3,882 matches
-
trăsătură pertinentă a tragediei. Vossius, în Poetica sa latină, din 1647, contestă punctul de vedere aristotelic, revăzut și corectat de Scaliger, în acești termeni: "Julius Scaliger, în Poetica sa (1561), cartea I, cap. 6, definește tragedia drept ilustrarea unui scop ilustru, cu deznodământ nefericit, scrisă într-un stil serios și în versuri. Nu pot să-l aprob când cere un deznodământ nefericit. Cu siguranță astfel se întâmplă în majoritatea timpului; dar asta nu ține de esența tragediei." Desigur moartea violentă a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
celor două fiice ale lui Scédase. "În afară de faptul că nu este o necesitate să nu fie puse decât nenorocirile regilor pe scena teatrului, acelea ale altor oameni și-ar găsi locul aici, dacă li s-ar întâmpla din acelea destul de ilustre și destul de extraordinare pentru a merita acest lucru, iar istoria le-ar trata cu suficient interes pentru a ni le comunica. Scédase nu era decât un țăran din Leuctres, și nu aș considera-o pe a sa nedemnă de a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Corneille, Athalie de Racine. Dacă Bossuet se leagă de reprezentarea pasiunii dragostei, se arată rezervat cu privire la orgoliu, neexplicându-se practic niciodată asupra atitudinii morale ce ar trebui urmată față de reprezentarea comportamentelor eroice. Nicole, în schimb, ca și alți doi janseniști iluștri, Pascal și La Rochefoucauld, condamnă fără drept de apel demonul "gloriei". Reducând la zero mitul eroului, el distruge idealurile cavalerești care îmbogățesc literatura primei jumătăți a Marelui Secol. De aceea își împrumută el exemplele exclusiv din teatrul lui Corneille, unde
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatru mai ales senzații; femeia emoții; gânditorul meditații. Cu toții vor o plăcere; dar aceștia, plăcerea pentru ochi; acelea, plăcerea inimii; ultimii, plăcerea spiritului. De aici, pe scena noastră, trei feluri de opere foarte distincte: una vulgară și inferioară, celelalte două ilustre și superioare, dar care toate trei vor satisface o nevoie: melodrama pentru mulțime; pentru femei, tragedia care analizează pasiunea; pentru gânditori, comedia care zugrăvește umanitatea." Abandonând zugrăvirea condițiilor dragă Enciclopediștilor, autorii dramei burgheze pun din nou pe primul loc studiul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unei generații de actori capabili să joace cu naturalețe. Există o lege, scrie el în Naturalismul în teatru: și anume că orice perioadă literară, în teatru, trebuie să-și aducă cu ea interpreții, ca să nu dispară. Tragedia și-a avut iluștrii comedianți timp de două secole; romantismul a dat naștere unei întregi generații de artiști de mare talent. Astăzi, naturalismul nu poate conta pe niciun actor de geniu. Asta se datorează fără îndoială faptului că operele, și ele, nu sunt încă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
62 Nicole nu se referă decât o dată la un alt autor dramatic decât Corneille. El nu-i dă nici numele, nici opera, căci marele Corneille este singura țintă care ar fi, în ochii săi, demnă de interes. Este vorba de Iluștrii Dușmani (Les Illustres Ennemis) de Thomas Corneille. 1 L'art nouveau de faire les comédies, Les Belles Lettres, Le Corps éloquent, 1992 (traducere de Jean-Jacques Préau). Să precizăm că termenul de comedia în spaniolă este dotat cu o extensie mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
devine în cele mai multe cazuri o spovedanie”), Hamlet sau Ispita posibilului este o meditație lipsită de iluzii (despre soartă, despre ființă și neființă), purtând semnul filosoficesc al ironiei. După un periplu spectacular și plin de miez prin epoci diferite, printre personaje ilustre ce s-au perindat pe scena istoriei, O. poate spune cu îndreptățire că știe multe despre prințul de Dania. Aproape totul... Și totuși, între agerime și sminteală, adevăratul Hamlet care o fi ? Printre vorbe poetice, vorbe încărcate de sarcasm, vorbe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
și În cercurile sacerdotale dependente de acestea, procesul concret al schimbului comercial, care, cel puțin Între sfârșitul secolului al VII-lea și Începuturile secolului al V-lea Î.Hr., se realizează În sanctuarele-târguri (iar Gravisca și Pyrgi sunt două exemple ilustre ale acestui fapt), a fost un vehicul formidabil al acestei integrări religioase, chiar și la nivelul claselor inferioare. Firește, toată această activitate intensă de manipulare ideologică nu trebuie să ne Înșele: spre norocul nostru, același fenomen se verifică și În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un punct al cerului pe care un tovarăș i-l indica spunând: „Asta este ceea ce numește Platon «Sufletul lumii»”, el Îl vede pe „Asclepiosxe "Asclepios" din Pergam așezat pe tron” (IV, 56). Odată cu Aelius Aristides ne aflăm În fața unui reprezentant ilustru al celui de al doilea sofism, vlăstar al acelei aristocrații provinciale a Asiei Mici care Își păstrează viu orgoliul propriilor rădăcini grecești și Încredințează educației retorice afirmarea și succesul personal, o educație dobândită În cele mai mari centre culturale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
orașe din Răsărit. Dio Cassius (LXXVII, 18, 4) relatează că Împăratul Caracala, ajuns la Tyana (217 d.Hr.) a pus să fie ridicat aici un heroon În cinstea lui, sancționând prin autoritatea imperială o tradiție locală. Vechiul obicei al eroizării ilustrului defunct, de acum răspândit și banalizat În extinderea lui la toți morții, fără deosebire (Cumont, 1949), capătă În această perioadă semnificații noi atunci când se referă la acele personaje excepționale nu prin virtuțile lor militare sau politice, ci prin Încărcătura lor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aproape supremă În religia vedică (Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 177 sq.). Desigur, nu este lipsit de semnificație faptul că tradiția zoroastriană Îl prezintă pe Indra ca arhidemon prin excelență: aceasta este urmarea condamnării da¶va și a exponentului lor cel mai ilustru. Alături de el, Între divinitățile comune ale panteonului indo-iranian, se află asemenea demonilor da¶va (Gray, 1929, pp. 181 sqq) și alte zeități care, În India, au avut o soartă foarte diferită: Saurvaxe "Saurva" (Œarva) și N³nhaithyaxe "Na>nhaithya" (cei doi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
valori care a urmat (nu este Însă vorba nici despre un proces evolutiv, nici de o reformă, ci mai de grabă despre o revoluție propriu-zisă) este respingerea unei divinități ca Indraxe "Indra" (cf., mai sus, subcapitolul 1.2), cel mai ilustru dintre devaxe "deva" panteonului vedic, căruia, În mod semnificativ, i se adăuga epitetul divin și eroic adhrigu, „puternic, ne-slab, non-dhrigu” (cf. avesticului drigu, În G³th³ sau drighu), și care se afla În centrul unui complex ritual și mitologic, În cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
După eșecul guvernării sale, Iorga nu a renunțat la politică pînă în ultimul moment al vieții sale. Va continua să spere că țara sa va apela la el. În 1938, în timpul Dictaturii Regale, cînd va deveni unul dintre cei mai iluștri (și mai nefericit) susținători, Iorga a fost ministru de stat, Președinte al Senatului Corporativ și membru permanent al Consiliului de Coroană. Iorga nu era niciodată pasiv față de nimic, astfel că a răspuns acestor atacuri. Dar lupta fără să vrea în cadrul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
important [Legiunea], lipsit atît de orientare cît și de program, nu reprezenta decît misticism și ambiție dictatorială. Astfel că regele i-a cerut lui Iorga să formeze guvernul. Nu putem să nu simpatizăm acest guvern". Continua apreciindu-l pe Goga, "ilustrul poet", și descriindu-i pe ceilalți membri ai noului guvern, Goga fiind prieten cu Istrate Micescu, unul dintre prietenii Italiei etc. Iorga considera drept încurajator faptul că Armand Călinescu dezertase din rîndurile Partidului Național Țărănesc și făcea parte din cabinet
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unei „reîntoarceri” urgente În Europa. Ca și cenzura, aceasta era o preocupare exclusiv intelectuală - mai exact, era apanajul scriitoriilor din provinciile vestice ale fostului Imperiu Habsburgic, unde Înapoierea și subdezvoltarea impuse de canonul sovietic au fost resimțite cel mai dureros. Ilustrul purtător de cuvânt al acestui sentiment a fost romancierul și scenaristul ceh Milan Kundera, exilat la Paris, pentru care tragedia Europei Centrale (un termen geografic readus În actualitate special pentru a ilustra argumentul lui Kundera) era siluirea de către o dictatură
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
NÎmes sau fortificațiile lui Filip cel Viteaz de la Aigues-Mortes) a fost extinsă spectaculos. Abordarea lui Jack Lang și a succesorilor lui poate fi sintetizată Într-o singură observație: printre noile „valori de patrimoniu” ale Franței se afla fațada coșcovită a ilustrului Hôtel du Nord de pe Quai de Jemappes: un omagiu evident nostalgic adus celebrului film omonim realizat de Marcel Carné În 1938. Dar filmul lui Carné a fost turnat integral În studio. Conservarea unei clădiri (sau a fațadei unei clădiri) care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
identitatea comună, să se inspire din valorile iluministe pe care le Împărtășeau și să adopte o poziție europeană distinctă În politica mondială. Articolul a fost sincronizat cu apariția În tot Occidentul a unor eseuri similare semnate de figuri publice la fel de ilustre: Umberto Eco În La Repubblica, Gianni Vattimo În La Stampa, președintele elvețian al Academiei germane de Arte, Adolf Muschg, În Neue Zürcher Zeitung, filosoful spaniol Fernando Savater În El País și un american izolat, filosoful Richard Rorty, În Süddeutsche Zeitung
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
după patruzeci până la șaizeci de ani, iar Plinius cel Bătrân vorbea de un vin vechi de două sute de ani, recoltat în timpul consulatului lui Lucius Opimius (vinum opimianum), așa cum este pentru francezi vinul din anul apariției Cometei 58, dar care, după ilustrul naturalist latin, își pierduse tot farmecul și se redusese la un fel de miere aspră. Precum grecii, romanii beau vinul îndoit cu apă, pe care îl amestecau cu absint, miere, mirt, nard sau rășină. Toate păturile sociale beau vin, dar
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
practicat în Franța (mai ales la țară) până în secolul al XX-lea. Așa cum oamenii din Antichitate își îmbogățeau amestecurile cu o mulțime de arome și esențe, băutorul din Evul Mediu adăuga ierburi, mirodenii, miere sau rășină și, precum predecesorii săi iluștri, iubea vinul cald pe care îl reîncălzea cu ajutorul unei lame de fier înroșită. Însă, consumul era întotdeauna o chestiune ce caracteriza clasele dominante care exploatau propriile vii. Țăranii trebuiau să se mulțumească cu un vin de tescovină 63 iar cei
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Studiu asupra vinului, bolilor sale, cauzelor care le declanșează, noi procedee pentru conservarea și păstrarea sa îndelungată.68 În această carte, Pasteur afirmă că "vinul este cea mai sănătoasă și mai igienică dintre băuturi". Aceasta, însă, nu îl împiedică pe ilustrul savant ca peste câteva pagini să avertizeze cititorul sau potențialul consumator despre pericolul alcoolului întrucât "cu cât vinul este mai bogat în alcool, cu atât mai mult se îndepărtează de la calitățile necesare pe care le căutăm în vinurile de masă
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
urmașul și continuatorul politic al marelui Iuliu Maniu, l aș întreba, cu tot respectul pentru persoana dumisale și cu toată venerația legionarilor pentru memoria lui Iuliu Maniu, dacă afirmațiile dumisale despre naționalismul legionar se află pe linia de gândire a ilustrului său înaintaș? Nu cred că ar putea aduce argument pentru așa ceva. Domnul Coposu mai face însă o afirmație de alt ordin și de un gust foarte îndoielnic în privința buneicuviințe și a bunelor maniere care se pretind unui om la vârsta
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
radio din Bod, Pavilionul României la Expoziția internațională din New York (în colaborare cu Octav Doicescu), Institutul de Studii și Proiectări Energetice. În 1931 se decide să-și etaleze creația picturală (nuduri, peisaje, portrete) într-o primă expoziție, lăudată de condeie ilustre (Tudor Arghezi, Camil Petrescu). Un moment neplăcut survine în existența lui după prăbușirea, la cutremurul din 1940, a blocului Carlton din capitală. În urma investigațiilor întreprinse, C. este scos de sub orice acuzație, vinovat fiind găsit constructorul. Între 1942 și 1948 predă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
reprezintă o constantă a veacului al XX-lea. W. Bullitt, Leland Harrison, Frederik Hibbard sesizau înverșunarea lui Titulescu în organizarea păcii europene, eforturile sale pentru impunerea forței dreptului în relațiile internaționale. Totodată, ei au observat că însușirile de excepție ale ilustrului diplomat nu au fost suficiente pentru a opri deteriorarea situației internaționale, pentru a preîntîmpina revizuirea tratatelor și a războiului 60. Memorandumul Diviziei Orientului Apropiat, adresat lui C. Hull, la 1 septembrie 1936, analizînd cauzele și factorii care duseseră la eliminarea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
în atenție figurile reprezentative ale spiritului românesc. În timp, am ajuns, firește, la esențe, o primă tentativă datând de acum 15 ani, când, la Podul Înalt, actorii Naționalului ieșean au dat viața evocării mele dedicate lui Ștefan cel Mare. Figura ilustrului voievod m-a preocupat dintru început, simțind că îmi este foarte aproape, că nu ne poate desparte nimic. Alături de aceasta încercare au mai fost și altele, însă îmi ieșeau prea poetice și am renunțat la ele. Cât îl privește pe
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
ați pornit descifrarea acestui Chip? Nu v-a fost teamă de vastitatea teritoriilor ce trebuiau investigate? Că veți deforma imaginea celor ce l-au văzut înaintea dumneavoastră? S-au scris, într-adevăr, la noi și peste hotare, cărți profunde, exegeze ilustre despre opera și viața lui Eminescu. Le-am citit cu mare atenție, așa cum am procedat și cu celelalte, mai puțin izbutite, dar imaginea oferită de ele mi s-a părut puțin cam idilică. I-am recitit atunci opera poetică, i-
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]