile 8, 19 și 37, se consideră că are ca sursă de contaminare soluțiile oftalmologice și prosoapele. Adenovirusurile sunt responsabile de apariția pneumoniei la pacienții imunosupresați. Infecțiile
Adenoviroze () [Corola-website/Science/334288_a_335617]
-
adaugă disurie , stranguria , frecvență urinară , piurie , hematurie . Alte simptome ale cistitei sunt durere la urinare , urinare frecvență și de urgență , urină tulbure și uneori ( în cazurile cele mai acute ), însoțită de prezență sângelui ( în acest ultim caz vorbim de cistita hemoragica ) . Tratamentul de alegere este antibiotic , si trebuie să fie prescris de către medicul dumneavoastră , care vă poate cere să efectuați o midstream urocultura cu posibila susceptibilitate la alegerea medicamentului antibacterian cel mai adecvat . Ia 1.5-2 litri de apă pe zi
Cistită () [Corola-website/Science/335065_a_336394]
-
sau febra hemoragică Ebola este o boală infecțioasă virală severă, adesea fatală, provocată de virusul Ebola (Ebolavirus), care se manifestă prin afecțiuni hemoragice severe la oameni, primate și antilopele duiker, survenind în focare epidemice în Africa Centrală și Africa de Vest. Are o rată de
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
sau febra hemoragică Ebola este o boală infecțioasă virală severă, adesea fatală, provocată de virusul Ebola (Ebolavirus), care se manifestă prin afecțiuni hemoragice severe la oameni, primate și antilopele duiker, survenind în focare epidemice în Africa Centrală și Africa de Vest. Are o rată de letalitate de până la 90% la om (cea mai mare mortalitate într-o boală infecțioasă, cu excepția rabiei). Se presupune că liliecii
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
este în medie de 8 zile, cu extreme de 2-21 de zile. Debutul bolii este brusc, cu febră înaltă, frison, cefalee, mialgii, anorexie, asociată cu erupții cutanate (exantem). În următoarele 2-3 zile se adaugă greață, vome, diaree, faringită și fenomene hemoragice: hematemeză, melenă, echimoze și peteșii. Sunt afectate funcțiile renale și hepatice. Apar și tulburări nervoase, prostrație, anxietate, confuzie, pierderi de memorie, instabilitate. Moartea poate surveni la 6-9 zile de la debut, prin șoc, hipovolemie și hemoragii extinse generalizate. Rata de letalitate
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]